Noul dosar deschis de DNA pe numele conducătorilor serviciului secret al Ministerului de Interne este, probabil, cea mai grea lovitură primită de această structură de informații. În ultimii ani, „Doi și-un sfert” a văzut multe – i-a fost reținut un șef în funcție, are un comandant judecat alături de un fost ministru – dar acum pare că lucrurile sunt mult mai grave decât au fost vreodată pentru această structură bizară, care a supraviețuit diverselor regimuri politice.
Oficial am aflat că noii șefi sunt bănuiți că au secretizat niște ordine interne, din dorința de a-l proteja pe Gabriel Oprea și ale sale achiziții în numele unui gonflabil „interes național”. Totuși, un lider de sindicat din structura MAI a spus că știe sigur că e vorba de 16 persoane cu funcții de conducere, ce urmează a fi audiate și că sunt cercetate 80% din fondurile cheltuite de serviciul MAI, sub pretextul misiunilor secrete. Informațiile par să se confirme.
Asta e, de fapt, bomba zilei. Ca să știi că 80 sau 75 sau 50 la sută din ceva e în neregulă trebuie să cunoști întregul. Știrea de ieri e că există o altă structură care deține o radiografie completă a misunilor secrete ale DGIPI și, făcând verificări, a observat că o bună parte nu sunt justificate. Dar, repet, ca să facă asta trebuie să cunoască toate fondurile cheltuite.
Până acum – adică în dosarul ministrului – lucrurile păreau mai simple. Moartea motociclistului din escorta ministrului Oprea a impus o anchetă. Mașina în care era Oprea – deja celebrul Audi – a fost verificată și s-a ajuns la banii DGIPI. Apoi au urmat alte achiziții menite să îi facă viața vicepremierului mai ușoară.
Acum, însă, discutăm de alte și alte achiziții, care nu mai au neapărat legătură cu ministrul dispărut din prim-plan. Au fost luate la puricat toate fondurile cheltuite de DGIPI în ultimii ani? Nu zic nici că-i bine nici că-i rău, îmi e indiferent, dar e bine de reamintit aici că nu există misiune – secretă sau mai la vedere – care să nu implice și o cheltuială, cât de mică.
E de râsu-plânsu dacă s-a cumpărat un parfum din banii pentru misiuni, dar e de interes cum s-a aflat acest lucru. Cine trebuia să verifice asta, înainte de a o face DNA? Conducerea ministerului, evident de după Gabriel Oprea? Premierul? Dar are Corpul său de Control abilitatea de a parcurge rapoartele misiunilor unui serviciu secret, pentru a vedea dacă e justificată sau nu o achiziție? Probabil că nu. Și ajungem – după ce am înțeles că mai toate misiunile DGIPI sunt verificate, măcar din punct de vedere contabil – la un alt punct, cine verifică DGIPI? Mai toți oficialii vor ridica din umeri sau îți vor indica vreo pagină de internet, cu atribuțiile serviciului și cu numiri de șefi și adjuncți.
Dacă informațiile care circulau luni se confirmă, acesta ar putea fi primul control real la care este supusă această structură, din 1990 încoace, pentru că verificarea contabilă a unei misiuni nu se poate face fără o analiză a misiunii în sine. Și, dacă pui 16 ofițeri (care de mult nu mai sunt polițiști decât cu numele, ei devenind ofițeri de informații) sub învinuire simultan, șansele de a afla cât mai multe despre acele misuni cresc exponențial.
Ar putea fi cutremurul de care această instituție – trecută prin multe – s-ar fi putut să aibă nevoie. Prin ce a trecut? Înființată în 1990, sub „karma” lui Gelu Voican Voiculescu, structura de informații a cunoscut perioada de glorie sub generalul Dan Gheorghe. Urâtă de opozanții lui Ion Iliescu, e desființată în 1998, dar renaște, aproape pe nesimțite, sub Virgil „Vulpea” Ardelean. Urmează perioade de mici glorii, dar „strălucire” operativă nu mai are. S-a spus că e terminată după reținerea șefului ei, Cornel Șerban, dar prinde iar aripi sub Gabriel Oprea, care, la un moment dat, se ceartă cu tot PSD-ul pentru o numire făcută la această structură. De fiecare dată s-a spus că e sfârșitul, că structura e decapitată și că nu-și mai poate reveni. Se spunea... cam cum v-am spus și eu astăzi. Doi și-un sfert, un brand care moare greu. Dar moare Opinie
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor!