Construirea Gazoductului Nord Stream 2 a intrat în linie dreaptă și e posibil ca această construcție să fie ireversibilă. Deși se vorbește încă despre un aviz de mediu danez care ar fi problematic, acordarea deja a unui asemenea aviz de către celelalte state - Suedia, Germania, cu preponderență - dar și acordarea anterior a avizelor pentru Nord Stream 1 fac doar teoretică o asemenea blocare a proiectului, ce complinește dependența Germaniei și a Europei de gazul rus.
Gazoductul Nord Stream 2 e preconizat să aibă o lungime de 1200 de km şi va trece pe la fundul Mării Baltice. El poate transporta o cantitate de 55 miliarde de metri cubi pe an în fiecare dintre conducte, Nord Stream 1 și 2, proiectul fiind construit de un consorțiu de 5 companii de gaz europene și de Gazprom, prin Marea Baltică, unind direct Rusia de Germania și ocolind tranzitul tradițional prin Ucraina sau Belarus și statele Europei de Est.
Reacțiile Statelor Unite și ale Parlamentului European, ale statelor din Estul Europei, a celor din statele de tranzit obișnuite dintre Germania și Rusia privind încălcarea securității energetice europene și finanțarea aventurilor militariste ale Rusiei s-au dovedit inutile: partea germană insistă să afirme că e un proiect privat, că e în interesul național specific al Germaniei și că, atât timp cât e menținut tranzitul de gaze prin Ucraina, construcția e una benefică, și legală, și corectă. Un cârcotaș ar putea însă, lesne vorbi despre excepționalismul german și capotarea Bruxellesului de la regulile europene după voința și interesul Berlinului.
Pentru moment avem câteva poziții dure împotriva Nord Stream 2. Președintele american Donald Trump a vorbit despre necesitatea opririi gazoductului din două motive: dependența de Rusia și finanțarea aventurilor militariste ale Moscovei pe bani europeni, atunci când Europa e apărată de către Statele Unite. Deci pe de o parte Rusia amenință Europa militar, e revizionistă și revanșardă, modifică frontiere prin forță în Europa, are ingerințe în alegerile din statele europene, utilizează arma chimică de luptă în tentativa de asasinat a lui Serghei Skripal de la Londra, dezvoltă un război informațional în toată Europa, susținând partidele populiste și de extremă dreaptă și stângă, naționaliste și eurosceptice, subminând UE și statele membre. Pe de altă parte e finanțată de către europeni prin intermediul cantităților de gaze cumpărate. Apoi, pe 11 decembrie, Congresul American a adoptat o Rezoluție bipartizană în Camera Reprezentanților, prin care condamnă Nord Stream 2. Rezoluția a îndemnat țările europene să renunțe la proiectul Nord Stream 2 deoarece este unul „geopolitic”.
Congresmanii SUA au cerut Casei Albe să ia în calcul un nou pachet de sancțiuni contra acestui proiect. Deși profund simbolică și fără relevanță juridică, rezoluția subliniază, o dată în plus, dezaprobarea pentru Nord Stream 2. Mai mult, în ambele camere ale Congresului se află mai multe rezoluții împotriva Nord Stream 2 dintre care măcar una, cea a senatorului Republican John Barrasso, obligă chiar administrația Trump să adopte sancțiuni împotriva companiilor europene care construiesc gazoductul.
Și Parlamentului European a adoptat, la 12 decembrie, o Rezoluție ce subliniază importanța Ucrainei în sistemul energetic european și condamnă proiectul Kremlinului gazoductul Nord Stream 2, pe care îl califică drept un proiect geopolitic. Ca răspuns, Departamentul de Stat al SUA a salutat, întro declarație a purtătorului de cuvânt, Robert Palladino, Rezoluția și a îndemnat Germania să asculte temerile mai multor vecini, a căror securitate va fi submniată dacă acest proiect va fi dus până la capăt. Documentul îndeamnă la anularea proiectului Nord Stream 2.
Climatul politic de diviziune în sânul statelor Occidentale pe acest subiect marchează opoziția la Nord Stream 2 în SUA și Europa, ba chiar în Germania însăși, dar și sprijinul major în Rusia, Germania și Aus tria pentru acest gazoduct. Subiectul ar putea fi legat de competiția pe piața energetică europeană. Suporterii germani ai proiectului Nord Stream 2 susțin că e necesar proiectul și conducta – chiar dacă nici Nord Stream 1 nu funcționează la deplina capacitate – pentru a suplini resursele energetice din Germania odată cu închiderea centralelor pe energie nucleară. În acest caz se vorbește și de rivalitatea și competiția între gazul rus și gazul natural lichefiat provenind din SUA, care a început deja să exporte către Europa.
Nu trebuie uitat că, înainte de construirea proiectului Nord Stream 1, a fost lansată Scrisoarea celor 13 miniștri de Externe ai statelor din Centrul și Estul Europei, care marcau dezacordul pentru acest proiect. În ciuda acestui demers, Germania a ignorat avertismentul, iar Uniunea Europeană nu a considerat niciodată proiectul pentru aprobare la nivelul Consiliului European, deși afecta securitatea energetică a Europei, în timp ce mecanismele de piață ale Uniunii Europene au dat verdictul pozitiv pentru construcția Nord Stream în ciuda opoziției a 13 state membre.
Pentru Germania, miza Nord Stream 2 este alimentarea cu gaz a industriei chimice din Estul Germaniei care are nevoie disperată de acest gaz, pentru dezvoltare și înlocuirea energiei electrice pe care o consumă din surse nucleare, știut fiind decizia guvernului german de a închide toate centralele atomoelectrice. Și în această privință, Germania preferă să nu mai discute despre o revizuire a politicii adoptată la cald, în cadrul unui context emoțional, după accidentul de la Fukushima, mai ales că opțiunea întrunește o largă majoritate a forțelor politice din Germania.