Deseori, în discuțiile despre schimbările climatice se trece cu vederea un aspect important. Și anume, impactul real al soluțiilor ecologice propuse.
David Craig își propune, în cartea sa „Nu exista criză climatică” să abordeze modul în care aceste soluții propuse de alarmiștii climatici sunt extrem de nocive pentru mediul nostru.
Dezastrul provocat de chinezi
În debutul capitolului, David Craig menționează hidroelectriciatea. Aceasta se presupune că ar avea un conținut scăzut de CO2.
În China, hidroelectritatea este o poveste interesantă. Iar David Craig explică: „Este o altă poveste pentru hidroelectricitatea din China. Mekong izvorăște din Podișul Tibetan din China. Acesta curge în Marea Chinei de Sud prin Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia și Vietnam. Aproximativ 60 de milioane de oameni depind de râu pentru pescuit, agricultură și transport. Dar există o problemă. China și Laos construiesc cu furie baraje pe Mekong și afluenții săi. Parțial pentru a valorifica energia hidroelectrică și parțial pentru a furniza apă pentru irigații agricole.”
Aceste baraje au consecințe masive în ceea ce privește migrația peștilor. Îi împiedică să ajungă în zonele unde își depun icrele. Astfel, ciclul lor natural este dat peste cap. acest lucru afectează totodată producția de pește din Mekong. „Experții au prezis o reducere cu până la 40% a stocurilor de pește din Mekong până în 2020 și cu până la 80% până în 2040, ca urmare a barajelor hidroenergetice din regiune. Iar apa extrasă pentru irigarea terenurilor agricole, desigur, reduce cantitatea de apă care curge în aval de baraje.”
David Craig subliniază: Ceea ce chinezii și laosienii fac Mekong-ului cu construirea lor de baraje pentru a obține mai multă energie electrică, presupus fără CO2, ecologică, atât de iubită de activiștii de mediu din Occident, va fi de fapt un act masiv de vandalism la nivelul mediului și economic față de ceea ce au făcut sovieticii cândva uriașei (68.000 km2) și acum aproape inexistentei mări Aral”.
Neglijarea nuclearului și provocările energiei regenerabile
Două aspecte fundamentale sunt menționate de David Craig în cartea sa care ne dau de gândit. El spune: „Apoi, există cea mai sensibilă, mai curată, cea mai fiabilă sursă de energie fără CO2 dintre toate – energia nucleară. Dar, deoarece mulți dintre activiștii alarmiști pentru climă provin din organizații de mediu, care provin din grupurile de protest anti-nucleare, în general sunt mai degrabă alergici la orice discuție despre construirea de noi instalații nucleare. Este păcat, deoarece tehnologia care este folosită în submarinele nucleare, ar putea fi probabil adaptată rapid pentru a construi o serie de minicentrale nucleare terestre ieftine care ar putea furniza energie electrică constantă, fiabilă și fără CO2, fără a distruge mediul înconjurător.
Acest lucru ne lasă doar cu biocombustibili, eolian și solar care, ne asigură cei care știu ce este bine pentru noi, vor salva omenirea de la dispariție prin înlocuirea combustibililor fosili care distrug planeta cu energie regenerabilă presupus curată, cu emisii scăzute de CO2 sau fără CO2.”
După care, autorul adaugă: „Poate merita să începem prin a sugera că, dacă biocombustibilii sau turbinele eoliene sau panourile solare ar fi avut vreodată vreun sens economic, sute sau chiar mii de companii private ar fi apărut deja pentru a le produce, vinde și instala. Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, guvernele și organizațiile precum UE au fost nevoite să folosească taxe suplimentare, acțiuni legale și subvenții masive impuse de contribuabili pentru a ne determina să folosim combustibili care nu au avut niciodată nicio rațiune economică și care, prin urmare, au fost împinși doar asupra noastră să atingem obiectivele de mediu.”
Însă acestea sunt doar câteva aspecte interesante pe care David Craig le aduce în atenția cititorilor săi. Dacă sunteți curioși și doriți să aflați mai multe, puteți comanda cartea de pe site-ul edituradecarte.ro