La trei ani de la fuga din România, Cristian Sima , acuzat de înșelăciune și spălare de bani, a afi rmat în emisiunea „Lumini și umbre” de la B1 TV, că deține arhiva cu toate tranzacțiile făcute de clienții săi, nume importante din politică, presă și din lumea afacerilor
Dan Andronic: Sunteți caracterizat ca fiind un om cu o inteligență aparte, dar care, în acest moment, se teme pentru viața sa. Sau cel puțin așa ați spus dvs. În momentul în care ați plecat din România au apărut multe zvonuri. Spunețimi, ați fugit, ați plecat, ați mers încet, ce s-a întâmplat atunci?
Cristian Sima: Am plecat, pur și simplu. Și am plecat, evident, de teamă. Nu de teama faptului că, jucând pe Bursă, prost, am pierdut banii unor persoane, mai ales că, în total, în 15 ani de activitate sunt doar 12 persoane care au pierdut banii. Am plecat pentru că dețineam celebra arhivă. Respectiv, toate conturile de unde mi-au venit banii. Și unde au plecat banii. Nu câți bani au fost în gestiune la mine, ci mai ales de unde au venit și unde au plecat acești bani.
-Am văzut că ați mai spus lucrul ăsta și eu aș vrea să înțeleg, deci luați-mă ca pe un om obișnuit care nu a jucat niciodată la bursă, și care, în relația cu conturile bancare, tot așa, e ușor naiv. Dvs. îmi spuneți că, atunci când aveați un client, îi știați toate mișcările lui pe cont?
-Normal ar fi trebuit să știu numai ceea ce făceam eu. Toți banii i-am primit prin bancă, am făcut operațiuni cu ei și i-am trimis exact în același cont de unde mi-au venit.
-Și înțeleg că s-a întâmplat ceva anormal…
-Foarte mulți clienți au făcut operațiunile de pe conturile lor personale, de la mine din birou. Drept urmare, dețin o mare parte din operațiunile pe care le-au făcut ei pe conturile lor bancare, din Elveția, Cipru sau alte țări.
-Și vorbim de persoane publice, nu?
-Vorbim de persoane publice din România și din Occident.
-Politicieni, ziariști, oameni de afaceri?
- Evident, politicieni, și ziariști.„
„Toate discuțiile telefonice au fost înregistrate”
Dan Andronic: Și, tehnic, cum se întâmpla: intrau de pe un computer și în acel computer rămâneau înregistrate toate operațiunile?
Cristian Sima: Am făcut toate mișcările de la mine din birou, adică o mare parte din mișcări. În anii ‘97 –‘98, când nici măcar nu foloseau internet banking, le făceau prin fax. Am copiile la toate faxurile trimise sau primite de la băncile străine.
FOTO:Cristian Sima
-Bun, dar eu știu că faxurile se deteriorează în timp. Foile acelea se îngălbenesc.
-Da, asta este adevărat, dar există fotocopii.
-Și vă spun că fac parte din generația de ziariști care a lucrat cu faxul. Știu că faxul, după o perioadă, se îngălbenește și după un an devine ilizibil.
-Din ‘97- ‘98, de la WBS din Londra nu se mai vede nimic. Asta nu înseamnă că n-au existat și copii electronice și că eu, ca orice firmă de brokeraj, aveam dreptul să înregistrez orice convorbire telefonică. De altfel, în momentul în care semnați contractul cadru cu WBS se știa că ordinele pe care le dați, discuțiile pe care le purtați vor fi înregistrate. Și nu am făcut asta că știam ce se va întâmpla la un moment dat, pentru că eu nu am știut ce mi se va întâmpla nici măcar cu o lună înainte.
-Deci ați înregistrat și convorbiri telefonice?
-Tot. Numai convorbirile telefonice care au fost făcute la birou.
-Am înțeles, dar de la un punct încolo, cel puțin din anul 2000, au început să fie folosite în special telefoanele mobile. Ați înregistrat convorbiri telefonice și de pe telefoanele mobile?
-Am înregistrat și convorbirile pe care le aveam la birou, ambiental, cu oamenii care veneau la birou. Totul era înregistrat.
-Și acei oameni știau că erau înregistrați?
-Știau că în momentul în care fac orice în biroul acela, și în legătură cu WBS, sunt înregistrați.
-V-am citit confesiunile pe care le-ați făcut pe Facebook. „Marea spovedanie”, cum ați numit-o. Și am văzut că apar nume importante de politicieni. Viorel Hrebenciuc, Cătălin Predoiu, Daniel Dăianu, SRI apare, instituții de presă, mă refer la Hotnews, la care ați fost acționar. Și tot ce am citit eu
-Nu. Ați înțeles total greșit.
-Vă rog, explicați-mi atunci. O să vă dau citate din ce ați scris.
