Dacă spui Teo Trandafir, spui „asumare și sinceritate”. În emisiunea „Dosare de presă, pe evz.ro, Teo Trandafir a ales să vorbească și despre cele mai delicate experiențe de viață, pentru că, odată ce zidurile confortului emoțional au căzut, nu are rost să le ridici, din nou, cu tabu-uri.
Despre moarte și boală e întotdeauna greu de vorbit, dar Teo Trandafir a ales să o facă. După ce, în urmă cu nouă ani, a privit moartea în ochi și a scăpat dintr-o boală grea (pancreatită), după ce a fost operată de mai multe ori la Clinica AKH din Viena, după ce a fost în comă, îndrăgita vedetă de televiziune trăiește, acum, o viață asumată în totalitate.
Teo Trandafir a povestit în emisiunea „Dosare de presă”, cum era să moară fiindcă i-a fost jenă să cheme ambulanța „ca să nu facă figuri de Buftea”. „În ziua respectivă, asta nu știu dacă am spus-o vreo undeva, avusesem o criză de bilă normală, cum fac toate femeile, le doare capul, le doare un pic în dreapta. S-a cam accentuat treaba, vine ambulanța. Îmi face cocteilul ăla de ce se făcea pe atunci, No-Spa cu scobutil. Îmi trece.
Peste câteva ore începe să mă doară în stânga. Zic, <Bă, să chem. Din nou ambulanța, e cam urât. Astea sunt figuri de Buftea>. Exact asta mi-am spus, îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt ce vorbeam eu cu mine. Zic, <Bă, hai să stau, că trece, n-ar cum să stea așa>. Și-am tot stat. Și am stat șapte ore. Șapte ore pe care n-am să le uit în viața mea, ca să nu fac figuri de Buftea”.
Teo Trandafir a ajuns la spital de urgență, pentru că, având pregătire în medicină, a știut să spună doctorului că o doare „în bară”. A urmat o întreagă aventură, din care își mai amintește doar frânturi: „Am fost pusă pe picioare cu chinuială mare, material, spiritual și într-o limbă străină, ceea ce nimeni nu realizează. Eu n-am vorbit nici despre asta. Gândește-te că eu m-am făcut bine într-un loc, unde am fost dusă inconștientă, habar n-aveam ce se întâmplă cu mine, eram sedată lemn.
Au venit niște băieți, niște atleți, iarăși m-au luat cu un cearșaf, m-au dus la avionul care nu decola, m-au luat din nou cu cearșaful, m-au dus înapoi. Eu știam că cine urma să mă ia nu se lasă ușor și am auzit un telefon sunând și mi-am dat seama cu cine se vorbește după ton și știam că este vorba despre acea persoană. Știam că plec.
Nu prea pleca avionul. Și zic „Ce mă fac?” Pentru că intrasem într-o spaimă, nu mai puteam să respir. Stăteam pe spate, cu o mască pe figură, într-un avion de acesta mic, un avion privat. Și, pentru prima oară și ultima oară în viața mea, am avut ceea ce se numește claustrofobie. Eu nu am de astea, poți să mă bagi în coviltir, tragic coviltirul, mă bagi în pământ, n-am nicio treabă. Frățioare, în momentul ăla nu a mai fost așa. Nu puteam să respire. Și zic, atunci am învățat să vorbesc cu mine: <Fii calmă. Și dacă mori, bă, mai devreme sau mai târziu tot se întâmplă. Miza e zero. Fii calmă>”.
„No kangaroos in Austria”
Teo Trandafir a mărturisit că abia când a ajuns în Austria și-a dat seama că sunt și alte popoare care se devalorizează, nu e o chestie tipică doar românilor. „M-au pus pe alt aerodrom și m-au transportat cu salvarea pe un drum de o hârtopeală românească. Ce austriac, jur pe viața mea. Mai mult decât atât, medicul zice <Doamnă, aicea am făcut eu naveta, pe drumul ăsta. Dumneavoastră realizați că eu, o viață de om am mers pe hârtoapele astea?>
Eu, în gândul meu <Da, domnule, mânca-ți-aș gura, dacă nu știam…, nici engleză nu mai știam, iar germană cu atât mai puțin. Dar, pe mine mă și doare.> Mai mult, acea ambulanță austriacă n-avea cădere pentru picătură. Deci, era atât de mică și de prost făcută și de prost gândită, încât eu nu am beneficiat de lichid, pentru că perfuzia era pusă jos. Deci, ziceai că suntem la Străulești deal”.
„Și am realizat altă chestie”, a mărturisit vedeta de televiziune. „ Toți avem senzația că la noi e cel mai prost. Și iarăși mi-am schimbat optica: <Hai să nu mai zic eu așa de urât de Românica. Că, ia uite austriacul.>”
Teo Trandafir a povestit despre un magnet de frigider care a bulversat-o: „Au abțibilduri, magneți de frigider, cu un cangur pe care scrie <No kangaroos in Austria>. Pentru că oamenii încurcă Austria cu Australia. Și unul dintre argumentele lor era <Bă, suntem atât de proști și atât de mici, încât lumea ne încurcă, bă, cu Australia>.
Am acel magnet. Oamenii se uitau <Da, mă, uite neamțul. Face. E cosmopolit. Are viziune. Noi aicea, ca amărâții.> Dacă mi-ar fi spus cineva, ziceam că mănâncă fasole după ce s-a terminat”.