…Mai întâi, scuză-mi găgafonia din adresarea mea, trebuie să fii însă convinsă că nu diminuează nici măcar cu un strop valul de simpatie ce vine dinspre mine către tine.

Pot lesne să înlocuiesc simpatie cu „afecţiune”, deoarece cunoştinţa noastră datează din timpurile când tu, abia venită în Capitală, păstrai încă reminiscenţele unei adolescenţe romantice şi în mod sigur turgescente, la Liceul nr.1 IRAV (absolvit în 1991, ce vremuri!), încărcate cu parfumuri din Grădina Botanică, din parcul Trandafirilor, apoi ale primului tren spre Bucureşti, trecând prin „Avicola”, eşecul de la filologie şi primul an angajată la Evz…în fine!

Ultima oară ne-am întâlnit, prin 2000, când aveai deja o bunăstare, te măritaseşi cu iubirea vieţii, făceai un copil şi o „parti”, başca fuseseşi purtător de cuvânt al Guvernului Isărescu. Eram în faţă la Policlinica 10, păreai cam palidă, aveai nu ştiu ce probleme de sănătate feminină… Apoi, gata! Ai înflorit, ai dat în pârg serios şi nu te-am mai văzut decât la TVR, apoi la Antenă, lângă Voiculescu şi, acum, în plină splendoare pandeliano-becalică, la Primărie (sprijinită pe un devastator 18% din preferinţele bucureştenilor!). Unde, după doi ani, tot în preferinţele electoratului – dar, de astă dată, acelea de a înjura, bălăcări, zeflemisi, ironiza, batjocori, defăima sau lua în băşcălie – te afli pe locul doi, după Klaus Iohannis.

 

Însă tu, care eşti aidoma unei Evita Peron a noastră, tu nu trebuie, dragă, să te plafonezi şi să rămâi la nivelul ăsta, care, să fim sinceri, nu e pentru tine. Tu nu trebuie să dezarmezi, tu nu trebuie să-ţi pierzi nădejdea (pentru că uită-te şi tu, de pildă, la Barcelona, la Madrid sau la Paris, cu Ada Colau Ballano – dublată, apropo, de delicioasa ei purtătoare de cuvânt, pe care am văzut-o pe net, făcând ca vaca! – respectiv, Manuela Carmena şi Anne Hidalgo, asta ca să nu mai vorbesc de primăriţele din Praga, Köln sau Sofia  …chiar, tu de ce nu le faci „fetelor” câte o vizită, aţi avea multe să vă spuneţi, mai ales că îmbrăţişaţi aproape toate aceleaşi opinii politice?!). Ci, dimpotrivă, menirea ta e alta. Zodia ta este câştigătoare ca lozul răzuit. Pentru că ursitoarele au pus ochii pe tine, tu trebuie să ţinteşti mai sus, cât mai sus, să ţâşneşti ca o rachetă „Patriot” spre zările viitoare ale acestei ţări minunate. Mă-nţelegi, carevas’zică!?...

 

Dar, de ce te-am deranjat, Gabÿ dragă?!

 

Îndrăznesc ca, la mănunchiul de idei împărtăşite până acum – una câte una, precum picăturile în nas sau cele chinezeşti – la florilegiul de viziuni ale oraşului căruia i te-ai jertfit (tu ştii cel mai bine ce e jertfa!), văzându-ţi tinereţea atacată de pierderea de vreme, de naveta istovitoare de la Voluntari, de şedinţele mai lungi decât partidele de fojgăială din Parcul Bacovia, de orele imposibile de la „coafior”, deci, pe lângă toate aceste dovezi de devotament sacrificial pentru urbea ce te-a ales să-i fii prima gospodăreasă (ooo, Doamne, peste ce romantică iubire dăm, câtă patimă vegetală aflăm, ce purcoi de sensibilitate de scriitor cu carnet de membru se ascunde dincolo de îndemnul tău către bucureşteni, de a amenaja grădini de zarzavat pe orice petic de pământ… va fi înnebunitor parfumul de ceapă, amestecat cu cel de leuştean, usturoi, mărar şi pătrunjel, ce se va ridica în văzduhul Bucureştilor!), aşadar, la toate iniţiativele tale strălucitoare, cer îngăduinţa ca, în numele cunoştinţei noastre, să adaug câteva propuneri banale, de simplu cetăţean. Pe care poţi să le preiei tu, nu ţin la copyright.

 

Le înşir iute, prin urmare, ca mărgele pe aţă…

 

Deci, dacă tot ai dat drumul la autobuze pe linia de tramvai, propun ca acestea, tramvaiele să fie lăsate libere, să circule pe orice traseu doresc. Un fel de Űber-tram. Apoi, n-ar fi bine ca maşinile să nu mai fie parcate pe carosabil, pe margine, ci direct pe trotuar, pe toată lăţimea lui? În felul ăsta, pe de o parte, numărul locurilor de parcare s-ar dubla, iar, pe de altă parte, ar fi eliminaţi pietonii, care vor beneficia de o reţea aeriană de frânghii şi cabluri la nivelul copacilor, ei putându-se astfel deplasa în orice condiţii (fie ploaie, fie vânt, ori cu crengile la pământ!). În plus, s-ar evita alunecările ortopedice de iarnă, pe gheaţă sau polei. După aceea, propun ca Salvările să circule subteran, în contratimp cu metroul, pentru că e mai liber şi pot ajunge mai lesne la destinaţii, după un grafic mult mai elaborat. Apoi, fă ceva cu pasajele, dragă! Eu cred că, printr-un minimal efort, ele pot fi transformate în piscine cu abonamente gratuite pentru copii şi bătrâni, cu înec garantat. În fine, încă ceva în legătură cu muzeele. În incintele lor – şi-aşa nefolosite decât într-o singură noapte din an – să fie amenajate ospătării populare, cu mese şi bănci, unde, în acorduri de taraf, să fie servite preparate din diverse regiuni ale ţării… Nu mai insist cu alte propuneri, pentru azi, ajunge!

 

Rămân deocamdată la acestea. Te rog însă să-mi dai un număr… De înregistrare.