-Nu trebuie să-mi dați citate din ce am scris pentru că am o memorie foarte bună și știu nu numai ce am scris eu, dar și ce au scris alții. Dar ați înțeles greșit. Dacă vreți, îmi dați un citat și îl comentez cu lux de amănunte. Ideea e următoarea: dacă mă întrebați exact ce mi s-a întâmplat, eu nu aș putea să vă răspund sută la sută. Pot să vă răspund ce bănuiesc că mi s-a întâmplat
. -Vă rog, dacă vreți vă dau acum citatul ca să epuizăm…Ați spus așa: „Am apreciat greșit, ei nu doreau să mă refac, ci doreau să mă adâncesc și mai mult, să le dau totul pe nimic și să încep să muncesc pentru ei. Eram foarte folositor pentru ei, deschideam sute de uși la băncile elevețiene, cunoșteam perfect sistemul bancar și bursele occidentale, dar nu făcusem afaceri cu ei, refuzasem orice implicare. Mi s-au propus zeci de afaceri cu statul, dar nu am participat la niciuna. Dacă mi se lua independența financiară erau siguri că aș fi acceptat orice propunere. S-au înșelat”. La aceasta mă refeream…
-Ceea ce spuneți dvs. este un citat din momentul în care povestesc ceea ce s-a întâmplat cu câteva zile înainte de a pleca din România. Eu am plecat pe 29 septembrie, era sâmbătă, moment în care la Howard Johnson , la ora 13.00, mă așteptau Radu Dimofte și Andrei Bejenaru, cu documentele pregătite pentru a semna că le cedez tot ce aveam: acțiuni la WBS Holding, acțiunile de la Bursa de la Sibiu, toate proprietățile pe care le aveam în România. Deci făcuseră, luaseră deja actele, avocații făcuseră toate documentele și sperau, că eu le-am promis că o să semnez, că o să le dau totul pe nimic, așa, după care deveneau proprietari pe o mare parte din Bursa din Sibiu. Și pe WBS România. Și eu aș fi lucrat pentru ei mai departe. Pentru aceleași firme, dar acționar nu mai eram eu, ci erau ei. Și, vezi domnule, m-aș fi refăcut câștigând și servindu-le interesele
. -Înțeleg că vorbim de operațiuni în care acești oameni vă împrumutaseră niște bani.
-Nu este o mare deosebire. Nu mi-au împrumutat niște bani.
-Tot la dvs. am găsit scris că Radu Dimofte v-a împrumutat cu 400.000 de euro.
-Perfect de acord, Radu Dimofte m-a împrumutat cu 400.000 de euro.
-Despre acești bani vorbiți?
-Da, dar ăia sunt 400.000 de euro. Radu Dimofte a învârtit cu mine, la Bursă, milioane de euro.
-Vorbiți de rulaj sau de investiții?
-Investiții, căci rulaje au fost sute de milioane. Deci eu am avut luni în care am învârtit pe bursă, la Wall Street, un milliard o sută de milioane de dolari.
-Aș vrea să ne întoarcem puțin la ipoteza inițială. Am dat acel citat din dvs., care susținea întrebarea pe care v-am pus-o. Dvs. îmi spuneți că n-ar mai fi valabilă viziunea pe care ați avut-o atunci?
-Nu, este aceeași viziune, nu retractez nimic. Doar că este un citat pe care mi l-ați dat, dar fără să-mi spuneți când l-am scris și de ce l-am scris.
-Păi ce importanță are?
-Păi are foarte mare importanță, pentru că…
-Îl mai susțineți sau nu? Că mă pierdeți aici!
-Eu întâi am pierdut tot și, când nu mai aveam nimic, nici banii mei, nici banii firmei, nici banii clienților, atunci mi s-au făcut propunerile astea.
-Și dvs. ați ales să plecați.
-Întâi, ca să nu am scandal cu ei le-am spus că da, da, da, o să semnez. Și în sâmbăta în care trebuia să mă duc să semnez, e și asta în carte, când o să cumpărați cartea, și o s-o citiți, o să vă dați seama că acolo lucrurile sunt cronologice, pomenesc date și așa mai departe. Pomenesc ore. Și la 5.00 dimineața am plecat frumos cu geanta cu calculatoare, fără niciun fel de bagaj, nimic. Aveam două mii și ceva de franci în buzunar, m-am dus la aeroport, am luat primul avion și am ajuns la Zurich, la 8.00 dimineața, când Radu Dimofte știa deja că eu am plecat din București. Drept urmare, îmi dăduse un mesaj că: „Te așteptam la ora 13.00 , la Howard Johnson”.
-Am înțeles. Dar, la un moment dat, dvs. spuneați că sunteți în Islanda. Ați fost în Islanda sau spuneați, așa, ca să-i amăgiți?
