Afară, fetele se uită la maşină şi le interesează grosimea portofelului. Înăuntru, juni- primi sunt cei care au ţigări, ciocolată şi suc. Viaţa la reeducare e tot pe interes.
Au duşmani, au şi prieteni, au şi "sifonari", şi "smardoi" care îi apară de orice muscă zboară prin Centrul de Reeducare pentru Minori Găeşti. Si au sub 18 ani. Pe lângă toate astea, vor să fie respectaţi. Dau mită din pachetul de acasă ălora de ştiu să bată bine, să-i ferească de viaţa grea din dormitoarele cu câte trei – patru paturi suspendate. Ai spune că cei 65 de copii delincvenţi, şi băieţi şi fete, sunt într-o tabără de relaxare, fără telefoane mobile, stingerea la oră fixă şi uneori tabere la munte. Dar se comportă dur şi se "dau în fapt", mai puţin atunci când se roagă aproape plângând de directorul Adrian Vulpescu să-i treacă pe lista activităţilor din afara centrului. Unii deja sunt plecaţi la plantat pomi, iar alţii urmau să plece, după masa de prânz, să lucreze într-un atelier de dezmembrare a rebuturilor de la fabrica de frigidere. E bătaie mare pe locurile astea şi se termină ca la grădiniţă, cu regula celui mai cuminte. Şcoala de corecţie
Adrian Vulpescu, directorul adjunct al centrului de la Găeşti, spune că 75 – 80% dintre minorii care ajung aici vin din familii destrămate. De cele mai multe ori, şi părinţii lor sunt infractori, de aceea nu conştientizează efortul celor de la centru de a le aduce copilul pe calea bună. Nu e ca la penitenciar – copiii nu execută vreo pedeapsă - , ci urmează un program educativ, uneori început chiar cu cel de alfabetizare.
Cei "cuminţi" merg şi la cursuri de formare profesională – de frizer sau tâmplar, ba chiar unul dintre ei a ales calea Domnului – a fost numit dascăl la biserica centrului. Şi-au păstrat însă şi aici instinctul de supravieţuire: fac trocuri şi câştigă bani dacă muncesc cu jumătate de normă. În ziua de salariu e bucurie mare: cheltuie tot pe dulciuri şi ţigări.
Nevinovaţii
"Sunt copii cărora le pare rău. Şi le pare rău până la lacrimi. Vezi că e un sentiment autentic. Dar orice caz, indiferent de gravitate, trebuie tratat cu blândeţe. Noi aici încercăm să reparăm greşelile celor care ar fi trebuit să se ocupe de ei", explică padre. Şi el face liste pentru activităţile "extra". De aia e scandal mare când ajunge printre copii. Toţi vor să meargă şi colo, şi colo, să facă aia, şi ailaltă. Numai să nu stea între gardurile centrului. Lucruri de interes pentru o infractoare de 15 ani: plasme şi bani
De padre Oană s-a agăţat şi Ramona. Îşi spune vârsta ca la bebeluşi: 17 ani şi şase luni. Aşa s-au obişnuit: să calculeze uneori şi săptămânile care trec. Când împlinesc 18 ani, se opresc. Ar fi vremea să plece acasă. "Nu întotdeauna. În urma unor rapoarte şi evaluări, instanţa poate decide dacă prelungeşte perioada de şedere în centru până la 20 de ani. Dar pot pleca şi mai devreme de majorat, dacă au un comportament exemplar", explică Vulpescu.
Ramona ar urma să meargă acasă în luna octombrie, dacă iese bine la rapoarte. E de doi ani în centrul de la Găeşti. A fost adusă după ce, împreună cu o amică, au spart case în nordul ţării. Nu le interesau decât banii şi plasmele. Operau în tandem, mai ales în casele bătrânilor despre care ştiau că au copii la muncă în străinătate şi cărora le sunt trimise bunuri de valoare. Încărcau "marfa" într-o maşină şi duse erau. Fata avea atunci 15 ani şi nu se aştepta să fie prinsă vreodată. Colega de furt "a dat-o în fapt". "Mi-a trimis o ecsivă"
Timpul trece uşor pentru Ramona. Aici, în curtea asta mare a centrului de reeducare, l-a întâlnit pe Ştefan. Abia şi-au terminat întâlnirea de la prânz. S-au pupat cu foc în curtea şcolii, apoi fiecare a plecat la treburile lui. Ştefan n-a abordat-o direct. Ramona împrumută limbajul deţinuţilor adevăraţi şi spune că băiatul, de aceeaşi vârstă cu ea, i-a trimis o "ecsivă" (scrisoare, n.r.): "M-a întrebat dacă vreau să stau cu el şi eu am zis că da".
