Campania de discreditare a celor care-și pun întrebări în cazul Caracal are drept unul dintre punctele centrale acuzația că prin asta semănăm neîncredere în bravele, mîndrele instituții ale statului ba chiar și în Stat ( citat cu literă mare) declanșată la ordin de Unitățile militare. Asta desigur cînd nu sîntem acuzați că, aducînd vorba despre Deveselu, servim propaganda rusă, care propagandă nu întîmplător ne citează.
A crede că militarii americani de la Deveselu se rezolvă sexual și altfel decît recitind, cînd le vine nevoia, Comunicatele despre vizita de lucru a lui Klaus Iohannis la Casa Albă, înseamnă că pui la îndoială independența și integritatea țării. Noi, cei care punem la îndoială versiunea oficială, nu facem altceva decît să ne supunem opiniei publice. Poporul în ansamblu are dreptate întotdeauna.
La nivelul unui Popor funcționează bunul simț, ivit din instinctele sănătoase. Bunul simț al Poporului observă imediat contradicțiile flagrante din comunicările oficiale despre anchetă, explicațiile penibile date unor întîmplări, tentativa de a manipula opinia publică, secretomania de tip ceaușist.
După decembrie 1989, cetățeanul s-a confruntat deseori cu mizeria funcționarului public așezat în fotoliul de șef. În cazul Caracal, cetățeanul surprinde tot ce are mai scîrbos instituțiile statului nostru de drept cînd vor să ascundă Adevărul.
Efortul de ascundere a Adevărului mai dezvăluie ceva: Prostia, îngălarea, neghiobia.
Există peste tot în lume Operațiuni în numele Rațiunii de stat de a impune o anumită versiune asupra unui eveniment. Există peste tot în lume Operațiuni de ascundere a Adevărului în numele Rațiunii de stat.
Acest efort e definit prin inteligență, prin respectarea minimei logici, și prin respectarea minimei aparențe.
Campania pentru impunerea versiunii oficiale în Cazul Caracal se definește prin prostie. Prostia cu ghiotura, prostia hîdă, prostia care te face să rîzi, nici măcar nu te enervează. Un confrate mai tînăr îmi spunea despre ce zic și ce fac autoritățile în Cazul Caracal:
Ăștia ne jignesc inteligența. Simt nevoia să nuanțez:
Ăștia ne jignesc minima inteligență.
Alături de neghiobiile spuse sau făcute în văzul lumii, printre cauzele care au dus la adîncirea neîncrederii în instituțiile statului în Cazul Caracal se numără și secretomania de tip securistic. Forța democrației stă în convingerea cetățeanului că Statul nu-i ascunde adevărul. Pentru a forma și întreține această convingere, democrația a inventat și a dezvoltat transparența. Se vorbește deseori de proasta comunicare. Transparența nu se reduce la comunicarea publică. Transparența e o realitate prin care Statul cel puțin lasă impresia că funcționarii sînt în serviciul public și prin urmare dau seamă Poporului de tot ceea ce fac. În cazul Caracal s-a remarcat sărăcia informațiilor oferite publicului de autorități. De aici înflorirea zvonurilor, a ipotezelor și evident, neîncrederea în instituțiile statului de drept.
Documentele cruciale pentru descoperirea adevărului în Cazul Caracal au fost publicate fie în urma bătăliei angajate de Alexandru Cumpănașu, fie în urma unor gesturi democratice de desecretizare, cum a fost de exemplu decizia lui Nicolae Moga de a desecretiza Raportul MAI prezentat în CSAT. Că STS n-a catadicsit s-o facă spune multe despre aroganța generalilor din conducerea acestei instituții, parte a instituțiilor de forță supuse numai lui Klaus Iohannis.
Există însă un document crucial pentru descoperirea Adevărului în Cazul Caracal. Despre acest document am vorbit la diferite emisiuni Tv. Am scris și pe cristoiublog.ro. Pentru că se refuză desecretizarea acestui document, deși el e invocat de mai toată lumea și a făcut obiectul unei intervenții oficiale a lui Alexandru Cumpănașu, voi relua datele esențiale ale Cazului.
Raportul MAI se referă la două convorbiri ale polițiștilor din Caracal cu Alexandra de pe telefoanele lor personale, după ce 112 a încheiat dialogul cu Alexandra, mințind apoi că fata n-a mai răspuns la telefoanele lor, deși ei au sunat-o de 9 ori. Cînd și cum au sunat-o cînd Alexandra a răspuns totuși apelurilor făcute de cei doi polițiști. E vorba, așadar, de două Rapoarte și nu de unul. Textul din Raportul MAI despre cele două telefoane e acesta:
„În vederea obţinerii de detalii suplimentare legate de locaţie, agent şef principal Neagoe Florentin a solicitat dispecerului Poliţiei Municipiului Caracal comunicarea numărului de telefon al victimei, după care a apelat-o la ora 11.13, de pe telefonul personal, şi a purtat o discuţie cu aceasta, ocazie cu care i-a indicat mai multe detalii despre locaţia unde se afla şi a comunicat adresa de pe cartea de vizită care aparţinea unui inginer de cadastru, pe nume Popescu Lucian.
De asemenea, minora a dat mai multe detalii legate de curtea imobilului în care se afla şi a precizat că nu poate părăsi locaţia întrucît în curte se află un cîine lup de care îi este teamă.
