Noi nu înțelegem, domnule președinte, nu înțelegem neam! Suntem mulți care nu înțelegem. Noi suntem ăia mulți. Politicienii spun despre noi că suntem mulți și proști. Ni se mai spune și ”bizonii”. Dar, pentru numele lui Dumnezeu!, cum ați putut trăi cu cancerul corupției putrid și urât mirositor înconjurând până și Palatul Cotroceni, urcându-se pe ziduri, precum iedera otrăvitoare?!
România nu o să se dea cu ruj și nu o să fie peste noapte frumoasă. România e frumoasă, dar e ținută în debara, s-a ascuns de frică și de scârbă. Vrea să iasă duminică la vot, dar știți de ce? Pentru că a prins curaj de când DNA, un fel de prinț salvator, i-a luat pe sus pe golanii care au pus stăpânire pe sufragerie, bucătărie, dormitor, camera copilului, terasă, grădină, beci. I-a prins când le era lumea mai dragă: pe când furau ei tot (spre exemplu din camera copilului au furat calculatorul și vroiau să lase în loc unul fake, din carton, l-au și pus pe birou și au scris pe el cu ruj roz: ”Copilule drag, acesta e calculatorul tău frumos. Lasă-l așa, nu îl porni. Rămâi cu visul, e mai sigur!”). Au furat grădina, peste 40.000 de hectare (cât o țară mică de basm!), tot, tot, era să rămânem fără nimic, dar pe când se ocupau ei cu furatul, că nimeni nu îi deranja, ani de zile, hop și DNA-ul i-a luat de guler. Aceasta e o poveste care nouă, celor mulți și proști, bizonii cum ni se spune, ne place, e precum în povestea cu prințul curajos care vine, salvează și taie capetele balaurului.
Acum știm că nici asta nu e îndeajuns, nu poate DNA să facă ce putem noi face. Mulți și proști o să ieșim duminică la vot. O facem fiecare după capul nostru. Votăm cum ne spune conștiința. Cu certitudine știm că nu mai putem vota hoți. Luăm exemplul DNA. De asemenea, știm că datorită încăpățânării d-voastră, și cred a dorinței sincere de a face ceva real și durabil, s-a urnit ceea ce părea imposibil la începutul primului d-voastră mandat și anume Justiția să funcționeze, să facă/aducă cuvenitele reparații morale/juridice unei țării jefuite sistematic după marea îmbulzeală din Decembrie 1989. Știm și că nu ați fost singur în asta, că nu ați făcut din degete și Justiția s-a urnit pe drumul luptei cu corupția. Ceea ce nu înțelegem este cum s-a ajuns aici? Cum și-au dat partidele mâna și au devalizat Statul în mod organizat și sistematic?! Nu știm ce ați fi putut face mai mult, însă e un sentiment acut și supărător că nu ați dus lucrurile până la capăt.
Nu e bine nicicum. Nici dacă pui această întrebare, nici dacă nu o pui. Dar nu înțelegem de ce ați tăcut (sau nu ați văzut ?!) când personaje care roiau la primul nivel al puterii sunt astăzi arestate ori condamnate, ori reținute, suspecte, martori, martori acoperiți, inculpați sau urmăriți penal?! Despre alții se vorbește pe surse că vor fi, vor păți. Ați spus că lucrurile astea, suspiciunile privitoare la a fi ofițer acoperit în timp ce îți faci veacul prin politică nu sunt chiar așa de securizate, adică nu e ca și cum nu pot fi știute, securizate absolut, atunci cum e posibil ca toți transpartinici corupți care au devalizat fără rușine România s-au plimbat în voie prin palate, parlament, ca la ei acasă prin instituțiile statului, făcând shopping prin România: păduri, rafinări, munți, orașe, clădiri, cum e posibil să fi reușit să prade aproape tot, fără să îi deranjeze nimeni?! Să brodeze o Rețea Națională a Corupției de Stat? Nu înțelegem cine e de vină pentru această uluitoare Afacere Națională de Devalizare a Statului cu ajutorul Statului? Mai e ceva de furat în țara asta și pe care politicienii să dorească să pună mâna?! Cine nu și-a făcut treaba? Cine ne poate spune cine nu și-a făcut treaba? Noi suntem bizonii și vrem, insistăm!, să ni se spună, să se facă lista celor care au făcut posibilă jefuirea și vulnerabilizarea României? Vrem nume, date, nu concepte, nu abstracțiuni care nu aduc banii înapoi la buget.
