A început de duminică turneul est-asiatic al lui Donald Trump. Presa a insistat asupra întâlnirii cu Vladimir Putin, din marja summitului APEC din Vietnam, în timp ce Moscova anunța, prin purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, că dorește o discuție comprehensivă, largă și cuprinzătoare, pe multiple teme, în timp ce recunoaștea că nu există discuții serioase bilaterale vizând Coreea de Nord iar Casa Albă anunța, prin Președintele Trump, că Rusia e importantă pentru SUA și ar putea ajuta în criza nord coreeană, dacă ar avea instrumente, pârghii de influență sau de deconflictualizare.
Preocuparea generală, pe fondul scandalului în evoluție de la Casa Albă vizând arestările consilierilor de campanie ai lui Trump, în legătură cu ingerința în campanie a Rusiei și coliziunea de interese pentru influențarea deciziei noului Președinte american în relațiile cu Rusia, era cum va decurge discuția celor doi lideri și măsura în care sunt prevăzute deschideri sau vreun Mare Târg pe Ucraina și Siria. Însă, dacă Moscova și-ar dori așa ceva, în cazul Washingtonului, lucrurile sunt clare: în Ucraina orice ridicare de sancțiuni începe cu retragerea trupelor ruse și asociate din Donbas, acolo unde trimisul special american Kurt Volker a subliniat că întregul control precum și responsabilitatea revine Moscovei; în Siria, după eliminarea Daesh/Stat Islamic, orice nou atac se duce exclusiv contra opoziției siriene de orice fel subliniază obiectivul atacurilor ruse de lărgire a frontul de control al președintelui Al Assad.
Însă tema cea mai importantă a turneului, mai puțin vehiculată și analizată, este criza din Coreea de Nord. După lista capitalelor vizitate și a întâlnirilor, devine clar că avem de a face cu turneul ultimei șanse care să evite o confruntare directă cu Phenianul, la el acasă. Donald Trump a început în Japonia și Coreea de Sud, aliații săi vizați de amenințările nord coreene și care trebuie reasigurați – inclusiv cu perspectiva amplasării armelor nucleare, după instalarea scutului anti- rachetă, ca măsură extremă de descurajare a unui atac nuclear nord-coreean. Urmează China – cu o agendă bogată în care Coreea de Nord e în prim plan, fiind o amenințare și pentru China vecinătatea unui actor imprevizibil care atrage prezențe militare de calibru în coasta Beijingului – apoi summitul APEC cu întâlnirea cu Vladimir Putin, primând pen-tru american aceeași temă, a elementelor și aportului de deconflictualizare pe care l-au adus partenerii în speranța evitării confruntării directe – în fine Filipine, un fost/actual aliat în convivență și, totodată, sub presiune chineză ca urmare a disputelor teritoriale în Marea Chinei de Sud, cum e și cazul Vietnamului însuși, gazda summitului APEC, ca și a multor altor state participante.
Sursele de presă au relatat despre multiplele exerciții defensive efectuate de către trupele de bombardiere strategice americane chiar deasupra peninsulei coreene. Dealtfel, planificarea opțiunilor militare alternative negocierilor și executarea exercițiilor ce le pregătesc au dublă întrebuințare: pregătirea pentru o eventuală aplicare a soluției militare, dacă va fi comandată de către Președintele Donald Trump și crearea de presiuni și amenințări credibile pentru a decuraja Coreea de Nord și a ajuta la contextul negocierilor cu Phenianul, în al doilea rând, negocieri despre care Secretarul de Stat american Rex Tillerson susține că s-ar derula pe două canale proprii ale SUA, fără contribuțiile chineze sau ruse.
Dacă negocierile nu duc la rezultate convenabile și nu determină o asigurare a SUA și a aliaților săi privind liniștirea spiritelor și absența amenințărilor nucleare venite de la Coreea de Nord, utilizarea opțiunilor militare este iminentă. Până atunci, orice acțiune a Coreii de Nord de testare a armei nucleare e declanșator de acțiune militară. Unii experți susțin că ar mai fi circa 2 ani până la miniaturizarea bombei nucleare și plasarea pe o purtătoare cu rază lungă de acțiune. Alții vorbesc despre faptul că arma ar fi deja obținută și că ar urma doar testul. Deja sunt dispute dacă revenirea în atmosferă a rachetei balistice ar proteja încărcătura nucleară să nu explodeze din cauza căldurii la intrarea în atmosferă, în timp ce alți experți dau vina pe transferul tehnologic chinez și rus în a spune că această tehnologie a ajuns în posesia Phenianului.
Disputa nu poate fi clarificată științific decât dacă un text cu armă nucleară plasat pe o purtătoare se consumă. Phenianul amenință cu un asemenea test cu bomba cu hidrogen deasupra Pacificului de câteva săptămâni. Depinde dacă o deține și are capacitatea să o folosească. Oricum, o asemenea perspectivă duce la reacția directă a SUA, pe opțiune militară, pentru a evita orice amenințare cu utilizarea armei nucleare în Japonia, Coreea de Sud sau Guam, dacă nu direct asupra teritoriului american însuși. Un risc pe care nici Donald Trump, nici administrația sa nu și-l poate asuma.