Dragostea la centru de reeducare pune aceleaşi condiţii ca afară. Explică Eduard, un puşti de 16 ani, dus la "reabilitare" după ce a furat o Dacie, a condus-o vreo 16 kilometri şi apoi a abandonat-o. Se scuză că era atât de beat, încât nu ştia ce face. Judecătorii l-au trimis la Găeşti. Aici şi-a făcut şi prieteni, şi duşmani. Prietenii sunt ăia cu care împarte pachetul de la tata, duşmani sunt ăia care nu înţeleg că nu poate da la toată lumea. Fetele îi sunt neinteresante.
"Ştii, eu am vorba aceea: decât să duc grija, mai bine duc dorul. Fetele sunt ca afară – pe interes. Dacă ai suc, ţigări, ciocolată, toate sunt în jurul tău. Când n-ai, nici nu se uită la tine", explică Eduard cum e treaba cu iubirea de la reeducare.
Relaţiile de acest gen sunt îngăduite în centru. Şi-ar lua câmpii adolescenţii ăştia dacă nu li s-ar permite să-şi ceară dragostea prin scrisori şi să se sărute pe terenul de sport, când alţii joacă baschet sau pedalează o bicicletă.
Pe Maria a cucerit-o însă un masaj la tălpi, pe o bancă din curte. Şi-a scos sandalele albe şi, aşa desculţă, s-a suit pe bicicletă. Are un metru şi jumătate, e din Bârlad şi e specializată în spart case.
A furat din apartamente electronice scumpe, telefoane placate cu aur, bjuterii şi foarte mulţi bani. Îşi fila victimele vreo două zile şi spune că "le făcea dosar": "Ştiam când vin, când pleacă, dacă rămâne cineva pe-acasă, vecinii stânga – dreapta, faţă. Şi apoi dădeam lovitura".
N-avea nevoie decât de o şurubelniţă, o cheie universală şi de câteva sârme. I-a ieşit manevra întotdeauna: "Pe mine anturajul m-a băgat. Dar la astea mergeam numai singură. Te-apucă tremuratul când ai deschis uşa. Dar după aia nu mi-e frică. Am furat şi cu proprietarii în casă. Ei dormeau la etaj, eu eram jos, în bucătărie. Mâncam, că m-apucase foamea".
Maria vrea să fie un pic amuzantă. Nu pricepe gravitatea infracţiunii, pentru că nu s-a imaginat vreodată în situaţia de a fi prinsă.
Furturi ca la carte: minora cu mănuşi
Fata se laudă că n-a lăsat nicio urmă. Amprente? Nici vorbă! Nu pleca la acţiuni fără o pereche de mănuşi şi protecţie pentru tălpile pantofilor. Ghinionul i-a fost că are "duşmani", supăraţi că n-a împărţit cu ei ce fura de pe la alţii. Banii îi cheltuia, evident, pe nimicuri.
Şi fetele se duşmănesc câteodată. Când s-au întors de la şcoală, se acuzau că una i-a furat alteia şamponul. Padre le-a împăcat. N-ai ce să le faci. Trebuie să le treacă până seara, că împart aceeaşi cameră ani de zile.
Blândeţea de care vorbea părintele se aplică în cazul tuturor. Chiar şi în aceluia care a furat cutia milei din biserica centrului. Glumeşte că, atunci când vin, toţi îi spun "tată", iar când sunt aproape de eliberare îl alintă cu "lasă-mă, bre!".
Regimul de cazarmă îi disciplinează, deşi riscurile ca ei să se întoarcă la vechile obiceiuri sunt foarte mari. La prânz, ies toţi din camera încolonaţi către sala de mese. Se aşază după simpatii. Un delincvent mic, cu faţă plângăcioasă, muşcă tare dintr-un colţ de pâine. Padre avertizează: "Are faţă de nevinovat! Un nevinovat cu 60 de dosare!".
Părintele Marian Oană spune că mulţi îşi motivează faptele scuzându-se. Au furat de foame, au lovit împinşi fiind de prieteni, s-au prostituat ca să aibă cu ce plăti chiria sau chiar să-şi întreţină familia. Sunt cazuri tipice. Unele sunt însă atât de încurcate, încât te gândeşti ore întregi cum o puştoaică de 12 ani a convins-o pe maică-sa să se prostitueze.
E Daniela. Până la 12 ani, a locuit cu tatăl ei, într-un sat de lângă Alba Iulia. Era o copilă când a plecat "la oraş", să stea cu maică-sa. N-a mai ajuns la ea, că şi-a găsit un iubit şi-a rămas să locuiască cu el. În acel an s-a şi prostituat pentru prima oară. Ca în filmele la sfarsitul carora plângi în bastistă, dimineaţă până la prânz Daniela mergea la şcoală, după-amiază vindea iconiţe în curtea unei biserici, iar noaptea îşi ocupa locul într-o parcare de motel, unde-şi aştepta clienţii. Nici nu ştia care e treaba cu sexul. Dar a învăţat repede când s-a văzut cu-atâţia bani pe mână.
