Dacă vreun cititor al acestui blog a aruncat o privire și asupra textelor publicate de mine în Evz, sub pălăria rubricii România lui Cristoiu, va fi observat că sunt printre puținii comentatori români rămași acasă care s-au preocupat de vizita lui Klaus Iohannis la New York.
Deși, așa cum notam într-un comentariu din Evz.ro, pentru România participarea lui Klaus Iohannis la Sesiunea Adunării generale ONU în septembrie 2015 e mai puțin importantă decît participarea lui Ion Iliescu în septembrie 1990, cînd România se mai freca încă la ochi, nevenindu-i să creadă c-a ieșit din comunism, totuși, faptele și vorbele lui Klaus Iohannis ar fi meritat un interes mult mai mare din partea media fie și pentru că e una dintre călătoriile de început de mandat, în care un președinte mai învață încă.
Cum din nefericire marea presă a lumii s-a ocupat de alți oaspeți ai Națiunilor Unite (Vladimir Putin în primul rînd), nici o agenție internațională, nici un ziar cu circulație planetară, nici un ziar american nepublicînd un rînd măcar despre viața și activitatea lui Klaus Iohannis în SUA, singura sursă de informații pentru mine și pentru românii din România interesați de a ști pe unde mai umblă președintele au fost știrile și corespondențele ziariștilor trimiși de ziare și televiziuni, de site-uri mai mult sau mai puțin fomiste, de agențiile de presă de pe Dîmbovița, să facă parte din ceea ce se numește, după o vorbă americană, Grupul de presă care l-a însoțit pe președinte în călătoria peste Ocean.
Klaus Iohannis a ținut un discurs de la Tribuna Națiunilor Unite. Presupun că membrii Grupului de presă au fost și ei în clădirea ONU cu prilejul acestui discurs. Ați citit dvs, ați auzit dvs vreo corespondență care să ne ofere un amănunt, un amănunt măcar de la fața locului din timpul discursului și a prezenței lui Klaus Iohannis la ONU? Tare mă tem că jurnaliștii români nici n-au fost la ONU, preferînd să meargă la shopping! Deși – așa cum am mai scris – întîlnirea de la Casa Albă a fost o splendidă inutilitate protocolară, am vrut să aflu, din corespondențele ziariștilor noștri de la fața locului, mai multe amănunte despre momentul de la Washington. Un asemenea moment poate fi surprins de cititorul din țară nu numai din comentariile absolut necesare despre semnificația întîlnirii pentru raporturile româno- americane, dar și din informațiile de culise, pe care orice jurnalist care se respectă le află pe parcursul unei astfel de vizite. Spre stupoarea mea, nici un membru al Grupului de presă n-a binevoit să ne comunice nouă, celor rămași acasă, pe unde a intrat Klaus Iohannis la Casa Albă, unde au așteptat ziariștii noștri să iasă de la întîlnirea cu Joe Biden și unde a avut loc tradiționala conferință de presă de după întîlnire.
Un astfel de moment e trecut în Programul Casei Albe de pe site-ul Președinției SUA. Nici un ziarist român dintre cei care l-au însoțit pe Klaus Iohannis în America n-a făcut gestul absolut firesc din punct de vedere profesional de a vedea cum a fost trecută întîlnirea cu Joe Biden. De ce era nevoie? Pentru că după întîlnirea de la Casa Albă, la care am serioase îndoieli c-au fost și jurnaliștii noștri, informațiile despre întîlnire au fost comunicate celor din Grupul de presă de Klaus Iohannis la Ambasada României de la Washington. La această conferință de presă Klaus Iohannis a susținut și jurnaliștii noștri s-au grăbit să scrie și să comunice în țară asta c-a fost vorba de o întîlnire bilaterală. Robert Turcescu, care n-a avut onoarea să-l însoțească pe Klaus Iohannis dincolo de Ocean, a avut însă curiozitatea, absolut normală la un jurnalist, de a vedea ce scrie pe site Casei Albe despre întîlnirea dintre Klaus Iohannis și Joe Biden.
Captura pe care mi-a Robert Turcescu mi-a trimis-o pe email (vezi fotografia de la final) arată limpede că pentru partea americană n-a fost vorba de o întîlnire bilaterală, ci de o întîlnire a vicepreședintelui american cu Klaus Iohannis. Amănuntul, pe care trebuia să-l descopere presa noastră de la fața locului, e crucial pentru a înțelege ce s-a întîmplat. În cazul unei bilaterale, cele două părți supun întîlnirii dosare cu probleme ale relațiilor dintre cele două țări, care probleme sunt dezbătute și soluționate în cadrul bilateralei. Momentul de la Casa Albă a fost urmarea unui aranjament tipic românesc. Pe canale neoficiale și grație unor grupuri de presiune economice, interesate în facilități oferite la schimb de statul român, Joe Biden l-a primit pe Klaus Iohannis între două trenuri, ca să zic așa. Ceva în genul, Bine , bine, îl primesc, dar să nu stea prea mult, cam o groază de alte treburi! Descoperirea făcută de Robert Turcescu ne dovedește că promisiunea Unui altfel de politică a fost o strașnică păcăleală din partea lui Klaus Iohannis. Șmecheria cu primirea de ochii lumii de către un oficial american, pentru ca presa pro-prezidențială să poată scrie despre prestigiul de care se bucură președintele nostru la Casa Albă, a fost folosită de toți președinții și premierii noștri postdecembriști.
Dar chiar dacă ar fi căutat și ar fi găsit pe site-ul Casei Albe precizarea in Program, nici un gazetar din Grupul de presă n-ar fi cutezat s-o dezvăluie cititorilor din țară. Aceasta deoarece toate vizitele prezidențiale în străinătate beneficiază de relatări menite a contura imaginea unei acțiuni mărețe, istorice nu numai pentru România, dar și pentru țara vizitată și a unui președinte la apariția căruia în țara vizitată au căzut în fund pînă și vrăbiile. Explicația acestei deraieri de la condiția minimă de gazetar? Pentru că se merge pe banii redacțiilor, e o concurență acerbă în vederea unui loc în avionul prezidențial. Acest loc depinde și, dacă nu mai ales, de poziția consilierilor de la Cotroceni. În cazul lui Klaus Iohannis, de Dan Mihalache, văzut de mulți ca adevăratul președinte al României. Dacă ai trimis în țară și altceva decît ți-a dictat să scrii consilierul – în cazul de față Dan Mihalache – te-ai lins pe bot de o un alt voiaj cu avionul prezidențial. Din acest punct de vedere, nu văd de ce au cheltuit redacțiile sume prețioase în valută pentru a-și trimite corespondenți la fața locului. N-ar fi fost mai bine dacă mergea doar Dan Mihalache ca trimis al întregii prese române?!
Articol preluat de pe cristoiublog.ro.