Cultura pop, de la popular, a schimbat fața ultimilor 60, 70 de ani ai omenirii.
Un clasament de acum câțiva ani al revistei americane New Musical Expres, care și-a propus să identifice primele 10 sau 20 de opere culturale care au influențat viața și percepția despre cultură a omenirii, are pe primele locuri melodii ca „Like a Rolling Stones” a lui Bob Dylan, „Satisfaction” a lui Rolling Stones, volumul „On the Road al lui Jack Keruac”, filmele „Portocala Mecanică” și „Taxi Driver”, muzica celor de la Sex Pistols, plastica lui Andy Warhol și filmele lui Woody Allen.
Am parcurs lista primelor 50 de locuri. N-am dat de niciun român. Oare românii nu participă cu nimic la cultura pop universală? Nimic din ce-au creat un Brâncuși, un Mircea Eliade, un Eugene Ionesco sau Hertha Muller nu a devenit atât de cunoscut, de citit, de ascultat sau de privit încât să intre în conștiința pop a omenirii? Oare de ce? Instituțiile statului român nu fac destul pentru promovarea culturii românești sau nu fac nimic? Înclinăm spre a doua variantă.
O experiență personală ne-a purtat pe drumuri americane. În San Francisco, la cea mai mare librărie Barnes&Noble, am întrebat dacă găsim ceva din literatura română. Ne gândeam că găsim Eminescu, Caragiale, Ionesco, Eliade, alții. Vânzătorul s-a gândit o clipă, a bătut ceva în calculator și a dispărut în magazie. S-a întors cu un ghid de călătorie german, care indica turiștilor nemți cum să ajungă în Grecia, iar unul din drumuri trecea prin România. Asta era tot. Nu existăm sub această formă a culturii pop, de mase, care este cea mai modernă formă de manifestare a actului cultural de pretutindeni. Nu te știe nimeni la Paris, Roma sau New York, nu exiști. Instituțiile statului român nefăcând nimic, sau prea puțin și asta este o altă discuție de abordat în această pagină, pentru a populariza și a promova eforturile creatorilor din Carpați, a fost nevoie de eforturile individuale ale unor Brâncuși, Eliade, Ionesco, Hertha Muller, Enescu, și alții pentru a pune umărul la intrarea culturii române în istoria universală a culturii pop moderne. Dar este prea puțin, acest efort aproape nici nu contează. De aceea răspunsul la întrebarea Cultura autohtonă, încotro? are un răspuns simplu: spre niciunde, spre nicăieri.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.