Are 17 ani acum şi la Găeşti a fost adusă în septembrie anul trecut, având calitatea de "inculpată" într-un dosar de proxenetism şi "victimă", într-unul de trafic de minori. S-a prostituat de foame. N-avea cine s-o întreţină, aşa că trebuia să plătească chiria, mâncarea, hainele de vampă, pantofii cu toc cui. Bărbatul cu care locuia, şi care e închis acum la Poarta Albă, i-a fost "peşte".
În afacerea cu servicii sexuale a atras-o şi pe mama ei, care are 32 de ani. Pe femeie a încântat-o uşurinţa cu care făcea bani, după ani la rând în care a fost casnică şi în care s-a tot văitat că nu-şi găseşte de lucru. Plătită pe noapte sau pe oră
"Îmi pare rău că am ajuns aici. Mai bine mă duceam la cerşit", spune Daniela. Pistruii i se pierd pe obraji şi priveşte lung, pe sub genele rimelate, la vârful pantofilor negri, de lac. Încearcă iar o scuză: "Dar eu lucram la un motel! Nu la marginea străzii!". Vede o mare diferenţă: "Nu mă duceam cu oricine. Îmi alegeam clienţii". În dimineaţa în care au năvălit mascaţii în casa ei, s-a gândit la un singur lucru: "Să n-o ia şi pe mama! Mai am un frate, care are un handicap. Ar fi rămas singur".
La motelul din Alba Iulia, Daniela era plătită cu 300 – 400 de euro pe noapte. Când serviciile sexuale se calculau la oră, preţul era la mica înţelegere: "150 – 200 de lei. Negociezi cu oamenii".
"Petre", tatuat cu gel
"Câteodată mă uit la mâinile mele şi plâng", îngână Ionela, o puştoaică de 16 ani jumate, blondă, cu ochi albaştri, acuzată de prostituţie. La 14 ani făcea sex pe bani în casa unei vecine de vârsta ei, măritată şi cu un copil abia venit pe lume. Acolo au prins-o poliţiştii. Una a scăpat, una a intrat. Ionela şi-a tăiat pielea de pe braţul stâng până i-au rămas semne. E o altă modă printre minorii de aici. Pe Petre, iubitul pe care şi l-a făcut in centru, l-a iubit până şi-a tatuat numele lui pe mână, cu un scris punctat. Atât a ajutat-o acul şi pasta albastră dintr-un pix cu gel. N-a durat mult dragostea cu Petre. Doar o lună. Dascălul Tramvai "a curăţat" cimitirul de cruci
Adrian Şerban a ajuns la Găeşti pe 1 iunie, anul trecut. A început "să se golănească" pe la 11 ani. Şi-a lovit părinţii. I-a bătut şi ca la carte, apoi fugea de acasă. "Consumam prenadez. Şi când m-au prins în noaptea aia în cimitr, eu nu ştiam de mine", explică Adi. Ciordise crucile de metal din cimitir. Furt calificat.
La Găeşti, toată lumea i-a spus "Tramvai": "Eu n-am cunoscut niciodată ceasul. Ştiam că e şi 20 când ajungea tramvaiul din Brăila la mine în cartier. La şi jumate pleca, iar la fix era în centru". E un delincvent talentat. Padre l-a luat copil de suflet la biserică, ba chiar l-a făcut dascăl. Ştie să cânte, iar la şcoală tocmai a executat o felicitare. A trimis-o de Paşte acasă.
Cocaină şi Dinamo
Adrian Vulpescu spune că el nu vede centrul de reeducare ca pe unul restrictiv. Programul lor e făcut cu îngăduinţă. La televizor au voie să stea mai mult când sunt programe de neratat, precum campionatele de fotbal sau spectacole televizate de genul Eurovisionului. Îi modelează. Dacă n-ar fi fost anturajele proaste, ar fi fost nişte copii – model. E şi cazul lui Alex, din Bucureşti. Fost junior la Dinamo, a ajuns să fure pentru a-şi cumpăra droguri. Numai cocaină roz. L-a căutat poliţia şi la club, la antrenamente. Devenise dubios pentru antrenor, aşa că l-a trimis într-o zi acasă. În altă zi, l-a chemat din nou la echipă: "Îmi spunea că ştiu fotbal, că-s un mijlocaş bun. Dar m-au luat de-acasă într-o zi şi m-au adus aici". Alex continuă şcoala la Găeşti, pentru că, în libertate, n-a făcut decât trei clase. Nu i-ar mai trebui lui carte: "Sunt mai deştept decât unul de clasa a cincea!".
ÎN CARANTINĂ
21 de zile stau separat
După ce instanţa decide ca minorul să fie internat într-un centru de reeducare, copilul este luat de acasă şi dus la Găeşti. Procedurile impun ca, timp de 21 de zile, minorul să stea în carantină. "Medicii spun că în această perioadă apar simptomele unui eventual virus. Tot atunci i se studiază comportamentul şi este pregătit pentru un regim lipsit de libertate", spune Adrian Vulpescu.