-Am fost și în Islanda, iar Radu Soviani mi-a luat interviu din Islanda. Se vede și oceanul, și furtuna.
-Deci ați fost la Zurich, după care în Islanda.
-Nu, de la Zurich am venit aici, unde am o casă închiriată din 2004. Am vorbit cu fiica mea care atunci avea 13 ani și era la internat, la liceu. Mi-a luat haine, că nu puteam să plec în Islanda așa cum am plecat de la București, într-o sâmbătă căldurosă de septembrie. Mi-am luat un geamantan de haine și am plecat în Islanda. Există și povestea asta cum am plecat în Islanda, nu cunoșteam pe nimeni. N-am mai fost niciodată acolo. Și am stat în Islanda două luni, după care m-am întors în Elveția.
-Care este statutul dvs. la această oră?
-Sunt rezident în Elveția, am permis de ședere până în 2018. Fiica e în întreținerea mea. Sunt divorțat și îmi cresc singur copilul. De multă vreme. Fiica mea va fi și cetățean elvețian anul viitor. Lucrez aici, plătesc impozite aici, am și o firmă pe care am deschis-o pentru a vinde această carte.
-Am înțeles. Întrebam din punct de vedere legal. Aveți probleme cu Justiția?
-În Elveția nu am probleme cu Justiția…
-În România?
-În România am multe procese în curs. Dacă vreți, le luăm pe rând și vi le spun pe toate.
-Nu, întrebam dacă există dosare penale sau plângeri de știți.
-Există opt persoane care au depus plângeri penale, acuzândumă că le-am escrocat. Procurorul Marcău de la București, după ce i-a interogat pe cei care au depus plângeri penale, a creat o comisie rogatorie, adică a trimis niște întrebări la procurorul elvețian. Iar pe 16 și 17 aprilie, procurorul elvețian mi-a pus acele întrebări la care eu puteam să refuz să răspund, dar am răspuns cu lux de amănunte și cu probe la toate întrebările. A fost prezent și unul dintre avocații celor care au depus plângere, Dan Chitic. Mi-a pus și el 100 de întrebări, i-am răspuns și lui la toate întrebările. Acum, acest interogatoriu se va duce la procurorul din București. Marcău a fost schimbat.
-Când a avut loc comisia rogatorie?
-Pe 16 și 17 aprilie. Joia și vinerea, acum câteva săptămâni.
-Noi avem o adresă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Am făcut la un momen dat o cerere, e adevărat că este din februarie, care spune așa: „Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București se află un dosar penal, ce vizează aspecte pretins infracționale ale
-Exact despre acest dosar. Sunt la dispoziția organelor de cercetare penală, Parchet, DNA. În plus, avocatul meu a fost anul trecut la DNA, unde s-a oferit să predea toată arhiva pe care o posed. Apropo de acuzația de spălare de bani. DIICOT ancheta această infracțiune de spălare de bani încă din 2013 și a dat Neînceperea Urmăririi Penale (NUP).
„Banii au fost pierduți la Bursă”
-Dar eu vorbesc de o adresă din februarie 2015, nu vorbesc de ceva din 2013.
-DIICOT anchetează spălarea de bani, iar Parchetul General a început această anchetă și eu am prezentat deja faptul că DIICOT a anchetat și a dat NUP.
-Dar știți foarte bine că un NUP poate fi oricând infirmat și dosarul poate fi reluat.
-Eu sunt pregătit la orice. Nu mă consider vinovat, inclusiv procurorul Marcău este convins că nu am plecat cu niciun ban, pot să dovedesc că toți banii au fost pierduți la Bursă. Păi unul dintre cei care vine și mă acuză că l-am înșelat, declară acolo toată povestea și spune că, în 2009, i-am dat domnului Sima 300.000 de euro, în 2011 am retras de la domnul Sima 600.000 de euro, dar în 2012 i-am mai dat 125.000 euro și i-am pierdut. Și îi vreau pe ăia înapoi.
„Nu mi-e frică de cei care au pierdut bani, de cei care au câștigat mi-e frică”
Dan Andronic: Deci, dvs. o luați pe aritmetică simplă, care spune 600 minus 300, minus 125, dă cu plus…
Cristian Sima: Credeți că toate operațiile pe care leau făcut Warren Buffet, George Soros… sunt numai câștigătoare? Nu cred că există o astfel de persoană.
-Și atunci de ce ați plecat din țară?
-Când te duci la spital, te duci să te faci bine. Uneori, la spital se mai și moare. Toți investesc la Bursă cu ideea de a câștiga. Dar la Bursă se mai și pierde.
-Depinde de ce le-ați spus.
