Congresul PNL a fost primul moment din viaţa politică a lui Klaus Iohannis în care neamţul ar fi trebuit să demonstreze că are anvergură naţională, că poate ţine în frâu un partid rănit după europarlamentare şi măcinat de tensiuni, atât interne, cât şi exterioare partidului.
Din păcate pentru tehnocratul Iohannis, pălăria de politician la Bucureşti se pare că e cam mare, atât de mare încât, la Congres, i-a cazut pe ochi preţ de câteva secunde, în momentele esenţiale, şi l-a orbit politic. Primarul Sibiului, care visează să ajungă preşedinte de ţară, a făcut două greşeli tactice, care i-ar putea dăuna chiar pe termen scurt.
Ar trebui precizat de la bun început că Iohannis nu a fost asimilat de membrii PNL, care-l privesc drept o soluţie tranzitorie. "Dacă câştigă Preşedinţia, pleacă din fruntea PNL, dacă pierde, pleacă", îmi spunea la un moment dat un lider PNL. O analiză cinică, dar extrem de precisă.
Liberalii i-au dat PNL-ul pe mână din două motive: stă bine în sondaje şi alt lider la fel de credibil nu mai aveau, cu excepţia lui Crin Antonescu, care însă îşi dăduse demisia de onoare. Capitalul politic mare de care se bucură în sondaje se datorează, sau este cauzat- depinde din ce unghi privim- de faptul că electoratul nu a apucat să-l vadă în plină acţiune politică, nu a apucat să se convingă dacă are calitaţi de preşedinte. Alegătorii au o părere bună despre el, pentru că este neamţ, pentru că nu a fost prins în scandaluri şi pentru că a fost un bun gospodar în Sibiu.
De aceea, Congresul PNL, de înscăunare a sa în fruntea partidului, ar fi trebuit să fie cel în care Klaus Iohannis să confirme că merită încrederea în sondaje, că este soluţia potrivită pentru Preşedinţie. Din păcate pentru el, a ratat această ocazie. N-a reuşit să însufleţească sala cu discursul său şi a făcut două erori tactice majore, după cum spuneam.
Să le luăm pe rând. Prima: a insistat ca acest congres să tranşeze chestiunea candidatului PNL la Preşedinţie. Dacă ar fi fost mai abil politic ar fi înţeles că nu este nici momentul, nici locul unde să o facă. Crin Antonescu îl avertizase în discursul său ca poate mai mult decât să joace un rol secundar în partid, adică îşi doreste să fie prezidenţiabil. Sala a primit foarte bine discursul lui Antonescu, aplaudându-l energic. Era clar că, dacă insistă cu desemnarea sa drept candidat, Iohannis va pierde, ceea ce s-a şi întâmplat, în sensul că rezoluţia nu s-a mai supus la vot. Cu alte cuvinte, Iohannis a suferit o înfrângere dură, la Congresul în care a fost câştigător al preşedinţiei PNL. Altfel spus: a alergat de unul singur şi a ieşit pe locul doi. În planul imaginii, în partid şi în exterior, această înfrângere îl va costa mult.
A doua greşeală a fost anunţul potrivit căruia PDL ar fi acceptat ca partidul rezultat din fuziunea cu PNL să se numească Partidul Naţional Liberal. Cătălin Predoiu, prim-vicepreşedintele PDL, a reacţionat prompt: Klaus Iohannis nu a avut mandat să anunţe acest lucru, pentru că nu a fost convenit în comisia bipartită care negociază fuziunea.
De ce să fi făcut Iohannis o greşeală de începător în ale politicii? De ce să fi anunţat acest lucru fără acceptul PDL? Şi-a imaginat că democrat-liberalii vor înghiţi găluşca de teamă să nu-l supere pe viitorul prezidenţiabil? Păi cum să accepte liderii PDL ca anunţul despre dispariţia numelui partidului să fie făcut la Congresul PNL? Ar fi semănat cu o declaraţie de anexare. Inţeleg totuşi că s-a negociat comasare, nu anexarea.
Adevărul e ca Iohannis a făcut acest anunţ pentru că nu avea nimic consistent de oferit liberalilor la acest Congres. L-a luat probabil valul, văzând susţinerea de care se bucură Crin Antonescu, şi a supralicitat. Gestul său s-ar putea să crească neîncrederea între PNL si PDL si să afecteze negocierile de fuziune. Nu de alta, dar lui Iohannis îi va fi foarte dificil de acum încolo să negocieze cu democrat-liberalii păstrarea numelui PNL, după această tentativă de suprimare a numelui PDL.