O femeie disperată, cu faţa desfigurată din cauza bătăilor, a povestit pentru Gazeta de Sus drama prin care a trecut timp de 13 ani. Ca ea sunt multe femei, care preferă să îndure o viață de chin alături de soți, unele de ruşine, altele de frică, majoritatea rămase fără pic de încredere în ele, convinse că nu vor putea să se descurce singure.
Petra B. are 37 de ani, este din Craiova și are un băiat în vârstă de 11 ani şi nouă luni. În 2002 l-a cunoscut pe cel care după doi ani avea să-i devină soţ. S-a căsătorit din dragoste, povesteşte femeia, însă după numai câteva luni de la nuntă a început să vadă adevărata faţă a bărbatului de lângă ea. „În 2005 am rămas însărcinată, eram foarte fericită că o să devin mamă, părea că şi el este fericit, dar, din păcate, a început chinul. A început să mă lovească, să vină tot mai târziu acasă, să mă înşele. Am încercat să nu mă enervez, ştiind că sunt însărcinată, apoi am născut un băieţel. M-a lovit cu picioarele şi pumnii în una din nopţi, mi-a rupt un deget, tendonul mai exact. M-am operat, am făcut recuperare, dar degeaba, mâna nu o mai pot folosi ca înainte. În ianuarie 2015 m-am separat de acest om. Din ziua aceea locuiesc cu copilul în apartamentul fratelui meu, am plecat din casa noastră, făcută împreună. Am fost bătută de foarte multe ori în cei 12 ani de căsnicie“, a povestit femeia.
Torturi și bătăi timp în fața copilului care a rămas traumatizat
După atâţia ani chinuiţi, trăiţi în teroare, copilul ei are nevoie de consiliere psihologică. I-au rămas întipărite în memorie momentele în care şi-a văzut mama târâtă pe jos, plină de sânge. „Am locuit în apartamentul mamei mele până ne-am construit casa, când copilul împlinise deja cinci ani. Credeam că vom fi fericiţi, însă soţul avea alte planuri cu mine, îşi dorea doar o femeie în casă, supusă, care să nu-l contrazică niciodată, o menajeră care să-i asigure tot confortul, nu o parteneră de viaţă. La două luni după ce am născut, a murit fratele soţului meu. La rugăminţile soţului, am acceptat să locuim o perioadă la ţară, la părinţii acestuia, pentru a o ajuta pe mama lui să treacă mai ușor peste tragedie. Am avut grijă singură de copil, soţul mergea la muncă, venea foarte târziu acasă, spre dimineaţă, uneori nu venea deloc… Am descoperit că avea o relaţie cu o fostă colegă de serviciu. Mi-am luat copilul şi am încercat să plec, dar socrul meu mi-a luat băiețelul din braţe spunându-mi că eu pot să plec, dar fără el. I-am spus că nu plec fără copilul meu şi că o să chem poliţia. L-a sunat atunci pe soţul meu şi i-a spus. Acesta a venit foarte nervos, m-a împins, m-a jignit, m-a lovit, după care mi-a zis că îl fac de râs în sat, că o să afle vecinii. A început să ameninţe că o să se arunce cu maşina în Jiu. M-am dus acasă la fratele meu, i-am spus ce s-a întâmplat şi că o să divorţez. Am scos certificat medico-legal, am înaintat actele de divorţ. A început atunci un nou calvar, mi-a spart uşa de la apartament cu picioarele, fereastra de la bucătărie. În repetate rânduri, am chemat poliţia, am făcut nenumărate plângeri, dar nu s-a luat nici o măsură. Îmi era atât de ruşine să mai ies din casă! Mă urmărea peste tot, eram ameninţată cu moartea, a vrut să treacă cu roţile de la maşină peste picioarele mele, venea în fiecare noapte la bloc şi făcea scandal. Mamei mele îi era foarte teamă de el. Apoi a ales o altă modalitate de a mă face să mă întorc. A trimis-o pe soacra mea să mă roage să ne împăcăm, că avem un copil, că nu trebuie să crească fără tată, că se va schimba. Iar eu am crezut în schimbare, nu am mers mai departe cu divorţul. A continuat să mă înşele, dar eu eram cea acuzată de infidelitate, era foarte gelos. Am rămas de două ori însărcinată, îmi mai doream un copil, dar el mi-a spus să mă duc să fac avort pentru că el nu poate iubi doi copii“, a continuat Petra B. Femeia povesteşte că a descoperit că soţul avea o nouă relaţie. Atunci şi-a luat copilul şi a plecat. A introdus iar acţiune de divorţ, însă şi de data aceasta soțul a convins-o să mai dea o şansă căsniciei. Şi-a retras actele de divorţ, s-au mutat în casa lor sperând că de această dată o să fie totul bine, că o să înceapă o viaţă nouă. Trei luni a fost bine. Apoi, a obligat-o să renunţe la şcoala postliceală, la prieteni, la tot ce avea. „Am plecat împreună la munte. M-a lovit cu pumnul în faţă, am căzut la pământ şi am rămas fără cunoştiinţă. M-a târât la maşină, mi-a dat palme şi m-a stropit cu apă până când mi-am revenit. Se enerva din orice, acum era calm, și, brusc, devenea nervos şi începea să mă scuipe, să mă îmbrâncească, să mă târască prin casă, să mă lovească. Într-o noapte a încercat să mă strângă de gât. Toate se întâmplau în prezenţa copilului, care plângea şi îl implora să mă lase în pace. Am vrut de foarte multe ori să-l părăsesc, dar mă ameninţa că se va omorî, că se va spânzura. Şi-a pus chiar laţul de gât de câteva ori, iar copilul a asistat la aceste scene… Copilului meu îi este frică de propriul tată şi simte repulsie faţă de acesta. I-a scăzut randamentul şcolar, și-a pierdut încrederea de sine“, a mai spus femeia pentru gds.ro.