EVZ a descoperit alte elemente importante, menite să facă lumină în cazul magistratului care s-a sinucis în urmă cu 12 ani.
Un document important, publicat în exclusivitate absolută, a apărut în ziarul „ring” în ziua de 10 aprilie 2012. Fix la 10 ani de la moartea procurorului Cristian Panait.
Ziaristul Christian Levant a făcut investigații din primul moment în care s-a aflat despre căderea tânărului magistrat de pe terasa locuinței sale și a publicat mai multe articole în Evenimentul zilei din acea perioadă. De câțiva ani, Levant este redactor șef adjunct la cotidianul ring și a continuat să se preocupe de cazul Panait. Iată ce scria el în urmă cu doi ani, despre acest dosar care, în opinia mea, nu a încetat nicio clipă să conțină și o miză politică:
„Nimic nu trebuie să pună «lacăt» peste misterul acestei morţi încă nedecriptate. Nu se ştie din ce motive, din 10 aprilie 2002, data ciudatei morţi a procurorului Cristian Panait, opinia publică nu a aflat că există unele documente clare ce dovedesc despre cauza cedării nervoase a procurorului Panait. Noi vă prezentăm aceste documente în facsimil. Concluziile, oricare ar fi acestea, lear putea trage specialiştii. Şi, poate, istoria...”, scria Levant în articolul „CHEIA MORŢII suspecte a procurorului Panait stă într-un PROCES-VERBAL... RUPT” și publica în premieră copia acestui document.
Istoria presei a consemnat că un procuror de 29 de ani, Cristian Panait, s-a sinucis aruncându-se de la etajul 4 al blocului în care locuia, sub privirile mamei și ale mătușii sale. Nu a făcut gestul din dragoste sau din cauza unei boli incurabile. Motivul trebuia căutat, pentru că era în strânsă legătură cu munca sa de anchetator al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul General, unde-i avea șefi pe Ilie Picioruș și Ovidius Păun.
Panait a vrut să-l aresteze pe Lele la București
Christian Levant rememorează în 2012: „Imediat după moartea lui Cristian Panait, s-a bănuit că sinuciderea a fost cauzată de faptul că şefii săi, Ilie Picioruş şi Ovidius Păun, i-au luat dosarul la care lucra, în care procurorul Alexandru Lele era acuzat de corupţie, pe motiv că el intenţiona să dispună neînceperea urmăririi penale”. Nimic mai fals. Ziarul „ring” arată, cu probe - documente indubitabile şi cât se poate de oficiale - , că procurorul Panait nu dorea să-l acopere pe Lele, ci, din contră, ardea de nerăbdare să-l aresteze.” Ziaristul crede că procurorul Panait și-a dat seama că a făcut greșeli în anchetă și atunci a clacat psihic. Eu sunt de părere că șefii săi și Rodica Stănoiu, al cărei doctorand era, au făcut presiuni asupra lui, fie și pentru că greșise.
De ce este important, însă, ce a scris Christian Levant în 2012? Pentru că, prezentarea în premieră a patru documente, dintre care trei aparțin procurorului Panait și unul șefului său, Ilie Picioruș, demonstrează de ce, din punct de vedere juridic, procurorii generali și miniștrii justiției care s-au succedat după 2002 nu au redeschis „Dosarul Panait”. Cinstit ar fi fost ca măcar să comunice opiniei publice fie că există acte procedurale care demonstrează că totul s-a făcut corect, fie că există suspiciuni asupra acestor acte. EVZ va prezintă doar două documente, restul putând fi văzute pe siteul ziarului ring. Christian Levant: „După o tentativă eşuată de arestare a procurorului Alexandru Lele la Oradea, tânărul procuror Cristian Panait de la Parchetul General, o adevărată «vedetă » printre magistraţii timpului, l-a chemat pe procurorul orădean la Bucureşti, hotărât fiind să-l aresteze.(:..) Înainte să-l aresteze, Panait i-a prezentat lui Lele acuzele şi le-a consemnat într-un proces-verbal, a cărei primă pagină se vede că a fost ruptă în partea de sus. (…) Urmează o menţiune de o însemnătate excepţională care, după câte veţi vedea, face referire la tentativa de rupere a acestui proces-verbal, întrucât procurorul Panait s-a opus ca Lele să facă menţiuni pe documentul oficial.”