-Sunt niște contracte semnate, în care scria că investeam numai în produse derivate, cu risc maxim, în care totul se poate pierde în mai puțin de o jumătate de oră, chiar și în 10 minute.
-Există vreun dosar pe legislația britanică în ceea ce vă privește?
-Niciun dosar.
-Pentru că, din câte am înțeles, firma care a operat aceste conturi și care a operat pe Bursele de afară, e înregistrată în British Virgine Island, dacă nu mă înșel, unde este legislație britanică. Corect?
-Corect. Dar nu au operat, vedeți, și aici… De fapt, existau două firme: WBS România, unde clienții au investit pe Bursele românești (la Sibiu pe produse derivate) sau la București, pe BVB, și unde au semnat cu mânuța lor fiecare ordin pe care l-au dat, adică tot ce au cumpărat și ce au vândut. După care există WBS Holding, care le deschidea acestor clienți un cont omnibus - clienți la brokeri mari. În 15 ani am avut mii de clienți, au câștigat, au pierdut, nimeni nu s-a plâns niciodată. În cazul ăsta, într-adevăr, s-a pierdut tot. Am pierdut și eu, toți banii mei personali.
-Și înțeleg că mai rămăseseți cu 60 de clienți din cei câteva mii.
-Eu nu am avut niciodată mai mult de 150-200 de clienți, nu mi-am făcut niciodată publicitate. Clienții vin și pleacă.
-Domnule Sima, vă considerați un escroc, un om de geniu sau un vizionar?
-Niciuna din cele trei. -Dar ce sunteți? -Sunt un om care a avut norocul să fie mereu în mijlocul evenimentelor.
-Bun, dar acum sunteți plecat în Elveția, pentru că, spuneți dvs., niște oameni sunt nemulțumiți că nu mai au banii pe care vi i-au lăsat.
-Nu, nu, nu.
-Dar de ce sunteți în Elveția, vă place aerul curat?
-În Elveția eram, oricum, din 2004, aveam rezidență.
-Dar stăteați la București, nu folosiți metafore de acest tip. Erați în Elveția, dar nu stăteați în Elveția.
-V-am spus, nu mi-e frică de cei care au pierdut bani, pentru că toți cei care au pierdut bani…
-Vă e frică de cei care au câștigat?
-Chiar și de cei care au câștigat mi-e frică. Sunt foarte mulți care au câștigat și de care mi-e frică. Cătălin Predoiu, el nu a pierdut bani, a câștigat.
„Cătălin Predoiu a fugit pe stradă, de frică, să nu i se strice imaginea”
Dan Andronic: Care a fost relația cu Cătălin Predoiu, premierul din umbră al PNL. Pentru că, în fragmentele pe care le-ați publicat, îl prezentați ca pe un om pe care îl manevrați cum vroiați dumneavoastră.
Cristian Sima: Nu pot să manevrez pe cineva cum vreau eu. Am avut o relație foarte apropiată, pentru că Predoiu nu prea avea prieteni și singurul pe care îl frecventa zi de zi eram eu. Adică, la 12 noaptea venea de la minister la mine acasă și mai și găteam câte ceva, că săracul era obosit și mort de foame.
-Și spuneți dvs., la un moment dat, în acele fragmente, că după ce nu a mai fost ministru, l-ați luat la sediul firmei.
-Când televiziunile au venit la WBS, Predoiu era acolo.
-Era acolo că avea birou.
-Avea biroul la parter, i-l oferisem eu pe gratis, și a fugit de frică pe stradă, ca să nu i se strice imaginea. N-a spus niciodată că a pierdut pe Bursă bani cu mine, dar n-a spus nici că a câștigat. Și asta au făcut foarte mulți. Și Marie Rose Mociornița a câștigat bani, și Tudor Chirilă a câștigat bani. Singurul care a spus cât a câștigat și ce a făcut, a fost designerul Mihai Albu. În rest, lumea care a câștigat s-a ascuns, la fel și lumea care a pierdut.
-Ați spus un lucru interesant în prima parte a emisiunii, că aveți conturile acestor oameni din Elveția, Cipru. Și nu neapărat conturile, cât identitățile reale ale celor care sunt în spatele acelor offshoruri. Și că-i știți exact, care cum au operat.
-Vreau să vă spun că, inițial, se deschide un cont cifrat. Un număr și o parolă.
-Eu mă refeream la zonele de companii, offshore- uri, unde ai întotdeauna în față un avocat, un contabil.
-În momentul în care deschizi un cont în Elveția, primul lucru pe care îl declari acolo este: cine este beneficiarul economic al fondurilor depuse. Și acolo trebuie să fie o persoană cu nume, prenume, cu pașaport și care semnează. La ora actuală, dacă deschizi un cont în Elveția, aviz amatorilor, va trebui și să spui că proveniența banilor este licită și în cazul în care se întâmplă ceva, banca nu este răspunzătoare pentru faptul că a primit bani.
