Unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție al anilor 2000 a fost cel al devalizării BIR. Credite neperformante, dar și alte infracțiuni economice au dus la distrugerea Băncii.
Fraudarea BIR a fost o operațiune amplă și extrem de complicată. Acest lucru a fost concluzionat de comisiile de abuzuri ale Parlamentului. În anul 2004, cele două concluzionau că ceea ce s-a întâmplat cu BIR este rodul ”unei acțiuni de crimă organizată. De corupție instituționalizată pusă la cale de un grup de interese”.
Cei din comisii aduceau în dezbatere nume grele cum ar pe cel al lui Călin Zamfirescu. Alte persoane aduse în dezbatere erau foști șefi din conducerea BNR. Cum ar fi Emil Ghizari, Mihai Bogza. Dar și magistrați, precum și oameni din Servicii. Mai exact între 1999 și 2001, când banca a fost ținta fraudelor, șeful Direcției Juridice a băncii a fost Ion Șandu.
Fost șef la oficiul juridic al Securității și mai apoi al SRI. O bună parte dintre persoanele mai sus menționate, mai exact 14 la număr și-au găsit liniștea în 2008, când procurorii DNA i-au scos de sub urmărire penală.
Dinel Staicu și rolul lui în prăbușirea băncii
A rămas însă cu dosar și mai apoi cu o condamnare, Dinel Staicu. Acesta a fost acuzat de către procurorii DNA că a luat prin metode nu tocmai ortodoxe nu mai puțin de 5 milioane de euro de la BIR. Mai multe credite neperformante, care ar fi dus în cele din urmă la prăbușirea băncii. Doar că juriștii din dosar vorbesc despre cu totul alte cifre.
Din lichidarea băncii s-ar fi încasat, într-o lună și jumătate din anul 2001, 580 de miliarde de lei vechi. Cheltuielile cu lichidarea ar fi fost de 211 miliarde, adică 40% din această sumă. Iar onorariile avocaților care au participat au fost de 55 de miliarde lei vechi. Cât privește prejudiciul pretins, în dosarul DNA este neclar cât s-a reușit recuperarea lui.
Asta pentru că Dinel Staicu mai avea și dosarul Transgaz, unde avea puse sechestre. Iar în fața magistraților acesta nu era cooperant. „Deşi bunurile inculpatului nu sunt nici în prezent individualizate, inculpatul admite faptul că este proprietarul unor bunuri mobile. Și imobile şi al unor sume de bani, depunând la dosar înscrisuri privind obţinerea unor venituri semnificative (de exemplu, 3.535.959 de lei de la SIF Oltenia SA. (…)
În vreme ce cu prilejul soluţionării cererilor de liberare provizorie din anul 2012, arăta că toate veniturile sale au mers la ACCO“. Aceasta au reținut judecătorii care au avut pe rol dosarul BIR, în care Dinel Staicu a fost condamnat.