Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea, fiind prieten cu preotul creștin Sapriciu. Dintr-o pricină oarecare, cei doi se ceartă nemaidorind să își vorbească, După o vreme, cu sufletul greu, Nichifor trimite câțiva prieteni la Sapriciu, pentru a-i transmite că-și cere iertare.
Preotul refuză. Nichifor merge personal și îi cade în genunchi, dar preotul refuză iar. Începând prigoana împotriva creștinilor, Sapriciu este condamnat să i se taie capul. În drum spre execuție, Nichifor se ține după el, cerându-i iertare cu lacrimi.
În zadar: nici în pragul morții nu vrea să-l ierte Atunci Dumnezeu își ia harul de la Sapriciu, care se leapădă de Hristos pentru a scăpa cu viață. Văzând asta, Nichifor strigă că el este creștin și cere să fie ucis în locul prietenului său. Lucru care se și întâmplă în fața mulțimii înmărmurite.