„M-am oferit să dau arhiva la DNA. Până acum n-a venit nimeni”
- Pe de altă parte, din câte știu eu, tot în Elveția se ia în calcul foarte serios legătura cu politicul, cu zonele sensibile.
- La deschiderea de cont trebuie să spui dacă ești implicat politic.
FOTO: Cristian Sima
- Dacă un politician voia să-și deschidă un cont în Elveția avea nevoie de o interfață.
- Nu, poate să-și deschidă și el pentru că, dacă avea conturi deschise până în anii 2004-2005, putea să facă ce dorea.
- Și Cătălin Predoiu avea conturi deschise în Elveția?
- I-am propus să-i deschid.
- Viorel Hrebenciuc?
- N-a avut nici cont în Elveția, nici carte de credit la WBS. 59 de cărți de credit au fost ale clienților de la WBS.
- Erau oameni politici printre aceștia?
- Au fost și oameni politici, nu aș putea spune miniștri.
- Oameni politici, nu mă interesează neapărat miniștri. Ministru poți să ajungi sau nu, dar om politic ești. Deci oameni a căror meserie principală să fie politica. Ați promis că răspundeți prin da sau nu.
- Da.
- Aveți conturile acestora undeva în preajma dumneavoastră sau într-o căsuță?
- Toată arhiva, conturile și băncile se află și la procurorul Ligamonti, pentru că și elvețienii au deschis o anchetă la Lugano.
- Deci toată arhiva ați predat-o procuraturii din Lugano.
- Am predat tot ce era referitor la băncile elvețiene și tranzacții făcute din Elveția, prin intermediul băncilor sau bokerilor elvețieni, pentru că și elvețienii au făcut o anchetă referitoare la spălarea de bani.
- DNA-ului i-ați oferit aceste conturi secrete?
- Sigur. Am scris de două ori la DNA. Prima oară mi-au răspuns că trebuie să vin să depozitez la arhivă sau unde se depozitează. A doua oară l-au primit pe avocatul meu și au vorbit cu el. A explicat cu lux de amănunte ce fel de informații dețin. Au fost foarte interesați, aveau și câte un conspect de la fiecare spovedanie a mea. Am spus că nu cer nimic decât protecția dacă mă întorc în țară. Miau spus că nu pot să-mi ofere această protecție, dar că sunt interesați de arhivă.
- Și le-ați dat-o?
- Păi dacă vin să o ia, le-o dau. Dar până acum nu a venit nimeni.
- Păi puteți să ne-o dați nouă și promitem că o trimitem la DNA.
- Nu, le-am dat-o lor și o să le-o dau lor. O să-mi țin și eu o copie.
- Păi le-ați dat-o sau nu le-ați dat-o?
- Înțeleg că și acolo sunt cifrate.
- Sunt conturile cifrate, nu e numele și prenumele. Eu pot doar să spun cine este în spate.
- Dumneavoastră știți cine sunt beneficiarii reali al unui nume de cod.
- Beneficiarul fiecărui nume de cont îl știu. După care, DNA, dacă vrea, face o scrisoare la procurorul elvețian și acesta îi dă imediat cine este beneficiarul economic. Ca să afle adevărul nu prin mine, ci printro sursă oficială.
- Din ceea ce ați scris și din ceea ce am înțeles eu și vreau să discutăm mai exact. Ați avut o participare la Hotnews, ați fost unul dintre finanțatori și inițiatori. Corect?
- Da, m-am întâlnit la o bere cu Andrei Vornaroschi și cu Mărgărit și acolo, întro oră, am decis să intru acționar la Hotnews. Am cheltuit vreo 250.000 de euro, apoi am vândut partea mea cu 93.000 de euro.
- Lui Răzvan Cornețeanu.
- Da. Și am ajutat Hotnews cu finanțări, dar nu foarte mari. 40.000, 50.000 de dolari, în momentul în care avea nevoie de bani.
- Rezultă că, într-o formă sau alta, ați fost nevoit să renunțați la Hotnews. Este corect? Sau că așa ați simțit. A fost explicit sau implicit?
- Povestea e cam așa. Au început chestiile în timpul referendumului din 2012.
- Prima referire este la „Mihai Răzvan Ungureanu, vrea un troc, să vă pună șef la Consiliul Consultativ și eu să-i garantez susținerea de la Hotnews”.
- A urmat Daniel Dăianu, cu același îndemn…
- De la Dăianu am tot felul de mesaje, tot felul de SMS-uri și de convorbiri în care mă tot forțează că nu e normal ca un președinte de Bursă, un jucător pe Bursă, să aibă acțiuni la un ziar. Moment în care eu i-am spus că proprietarul de la Wall Street Journal este și cotat la Bursă și poate să joace pe orice fel de acțiuni, chiar dacă el deține informațiile.