Întrucît a existat o neconcordanţă între adresa indicată de victimă şi cea unde se afla aceasta, agenţii de poliţie sus-menţionaţi au revenit la Poliţia Municipiului Caracal şi au raportat evenimentul şefului Biroului Investigații Criminale, comisar de poliţie Pistol Constantin.
La ora 11.29, apelanta a fost din nou sunată de pe telefonul agentului de poliţie Neagoe Florentin, ocazie cu care comisar Pistol Constantin a încercat să obţină informaţii legate de locaţia în care se află. Cu ocazia discuţiei telefonice, polițistul a încercat să o calmeze pe fată şi i-a cerut să-i spună dacă ştie unde se află şi ce vede în jurul ei. Acesta a relatat că este sechestrată într-o casă de un bărbat care în acel moment nu se afla lîngă ea, fiind plecat la farmacie să cumpere cremă pentru a-i trata rănile provocate la mîini.
Totodată, victima a precizat că în acea curte se afla un brad, un nuc, o maşină platformă cu fiare vechi, un autoturism gri şi mai mulţi cîini lupi dezlegaţi. În continuare, poliţistul a întrebat-o dacă are reţea internet pe telefonul de pe care vorbeşte şi răspunsul a fost negativ. Tot cu ocazia convorbirii, şeful biroului i-a solicitat să-i comunice culoarea gardului şi dacă poate să iasă din casă și din curte. Cea în cauză a răspuns că gardul este din metal de culoare roşie şi nu poate ieşi din încăperea respectivă întrucît este legată şi afară sînt cîini lupi. Conform raportului poliţistului, în acest timp, pe fundal, se auzea lătrat de cîini, iar fata a afirmat că nu mai poate vorbi întrucît a revenit bărbatul.
Din discuţie cea în cauză a precizat că s-ar afla în cartierul Protoşeni din Caracal şi că a fost violată de bărbat.” Discuția a durat 20 de minute.
Pe lîngă desecretizare, transparența cere ca MAI să dea și amănunte despre Raportul lui Constantin Pistol. Agenția Mediafax a trimis o adresă oficială prin care a cerut răspunsuri la următoarele întrebări puse de opinia publică:
- Polițistul care a discutat cu Alexandra Măceșanu a fost audiat sau a dat un raport scris despre cele discutate cu victima?
- Raportul polițistului despre discuția cu Alexandra a fost sintetizat, așa cum reiese din raportul MAI, sau cuprinde mai multe amănunte?
- Dacă polițistul a fost audiat, cine a făcut sinteza celor relatate de acesta despre discuția cu victima?
- Când a povestit polițistul care a discutat cu Alexandra, înainte sau după venirea corpului de Control al MAI? A primit de la IGP următoarea adresă:
„R O M Â N I A INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE CENTRUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
www.politiaromana.ro CENTRUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE Bucureşti, Str. MihaiVodă nr. 6, sector 5, România
Tel: +4 021.316.66.65, Fax: 021.316.66.65 E-mail: presa.igpr@gmail.com Nr. 402.584 din 12 august 2019
Domnului Firuță Flutur – Mediafax –
La solicitarea dumneavoastră adresată Inspectoratului General al Poliției Române – Centrul de Informare şi Relaţii Publice, vă comunicăm următoarele: În legătură cu evenimentele de la Caracal și aspectele apărute în spațiul public, există, în acest moment, o anchetă internă, precum și un dosar penal în curs de cercetare.
Vă mulţumim pentru încrederea acordată şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competenţa informaţiilor de interes public.
SERVICIUL COMUNICARE ȘI INFORMARE PUBLICĂ”
De observat imbecilitatea dublată de aroganță din această adresă. Pe de o parte se invocă ancheta penală, truc securistic vechi al instituțiilor noastre de forță. Pe de alta, întrebările sînt etichetate ca fiind în afara interesului public.
MAI refuză cu înverșunare să pună la dispoziția presei și prin asta a publicului un document crucial pentru descoperirea adevărului. Riscînd astfel să adîncească neîncrederea în corectitudinea anchetei. Dar nu numai atît. Cu Alexandru Cumpănașu am abordat marți seara, la emisiunea România9 de la TVR, chestiunea Raportului. M-am întrebat în scris cînd a fost redactat Raportul de către polițist, înainte sau după venirea Corpului de control? Alexandru Cumpănașu mi-a răspuns că după ce a venit Corpul de control. Tot Alexandru Cumpănașu a avansat suspiciunea că Raportul poate fi rescris chiar de Constantin Pistol. Unde e acest document ținut la secret mai ceva decît tratatul Ribentrop- Molotov? Cine garantează că nu va fi rescris de chiar Constantin Pistol? A fost audiat pînă acum Constantin Pistol?
E limpede că Mihai Fifor și-a asumat orice risc, inclusiv de a fi suspectat c-a fost numit interimar la Interne pentru a ascunde Adevărul, numai ca nu cumva Raportul să ajungă la presă.
Ce conține Raportul lui Constantin Pistol de se refuză cu orice preț desecretizarea lui, iar Constantin Pistol are interdicție de a vorbi despre el și despre convorbirea cu Alexandra? Cumva vreo referire la Deveselu?