Pe 25 aprilie 2002, prin Rezoluție, procurorul Panait dispune urmărirea penală și percheziție domicilară împotriva procurorului Alexandru Lele. Pe 1 aprilie 2002, tot el propune scoaterea de sub urmărire penală a procurorului Lele. În aceeaşi zi, şeful ierarhic superior al lui Panait, respectiv Ilie Picioruş, dispune „infirmarea ca nelegală şi neteminică a ordonanţei de SUP din 1.04.2002, dispusă în Dosarul nr. 102/P/2002 al acestui Parchet privitor la inculpatul Alexandru Lele”. În același document, Picioruș spune că dosarul fusese repartizat, încă din 29.03.2002, unui alt procuror, deoarece decizia lui Panait de SUP pentru Lele este netemeinică și nelegală.
„În momentul în care am început să consemnez sub semnătura mea obiecţiunile mele cu privire la modul în care mi s-a adus la cunoştinţă învinuirea, acest proces-verbal mi-a fost smuls de către dl procuror Panait, care s-a opus să fac orice menţiune. În cele din urmă (...), în prezenţa dlui avocat Kolozy, a domnului procuror Păun şi a domnului lt... (indescifrabil), fac următoarele obiecţiuni: Cer ca învinuirea de la pct. 3 să fie detaliată conform dispoziţiilor constituţionale şi C.P.Penală, în sensul că să fie precizată învinuirea sub aspectul timpului când aş fi comis infracţiunea şi care sunt «alte înscrisuri » pe care le-am sustras, cu indicarea lor concretă”.
Experimentatul procuror orădean ştia că mai tânărul Panait nu are acoperire legală pentru toate faptele de care îl acuza. Mai precis, anchetatorul Panait avea nevoie de mai multe avize de urmărire penală din partea ministrului justiţiei (acum aceste avize le dă CSM). Câte un aviz pentru fiecare faptă. Iar Panait nu avea aviz decât pentru o singură faptă a lui Lele, nu şi pentru cele menţionate atunci când făcea vorbire de sustragerea „altor înscrisuri”. (…)
Văzându-se descoperit, procurorul Panait a sunat-o pe doamna ministru Rodica Stănoiu de... 14 ori. (…) (Christian Levant)
Dezvăluirile psihiatrului Florin Tudose, cel care a vorbit cu mătușa lui Panait
„Tânărul procuror s-a prăbușit în momentul în care a fost abandonat de șeful lui”
„Îmi amintesc că era în ziua de Florii când am mers cu ziaristul Liviu Avram la locuința acelei doamne, Eleni Dumitru. Mă sunase dânsul și m-a rugat să merg. Am acceptat, fiindcă mă îndemna curiozitatea, presa scrisese mult, se făcuse vâlvă... Am stat două ore la doamna Eleni. Era o doamnă distinsă, foarte educată, erudită. Casa avea un aer aristocratic, parca nu trecuse comunismul prin ea. Și doamna mi s-a părut cu un fel de pretenții aristocratice, era dintr-o altă lume parcă. Din ce îmi amintesc, lucra la o bibliotecă de rang, vorbea mult de cărți, de lumea cărților în care trăise ea și băiatul. Mi-a mărturisit că ea îl crescuse pe Cristian de mic, fiindcă mama locuia la Târgoviște, nu avea o situație materială grozavă. Spunea că își dedicase întreaga viață, timpul și energia creșterii și educării acelui băiat pe care ea îl considera superior din toate punctele de vedere.