-Urmează suspendarea…
- Da...dar au fost și telefoane la care mi s-a spus clar...
-Din partea cui? Se spunea că veți citi din aceeași celulă cu Băsescu, am văzut. Cine v-a sunat?
- Alea au fost telefoane anonime.
- Aceste amenințări au fost făcute de niște persoane a căror identitate o puteți proba?
- Pot să probez că am înregistrat convorbirile, dar de la ce număr au venit, nu.
- Am impresia că dumneavoastră înregistrați totul. Era riscant să vorbești cu Sima, că rămânea înregistrat undeva.
- Pot să vă spun un lucru. Când faci o astfel de meserie și când citești câteva cărți, îți dai seama că e bine să înregistrezi tot pentru că, la un moment dat, cineva te va acuza de tot felul de prostii. Cum e în ziua de azi. Românul nu știe să piardă la Bursă, știe numai să câștige.
- Deci, dumneavoastră întodeauna ați avut, ca filozofie dacă vreți, că unele lucruri trebuie să rămână pentru posteritate. Pentru că cineva, cândva, va veni să vă acuze și atunci e bine să aveți înregistrarea.
- Eu nu știam în ’97 ce se va întâmpla…
- Stați puțin. Dumneavoastră din ‘97 înregistrați tot?
- De când mi-am deschis firma în România.
- Tot ce-i convorbire telefonică, tot ce-i convorbire în interiorul firmei?
- Stați o secundă, dacă mă duceam cu Daniel Dăianu și cu Cătălin Predoiu la restaurant, nu înregistram. Când veneau la mine în casă, și au venit de nenumărate ori, nu înregistram. Dacă mă duceam la ei în casă, nu înregistram.
- Deci înregistrați doar ceea ce considerați că avea legătură cu activitatea dumneavoastră profesională?
- Îmi înregistram și mobilul meu. Mobilul meu îl înregistram dacă eram la birou. Dacă dumneavoastră mă sunați pe mobil și eu eram nu știu unde, nu înregistram. Depinde, dacă mă sunați cu un ordin și trecea prin serverul de la birou, se înregistra.
-Și acele telefoane de amenințare au venit în timp ce erați la birou? Și foloseați telefonul fix sau cum, că nu înțeleg?
-Telefoanele de amenințare care au venit în timpul Referendumului din 2012 au venit la birou, că eu petreceam la birou de la ora 7-8 dimineața până la 12 noaptea. Când credeți că mă suna lumea?
- Haideți, am înțeles că înregistrați tot și doar ce era la birou.
„Nu m-am dus la nimeni. Toată lumea a venit la mine din proprie inițiativă”
- Haideți să vorbim puțin de relația cu Viorel Hrebenciuc. Dumneavoastră îl vedeați acolo ca un creier din umbră care reușea să manevreze SIF-urile, oameni, evenimente.
- Haideți să vă spun. Reușea să manevreze orice. Codurile Penale le-a aprobat Predoiu, cu ajutorul lui Hrebenciuc. Fără Hrebenciuc, nu treceau.
- Le-a aprobat Parlamentul, haideți să păstrăm o limită. Au trecut prin Parlament. Dumneavoastră vorbiți de o colaborare în Parlament, nu țineau doar de doi oameni.
- Predoiu nu avea suficiente voturi ca să treacă Codurile așa cum le-a scris tot acel corp care s-a ocupat de acele Coduri. Și atunci s-a dus la Hrebenciuc, s-au mai scos niște chestii, s-au mai pus niște chestii. După care, foarte simplu, au trecut Codurile cu o super majoritate. Vedeți că PSD a votat Codurile fără nicio problemă. Pe Hrebenciuc l-am cunoscut pentru că Predoiu m-a dus acolo și a spus: „Te atacă Dimofte, te atacă ăla, te-au făcut să pierzi toți banii. Eu te duc la Hrebenciuc, care-i om serios și te va ajuta”. Și m-am dus la Hrebenciuc, care părea guru. În momentul în care l-a sunat pe Fercală de la SIF Transilvania, că se auzea, eram la restaurantul din Cartierul Francez, Fercală i-a spus că: „M-am și ridicat în picioare, să trăiți!”.
- Bun, și?
- După care, i-a spus lui Fercală…
- Putea să fie o glumă, nu trebuia neapărat să pocnească din călcâie.
- Și i-a spus lui Fercală: „Uite, e o problemă la Sibiu, nu-l mai atacați pe Sima, lăsați-l. O să-i punem pe Predoiu și pe Dăianu director general, și președintele Consiliului de administrație. Și eu îți promit că te fac șef la CNVM, actualul ASF. Și ăla i-a spus: „Da”. Pe Cioflea de la SIF 2 Moldova l-a sunat și i-a spus: „Vino la București”. A doua zi dimineață, s-a trezit la ora 4.00 și s-a întâlnit cu Cătălin Predoiu la 8.30, în București.
