Fost corespondent TVR în Republica Moldova, jurnalistul Doru Dendiu stabilit la Chișinău, candidează pentru un loc de senator de Diaspora pe listele PMP. Unul dintre cei mai activi și influenți activiști unioniști din Republica Moldova a vorbit într-un interviu acordat EVZ despre planurile sale de a reprezenta românii de dincolo de Prut
- Evenimentul zilei: Există o tendință a jurnaliștilor de a migra către politic. Mulți dintre ei au ales proiecte în care a fost implicat Traian Băsescu – mă gândesc aici la Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Robert Turcescu și, mai recent, Dan Andronic. După mai bine de 20 de ani de presă, de ce ai considerat și tu că ar fi cazul „să schimbi tabăra” – dat fiind că noi, jurnaliștii, prin natura meseriei, suntem oarecum în antiteză cu politicienii?
- Doru Dendiu: De ce au schimbat tabăra Dan Andronic și Robert Turcescu știu ei și președintele. Convingerea mea e că președintele are nevoie pentru întărirea partidului de oameni verificați în timp, oameni care, indiferent de circumstanțe, nu și-au trădat profesia și, cu ale lor bune sau rele, e puțin probabil că vor trăda partidul și președintele său. Traian Băsescu a anunțat ca obiectiv al PMP lupta cu „Sistemul”, pe care l-a îngenuncheat, dar nu l-a înfrânt, după cum declară chiar domnia sa. Pentru asta e nevoie de nuci tari. Nuci pe care Sistemul nu le-a spart și mai ales nu le-a mâncat în peste 20 de ani și e puțin probabil să fie sparte acum. Pe de altă parte, cred că Parlamentul are nevoie să i se spună că este urât la propriu și urât de populație, corupt, corupt de „Sistem” și în pericol de moarte din cauza obezității excesive pe fond de apetit la șpăgi. Cine ar putea să îi spună asta mai bine decât câțiva jurnaliști cu peste 20 de ani experiență ?
- PMP și-a asumat un discurs unionist și știm că, în Republica Moldova, Traian Băsescu este unul dintre cei mai apreciați politicieni români pentru pozițiile sale tranșante, pro-Basarabia. Totuși, recentele alegeri prezidențiale din Moldova au reprezentat un dezastru pentru candidatul care a pledat pentru unire – Mihai Ghimpu. Sondajele din România nu dau foarte mari șanse PMP-ului. În aceste circumstanțe, ce șanse are unionismul peste Prut?
- Doru Dendiu: Discursul lui Băsescu pe subiectul Moldova a evoluat pe măsură ce perspectiva domniei sale a devenit mai cuprinzătoare. Așa am ajuns de la „două state românești” la celebra „Dacă vreți Unirea, cereți-o!”. Am urmărit această evoluție din poziția de corespondent al știrilor TVR în Moldova. Prima întrebare pe care am adresat-o repetat în Chișinău când am ajuns acolo a fost: „Ce personalități cunoașteți în România?”. Fără excepții, răspunsul era: „Traian Băsescu și Andreea Marin”. Iar la întrebarea ce așteptați de la România, foarte mulți răspundeau, cu din ce în ce mai puțină teamă: „Unirea cu țara”. Traian Băsescu a simțit foarte bine, înaintea multor altor politicieni, această durere a românilor din stânga Prutului. Acum, unionismul este un trend, o modă, în Republica Moldova. E o modă impusă de Băsescu, nota bene, inclusiv politicienilor de la Chișinău. O discuție despre șansele unionismului ar trebui să plece de la alte premise: lipsa acută a unor finanțări directe către comunitatea română, din ce în ce mai redusă numeric, accesul limitat la sursele media, crâncene blocaje administrative și birocratice.