Șeful a fugit cu mașina
Voia să înțeleagă ce s-a întâmplat cu nepotul ei și mi-a povestit tot ce știa că se întâmplase de când plecase la Oradea să-l aresteze pe procurorul Lele. Ne-a arătat niște notițe de-ale băiatului, iar ziaristul le-a și copiat sau fotografiat. Din relatarea ei, vă spun cum au decurs faptele de atunci, din 2002. Panait a plecat cu un șef de-al lui (n.r. Ovidius Păun) la procurorul Lele. Când au ajuns acolo, acest șef l-a trimis singur sus, în casa lui Lele. Acolo, Panait a fost întâmpinat cu presa, cu camera de filmat. Lele era un procuror versat, un rebel, care voia să facă ce nu mai făcuse nimeni. Și l-a încolțit pe procurorul cel tânăr. Când acesta s-a retras și a coborât în stradă, mașina cu șeful lui dispăruse. S-a trzit singur într-un oraș necunoscut, cu ziariștii pe urmele lui, debusolat complet. I s-a creat o stare de panică teribilă și eu cred că atunci s-a produs declicul psihic, atunci s-a prăbușit lumea lui. I-am și spus mătușii acest lucru, după ce mi-a povestit ce a urmat. La Parchet, procurorul Picioruș, alt șef, l-a certat că nu avea aviz de la ministrul Justiției pentru arestarea lui Lele. Un alt șoc. Panait fusese crescut într-un anumit cult, iar el se vedea un fel de Catani. A simțit că a pierdut tot și din acel moment s-a schimbat, a interpretat greșit fiecare vorbă, gest. Mătușa îmi spusese că a suferit că nu au venit colegii să bea cu el de ziua lui fiindcă era considerat un paria, că era pus pe lista neagră. Probabil că oamenii aceia nu aveau voie să bea la serviciu. Mătușa a observat toate semnele depresiei – spunea că vorbește aiurea, fără sens și avea un comportament ciudat, care o speria și pe ea. A fost de acord să-l ducă la doctor la insistențele procurorului Picioruș, dar Panait nu a vrut. Cu puțin timp înainte de a se arunca de pe terasă, una dintre femei, mama sau matușa, puseseră un ceai pe foc. A uitat de el și s-a produs fum în casă. Tânărul le-a spus că asta înseamnă că sunt gazați. Avionul care trecea pe deasupra casei era și el un pericol. A sfârșit cu acel salt în gol. Păcat!”
Ce fac azi cei implicați în Dosarul „Procurorul Panait”
Despre cariera și sinuciderea tânărului procuror s-a scris mult. Despre personajele care au făcut parte, într- un fel sau altul, din această tragedie, se știe mai puțin. Ce mai face Adrian Tarău, fiul fostului prefect de Bihor, cel pe care procurorul Lele l-a arestat și apoi, la presiuni venite de la București, l-a eliberat? Dar Mihai Pocșe, orădeanul contrabandist pe care procurorul Lele îl găsise făcând parte din rețeaua lui Tarău? Sau procurorii Picioruș și Păun, șefii de care îi era frică lui Cristian Panait? EVZ vă prezintă ce a aflat despre fiecare personaj.
1. Alexandru Lele
După episodul „Panait”, procurorul Lele a fost suspendat prin ordinul ministrului Rodica Stănoiu. S-a comunicat că a fost reclamat de mai mulți oameni de afaceri din Bihor că a pretins bani ca să îngroape niște dosare. A fost trimis în judecată sub acuzațiile de mită, favorizarea infractorului, fals intelectual și distrugere de înscrisuri. A dat statul în judecată și a fost achitat, primind și despăgubiri importante. A fost reprimit în magistratură, de unde s-a pensionat.
2. Adrian Tărău
A revenit din America, unde fugise la scurt timp după ce fusese eliberat din arest. Chiar și fugit peste Ocean, a dat statul în judecată, iar în noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca statul sa-i plătească 20.000 de lei daune morale pentru arestarea din anul 2001. Inițial, Tarău ceruse 50 de miliarde lei vechi.
3.Mihai Pocșe
De la el a început ancheta procurorul Lele. Era un apropiat al lui Adrian Tarău, iar acum sunt asociați. A intrat oarecum în politică, fiind mereu prezent la acțiunile PPDD Bihor, acolo unde, până să fie arestat a fost șef Ioan Lascău. Fost șef al Finanțelor Bihor, Lascău era omul de casă al familiei Tarău. Despre Pocșe, ziarul Bihoreanul scria că fostul pușcăriaș cerea simpatizanților care vroiau să se înscrie în partid să prezinte cazierul!
4.Ovidius Păun
Fost general de Poliție, Ovidius Păun se reîntorsese în Parchet, la începutul anilor 2000. Inițial fusese procuror. Un personaj controversat, care deținea multe informații. El l-a însoțit pe procurorul Panait la Oradea, punându-l pe acesta să-i percheziționeze casa lui Lele. A murit în urmă cu câțiva ani.
5. Ilie Picioruș
Ilie Picioruș este și astăzi procuror în Parchetul General. Nu ocupă însă o funcție de conducere. 6.Tănase Joița Fostul procuror general al României, Tanase Joița, unul dintre cei mai controversați șefi ai Ministerului Public. O vreme a fost și diplomat, fiind plecat la post într-un consulat. Și-a pierdut funcția din Parchetul General în anul 2003. Acum este pensionar și, prin anul 2011, se lupta să rămână în casa dată de stat din fondul RAAPPS.