- Rezultă din tot ceea ce s-a întâmplat ulterior că Hrebenciuc nu v-a ajutat deloc. Dimpotrivă, lucrurile s-au petrecut în defavoarea dumneavoastră.
- Ăsta-i stilul, ce vreți. Se știe că Hrebenciuc trăgea sfori. Mie mi-a livrat o chestie, trebuie să recunosc că am crezut.
- Ceea ce arată că orice naș își are nașul.
- Nu știu dacă eu am fost vreodată naș sau nașul cuiva. Nu uitați un lucru, eu nu puteam fi agățat de nimic. Nu am făcut nicio afacere cu ei, nu am participat la nicio privatizare sau licitație cu statul.
- Dar, pe de altă parte, dumneavoastră v-ați dus la ei și nu invers.
- Nu m-am dus la nimeni. Toată lumea a venit din proprie inițiativă la mine.
-Tocmai mi-ați spus că v-a dus Cătălin Predoiu la Viorel Hrebenciuc.
- M-a dus Cătălin Predoiu, dar nu m-am dus eu să zic :„Bună ziua, domnule Hrebenciuc”.
„Când am intrat să gestionez banii acestor oameni, credeți că nu știam cu cine plec la drum?”
- Pentru că nu-l cunoșteați. Dar aveți un pasaj extrem de interesant, în care Cătălin Predoiu spune că Hrebenciuc îi urmărește pe toți, că are un serviciu secret paralel, asta mi se pare ușor exaltare…
- Am o înregistrare de la mine, din birou, în care…
- La asta voiam să mă refer, la înregistrarea discuției dintre Hrebenciuc și Predoiu.
- Deci, după discuțiile din Cartierul Francez… au mai evoluat, am tot felul de SMS-uri, pe câteva le-am și publicat pe Facebook. La un moment dat, cu câteva zile înainte să plec, înainte de Adunarea Generală a Acționarilor de la Sibiu, Cătălin Predoiu îl aduce pe Viorel Hrebenciuc la mine în birou. Fiind la mine în birou, v-am spus, totul era înregistrat. Moment în care Hrebenciuc spune: „Stai liniștit, am amânat AGA de la Sibiu. Nu se poate amâna, i-am spus, că este o societate privată, cu acționari, a fost convocată în mod legal, CNVM-ul va interzice AGA. „Uite, îți arăt cum”. Și o sună pe Dorina Mihăilescu, pe vremea aia comisar la CNVM. Eu pot să vă dau înregistrarea numai cu ce spune Hrebenciuc. În partea cealaltă nu știu ce i se răspundea, și îi spune: „Ce faci Dorina?”. „Sunt cu guvernatorul BNR la Frankfurt. La care el spune: „Fii atent, avem treabă la Sibiu. Cum vii în București. S-a amânat AGA aia, nu se ține. Se amână, știți voi cum să faceți. Da, și acolo ce faci?”. „Păi, cu guvernatorul”. „Ai grijă, zice. Urmărește bine și când te întorci îmi faci un raport, ca de obicei, da? Îmi spui tot. Ai grijă de guvernator”. Asta e, plus sau minus, că nu v-am redat eu acum , după trei ani de zile, add literam.
- Bănuiesc că ați mai ascultat înregistrarea între timp.
- Mă bazez total pe memorie, de când am luat arhiva și am dus-o unde am dus-o, nu am mai ascultat nimic de acolo. Pot să-mi aduc aminte ce am vorbit cu dvs. astăzi, și peste 10 ani. Mă sunați, nu am înregistrarea, și mă întrebați, după ce dvs. ați ascultat- o cu o zi înainte, și o să vedeți că îmi aduc aminte ad litteram tot ce am răspuns. Am o memorie antrenată de când eram copil.
- Ați intitulat această carte și toate pasajele pe care le-ați publicat ca fiind marea spovedanie. O spovedanie presupune, și am văzut că și în prefața cărții faceți distincția asta, recunoașterea lucrurilor așa cum sunt. Lipsa oricărei ipocrizii. Ați reușit lucrul acesta, nu vi se pare că pe undeva derapați?
