Până să facă președintele Klaus Iohannis primii pași, de-a bușilea, pentru „resetarea” clasei politice, sistemul judiciar execută o curățenie fără precedent în urma căreia am putea rămâne cu o scenă politică total diferită de ceea ce există acum. Intrebarea cheie este cine va ocupa spațiul lăsat gol?
Săptămâna aceasta președintele României, Klaus Iohannis, a convocat la Cotroceni liderii principalelor partide, pentru a face primul pas în proiectul de reformă a instituțiilor democratice pe care l-a anunțat. „Am pornit de la obiectivele pe care le aveam pentru România. După cum ştiți, reforma instituțiilor politice este una din prioritățile mandatului meu, şi primul pas în reforma clasei politice. Timp de 25 de ani, am parcurs o etapă care a reprezentat crearea instituțiilor democratice, încheierea tranziției, o acumulare de experiență, dar şi un set de experimente în materie, reuşite sau nu. Cred că este momentul să trecem la o nouă etapă a democrației româneşti (…) Din punctul meu de vedere, această nouă etapă a democrației româneşti ar trebui să însemne o resetare a sistemului şi o creştere a încrederii cetățenilor în instituțiile democratice”, și-a anunțat planul președintele României, Klaus Iohannis.
Planul lui Iohannis sună bine în teorie, însă președintele ar putea să mai aștepte puțin, asta pentru că sistemul pe care vrea să-l reseteze este scos din priză de procurorii DNA. Marile dosare de corupție, în care vedem nume grele de la toate partidele cum se duc după gratii, reformează deja clasa politică într- o manieră infinit mai eficientă decât consultările plictisitoare, negocierile imorale sau dezbaterile sterile dintre politicieni. Pare că până să apuce Iohannis să înceapă „resetarea”, sistemul judiciar formatează deja clasa politică, iar condamnările viitoare au puterea să schimbe cu totul sistemul de operare al politicienilor.
Imaginea pe care o vedem tot mai clar până acum, cu fiecare nouă arestare, descrie o clasă politică aparent total coruptă, care a stricat tot ce a atins în ultimii ani.
Cazul fostului ministru de Interne care lua șpagă în biroul de la minister este emblematic. Mai ales pus în contextul arestărilor din Poliția Română unde pare a exista un sistem piramidal al șpăgii, la baza căruia se află orice agent care vrea o avansare și în vârful căruia sunt șefii de inspectorate care dau avansări pe bani, roți de mașină, televizoare sau cine știe ce alte lucruri acordate ca mită.
Își imaginează cineva că toate aceste grozăvii se petreceau în inspectorate fără știrea miniștrilor?
Nici vorbă! Într-un astfel de sistem este perfect natural ca un fost ministru să fie acuzat că a luat mită în biroul de la minister.
Am dat exemplul Poliției Române pentru a ilustra cât mai elocvent gradul de corupție din toate instituțiile statului. Dacă așa se proceda în Poliție, instituția responsabilă cu aplicarea legii, vă dați seama ce zace prin alte instituții?
Este important să înțelegem exact nivelul de corupție din stat, pentru a pricepe mai bine rolul DNA și SRI în „resetarea” sistemului. Cei câțiva procurori anticorupție, alături de ofițerii de poliție și de informații care îi ajută, sunt o insulă într-un ocean de corupție. Au intrat ca o pană din fier în clasa politică și au despicat- o expunând publicului toată murdăria de dincolo de coaja lucioasă și sclipitoare.
Pe măsură ce procurorii anticorupție deschid noi anchete și trimit în fața instanței nume din toate partidele, constatăm că avem o problemă tot mai mare. Toate partidele importante au lideri cu probleme penale serioase, astfel încât ajungi să te întrebi cine va ocupa scena politică după ce DNA termină curățenia generală. Dacă partidele existente nu găsesc o cale să recâștige încrederea publicului, rămâne alternativa unei noi formațiuni politice, o cale care să fie în opoziție cu întreaga clasă politică actuală. Fenomenul s-a mai produs și în alte state unde publicul a fost dezamăgit din diverse motive. Problema este că aproape peste tot această alternativă a reprezentat ceva chiar mai rău decât sistemul care a produs-o.
Fie că vorbim de extremiștii de stânga din Grecia sau de extrema dreaptă din Germania, așa zisa alternativă este de fapt o mutare a lucrurilor în zone mai periculoase.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.