Noi, bizonii, vrem răspunsuri și mai vrem ceva. Fiecare politician să dea 10% din averea lui, să o pună pe masă pentru România. Să își arate astfel iubirea de țară, mândria de a fi român, noi suntem altfel, și alte bla bla bla-uri pe care le auzim de dimineață până seară. Dacă te uiți la politicieni când își declară marea iubirea de țară și neam și ce vor face ei dacă vor fi și vor păți observi în colțul gurii un mic rictus, abia sesizabil, sau o nuanță în privire (în limba engleză sună mai bine ”glance”, știm și engleză chiar dacă suntem mulți și proști, bizonii), dacă te uiți bine o vezi, și astea, zâmbetul și privirea, îi dau de gol. Nu dau doi bani pe noi!
Ar trebui să rupem spirala tăcerii, și noi, dar și d-voastră. Și alți politicieni. Ne-am săturat să auzim abstracțiuni, fraze gonflate, promisiuni de doi lei și nu mai vrem să auzim promisiuni despre clarificări care nu vin niciodată. E ca și cum ni s-ar spune că suntem mulți și proști, adică bizoni, și că oricum noi nu ne pricepem la politică. Dar politica nu e combinatorică, nu e/nu trebuie să fie o afacere murdară, o tranzacție ilegală în spatele ușilor închise. Politica trebuie să fie pentru binele comun.
Ieșim la vot duminică! Ni s-a scârbit de scârba noastră de politică, ni s-a scârbit de lehamitea de a nu ne implica. Domnule președinte Traian Băsescu, ei nu ne vor răspunde la niciuna dintre întrebări pentru că nu le pasă, pentru nu le e rușine. Nu le e rușine de mamele lor, de copiii lor, pe care i-au luat cu ei la furat. Și nu doar pe ei i-au luat la furat, și-au luat și rudele, prietenii sau cum s-or numi ei, cu toții fură în haită. De ce nu se pot duce lucrurile până la capăt în România, domnule președinte? Nici legile (în parlament sunt făcute harcea-parcea, devin niște legi în care frumoasele și clarele principii de drept sunt hăcuite și transformate în ceea ce nu sunt), nici autostrăzile, nici străzile, nici reformarea Educației și Sănătății, atât de vitale pentru un popor. Nimic nu e dus până la capăt. Se revine, se reia, se anulează, se minte, se uită, se trunchiază, se manipulează, se simulează, se calcă în picioare tot. Tensiunea socială acumulată se simte ca o pâclă în care ne mișcăm parcă vătuit, un aer greu, un miros de putred.
Puteați să duceți lucrurile până la capăt? Poate și această întrebare e nedreaptă. Un singur om nu poate substitui voința unui singur popor de a evolua, de a căuta în permanență să devină. De ce lucrurile au fost lăsate să evolueze până când au devenit precum metastaze care trebuie extirpate, o boală națională cumplită?! Aflăm că politicienii nu sunt politicieni, ci mafioți, că instituțiile statului au fost preluate și au devenit aparate personale ale Rețelei, că instituțiile au fost infiltrate și în fiecare birou/agenție din țara asta e măcar un servitor loial al Sistemului. Dar nu pot să nu mă întreb dacă ați putut să faceți atât cât ați făcut, oare ați fi putut face și mai mult?!
Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.