- Nu pot eu să decid dacă am reușit sau nu. Pot să spun că am încercat. Dar dacă mă lăsați, vă citesc ultimul paragraf din carte, pe care dvs. nu-l aveți. Aș vrea mult să pot continua spovedaniile, până când tabloul va fi complet. Dar nu știu dacă vremurile mă vor lăsa să aștern totul pe hârtie. Am avut nevoie de multă susținere să aștern pe hârtie zbuciumul adunat în 53 de ani. Parafrazându-l pe Cioran, aș spune că este inutil să ne spovedim pentru că oricum am face-o e prea târziu. Fericit este acela care își dorește ceea ce deja posedă. Eu posed un peisaj cutremurător de realist al ultimilor 25 de ani. Am făcut parte din el, m-am compromis cu el, am conviețuit în el. Dacă voi mai trăi, vi-l voi împărtăși. Viața este singurul spectacol la care merită să fii mereu pe scenă. Așa se termină cartea.
- Haideți să terminăm interviul cu o ultimă întrebare și mă refer la spovedanie. Spovedania presupune și iertarea, însă dumneavoastră, cel puțin din ceea ce am citit și din ceea ce v-am ascultat, nu credeți că ați greșit ceva, dimpotrivă.
- Eu nu cred? Nu ați citit cartea.
- Ce ați greșit atunci?
- Enorm am greșit.
-Ce?
-Vă spun de la început. În momentul în care am intrat să gestionez banii acestor oameni, credeți că nu știam cu cine plec la drum? Au câștigat banii la Loterie?
-Nu, ce ați greșit față de oamenii aceia, asta-I întrebarea dacă vreți.
- Ce am greșit față de oamenii aceia?
-Da.
-Aș putea să spun că am greșit că i-am înregistrat, dacă vreți. Că tot ați bătut monedă pe chestia asta.
-Pentru că mi se pare foarte interesant. De exemplu, deși eu sunt ziarist, eu n-am obiceiul ăsta. Dumneavoastră spuneți: domnule, m-am pregătit pentru o situație de genul ăsta.
-După o experiență de peste opt ani acumulată în Occident, am învățat că toată lumea înregistra tot. Dacă dumneavostră vă duceți la Goldman Sachs și aveți o discuție, vi se va opri telefonul la intrare și veți fi înregistrat. Și nimeni nu vă va spune asta. Iar Goldman Sachs în momentul în care a avut probleme cu manipularea pieței și așa mai departe, a venit cu toate înregistrările. Inclusiv cu discuții private.
„Eu voi face public tot”
- Veți face publice aceste înregistrări?
- Eu voi face public tot. „Marea spovedanie”, volumul I, o să apară pe 23 mai. Sper ca în decembrie să pot da tiparului și volumul II. Va exista și un volum III și dacă nimeni de la DNA nu va veni să ridice arhiva și să ancheteze ceea ce e de anchetat, dacă vor face numai o chestie selectivă, vă promit, dacă voi fi în viață sau nu voi fi în viață, oricum am aranjat ca cineva să publice toată arhiva și-l voi instrui pe acel cineva să știe și despre ce este vorba. Măcar posteritatea să afle.
- Domnule Sima, din lunga listă de clienți pe care ați avut-o, ne puteți da nume de politicieni, oameni importanți de afaceri care au conturi în străinătate?
-Da. Radu Dimofte, conturi foarte consistente.
-E rezident Monaco, deci e normal să aibă.
- Petrache, Năstase. Radu Dimofte le are pe numele tatălui sau pe alte nume.
- Aveți o plăcere în privința lui Radu Dimofte.
- Evident! Dobrescu, Dan Petrescu, Hrebenciuc, Alexandra Gătej, i l-am deschis eu, și mulți alții.
- Predoiu ați spus că nu avea, Dăianu bănuiesc că nu.
-Orest Robciuc, Irina Socol. Sper ca foarte mulți să citească această carte. Îmi doresc să fie mai mult citită decât cumpărată.
-Atunci, trebuia să o faceți gratuit și să o puneți pe internet.
- Pot să vă mai spun ceva interesant! că există persoane importante, politice cum vă place dvs. să le ziceți, sau semipolitice, oameni de afaceri, care au continuat să investească prin mine, deși au pierdut bani atunci în septembrie 2012, și după ce am plecat din țară.
- Acum, dacă au aflat că îi înregistrați, s-ar putea să se oprească.
- S-au oprit deja. Dar asta nu înseamnă că nu am și toate tranzacțiile respective.
- Ca să zic așa, orice tranzacție cu domnul Cristian Sima este înregistrată.
- Și ultima tranzacție cu Goldman Sachs este înregistrată și dacă nu credeți, orice convorbire telefonică este înregistrată. NSI-ul este ochiul care veghează asupra întregii omeniri.
- Am înțeles! Dacă Cristian Sima înregistrează, nu putem înțelege de ce toată lumea n-ar putea să înregistreze. E bine așa? Putem încheia în această notă?
- Cred că cel mai bine ar fi să încheim cu: nu e bine să înregistrezi, dar posteritatea îți va mulțumi dacă o vei face.