- Știu că tu, încă din perioada în care erai jurnalist, ai avut o idee – vehiculată ulterior și de unii politicieni din România – a unei uniri de facto prin parlamentari aleși atât la Chișinău cât și la București. Ți se mai pare viabilă o astfel de idee? Și dacă da, să așteptăm o candidatură a lui Doru Dendiu și la alegerile parlamentare din Moldova? Pe lista cărui partid?
- Doru Dendiu: Da, am expus o astfel de opinie încă din 2011. Am lansat ideea prezenţei aceleiaşi persoane în ambele Parlamente. Ar fi cea mai comodă variantă. Azi, un vot dat în Parlamentul României împotriva Unirii este sinucidere politică garantată. Dincoace, Parlamentul Republicii Moldova are 101 fotolii. Plecând de la principiul scopul scuză mijloacele, 61 de voturi pro-Unire la Chișinău ar fi destul de ușor de capacitat. Un referendum near arăta cifrele de la recensământ, cu abaterile de rigoare. Estimez că ar fi cel mult 40 la sută voturi pro, pe intern. Acum, discutând despre o candidatură, să-i zicem locală, da, inten ția rămâne, se învechește ca un vin bun și aș opta să o pun în practică doar în cadrul unui partid creat cu acordul președintelui Traian Băsescu.
- O posibilă unire a României cu Moldova pare a întâmpina, în acest moment, obstacole formidabile. În România s-a vorbit despre posibile costuri economice, dându-se frecvent exemplul efortului făcut de fosta RFG pentru a absorbi RDG-ul – iar ambele economii erau mai puternice decât cele ale României și Republicii Moldova.
- Doru Dendiu: - Obstacolele cele mai dificile sunt cele create artificial și propagate de surse interesate. Acum, dacă luăm ca reper puterea economiei, eu cred că slăbiciunea Republicii e un avantaj. Economic vorbim despre un zero care nu poate crea structural probleme majore. Dincolo de asta, eu privesc cu maximă suspiciune pe oricine ridică problema costurilor. Oameni buni, aici vorbim despre o bucată sfâșiată din trupul Țării, nu de o bucată de brânză. Mai dureros este că e foarte greu să explici asta la Chișinău, coerent. Propaganda rusă, alte metode subtile de manipulare, țin discuția la nivel identitar de 25 de ani. Un avans, o clarificare, este în dezavantajul minorității imperiale, dominante, formată din stataliști de interes, mancurți și alte lepre plătite de Moscova.
- Ești constănțean, ai făcut ani de zile presă la București și, totuși, te-ai stabilit la Chișinău. Ți-ai întemeiat o familie, ai copii, de ce ai ales să îi crești acolo, când foarte mulți moldoveni pleacă, inclusiv în România, unde există alte oportunități și chiar și un cu totul alt climat – vorbim, totuși, de un stat membru UE și NATO, cu o economie mult mai puternică decât cea a Republicii Moldova?
- Doru Dendiu: - Să-mi dați voie să fac o glumă: economia Republicii e mai puternică, pentru că ea nu există. Logic ar fi să pleci de aici. Eu am ales să rămân și, mai mult, să contribui la creșterea natalității locale. Am ales să solicit cetățenia și sunt onorat că și președintele Băsescu a făcut acest pas. Am ales să lucrez pentru Institutul Mamei și Copilului din Chișinău, timp de un an, cu o leafă de puțin peste 100 de euro lunar. Am reușit să mă adaptez la specificul local. Obișnuit cu fasole, acum manânc cu plăcere și hrișcă. Carnea, însă, să știți că aici încă mai are gust de carne, iar roșiile, gust de roșii. Spuneți-mi, cum altfel aș fi putut avea pretenția să reprezint românii din Republica Moldova, decât trăind printre ei, ca ei ? Senatul României este departe de a fi un scop în sine, este doar o etapă. Scopul este ca în fiecare comunitate de români să avem o bucățică de Românie - investițional, educațional, instituțional, politic, de ce nu. Și, fără doar și poate, obiectivul este Unirea, ca proiect de țară.