Miercuri, 29 martie 2017, între orele 18 și 18.45, Tudorel Toader, ministrul Justiției, a prezentat concluziile evaluărilor făcute celor doi procurori vedetă ai României de azi: Codruţa Kovesi şi Augustin Lazăr.
Deși eram sigur că mult așteptata cerere de revocare a Codruței Kovesi nu va fi făcută, m-am așezat și eu, ca tot omul interesat de politică, în fotoliu pentru a urmări Declarația de presă a ministrului.
Trebuie să spun că demult n-am mai rîs urmărind o Declarație de presă la un asemenea nivel.
Pe parcursul a 45 de minute, Tudorel Toader a reușit o performanță unică în postdecembrism:
Să fie transmis în direct de toate televiziunile de știri cu o prelegere academică despre raporturile dintre instituțiile statului, fără ca această prelegere să fie întreruptă din motive de plictiseală a telespectatorilor.
Am urmărit cu atenție spectacolul feței lui Tudorel Toader. În dese rînduri, înflorea într-un zîmbet parșiv adresat celor din sală, dar și celor din fața televizoarelor:
Uite că v-am tras-o!
Dacă ne gîndim la faptul că momentul din seara lui 29 martie 2017 s-a constituit în punctul culminant al unei așteptări naționale de o rară ațîțare polițistă, rod al unei strategii unice de PR, putem spune că prin Afacerea Revocarea, ministrul Justiției s-a propulsat drept una dintre marile vedete ale vieții noastre publice.
Deși de la un capăt la altul, discursul a fost un rechizitoriu la adresa DNA, Tudorel Toader n-a solicitat revocarea Codruței Kovesi.
În mai multe rînduri (ultima oară la emisiunea România lui Cristoiu de duminică, de pe România tv) am ţinut să avertizez că o decizie a ministrului în legătură cu cei doi, dar mai ales cu Codruţa Kovesi, deşi teoretic e una tehnică, practic e una politică.
De o colosală semnificaţie politică.
Liderii PSD, inclusiv Liviu Dragnea şi premierul Sorin Grindeanu, s-au străduit să evite angajarea PSD în chestiunea numită evaluarea Codruţei Kovesi. Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, formaţiune ţinînd de Coaliţia de Guvernare, şi-a făcut o ţintă aproape zilnică din a cere demisia Codruţei Kovesi în urma evaluării. Un alt politician, Traian Băsescu, liderul PMP, a mers mai departe cu solicitările, declarînd că Klaus Iohannis e dator să semneze propunerea de revocare. Dintre toţi liderii politici, din cîte se înțelege, Traian Băsescu vedea ca şi trimisă la Cotroceni propunerea de revocare a Codruţei Kovesi din funcţia de procuror şef al DNA.
Am făcut aceste precizări pentru a ne fi mai limpede evitarea asumării unei decizii de către cei care conduc PSD, din al cărui guvern face parte Tudorel Toader.
Dar chiar dacă liderii PSD s-au străduit din răsputeri să evite semnificarea politică a unei decizii, ea, decizia, se anunţa din start ca una politică, asumată de PSD.
Aşadar, din start, o decizie luată de Tudorel Toader primea semnificaţia unei decizii politice luate de PSD.
Semnificaţiile politice se anunţau, în aceste condiţii, deosebit de primejdioase pentru PSD
Era limpede că Divizia Presă a Binomului, TeFeLiştii, USR-iştii, propagandiştii şi agitatorii Sistemului ar fi făcut mare caz de Partidul Penalilor, care şi-a folosit majoritatea electorală pentru a lichida lupta anticorupţie. Desigur, revocarea Codruţei Kovesi nu însemna distrugerea DNA şi, cu atît mai puţin, slăbirea Luptei împotriva corupţiei. Istoria, chiar şi în varianta sa prescurtată pînă la SMSuri, ne arată că nici o instituţie nu poate fi identificată în democraţie cu un om şi, cu atît mai puţin, nici un obiectiv naţional nu poate fi confundat cu o persoană. Numai că la noi, graţie unei strategii de PR, iniţiate şi desfăşurate pe bani grei, cea mai mare parte bani negri de-ai Serviciilor, Lupta împotriva corupţiei s-a ajuns să fie confundată cu activitatea DNA şi activitatea DNA cu o persoană:
Codruţa Kovesi.
În aceste condiţii, pînă şi unui partid precum USR i-ar fi fost imposibil săşi asume propunerea de revocare a celei pe care un incredibil Cult al personalităţii a transformat-o într-o nouă Elena Ceauşescu.
Cu atît mai puţin îşi putea asuma PSD, partid cu imaginea de apărător al corupţilor, decizia de a propune revocarea.
Propunerea de revocare ar fi fost contraproductivă chiar şi în absenţa trimiterii la PSD.
Aşa cum am mai scris, Codruţa Kovesi a reuşit, graţie relaţiei sale speciale cu Florian Coldea, să-şi creeze imaginea de Fecioară morală a naţiunii.
Ca să decizi, în urma unei evaluări, propunerea de revocare din funcţie a unei persoane atît de linguşite naţional pînă acum că despre ea puteai vorbi sau scrie numai în picioare şi atunci ducînd mîna la inimă, ca în timpul cîntării Imnului naţional, îţi trebuie argumente spectaculoase în faţa opiniei publice.
Din acest punct de vedere întreprinderea lui Tudorel Toader se anunţa oloagă:
1. Dacă cuprinde şi decizia CCR în privinţa anchetării Guvernului de către DNA, evaluarea nu convinge prin propunerea de revocare.
În orice moment, susţinătorii Codruţei Kovesi şi nu numai ei, puteau obiecta, pe de-o parte că CCR nu e Arbitru de talia lui Dumnezeu, pe de alta, că decizia de acţiune anticonstituţională vizează viitorul. Cînd a pornit ancheta DNA n-avea de unde să ştie că întreprinderea sa va fi declarată anticonstituţională de către CCR.
2. Dacă s-a referit doar la managementul DNA, evaluarea nu putea conchide că şefa DNA trebuie revocată pentru management prost. E drept, DNA a suferit în ultima vreme înfrîngeri în Justiţie. Tot în ultima vreme s-au dezvăluit abuzuri incredibile ale procurorilor. Toate aceste lucruri, ţinînd de un prost management, au fost dezvăluite şi comentate doar de presa independentă. Uriaşa reţea a Diviziei Presă – Realitatea Tv, Digi 24, Hotnews, Ziare. com, comandourile sub acoperire din diferite redacţii – a trecut sub tăcere aceste dezvăluiri şi a continuat să trudească la Cultul personalităţii Codruţei Kovesi. Acestei realităţi interne trebuie să-i adăugăm colosala campanie externă în favoarea Codruţei Kovesi. Şi dacă evaluarea ar fi fost făcută de ONU, tot n-ar fi reuşit să-i convingă pe mulţi români că DNA a fost manageriat de Codruţa Kovesi atît de prost încît şefa DNA ar trebui revocată.
Propunerea de revocare a Codruţei Kovesi ar fi fost o splendidă inutilitate periculoasă din punct de vedere politic.
Revocarea ar fi depins crucial de Klaus Iohannis.
Îl vede cineva pe Klaus Iohannis semnînd o asemenea propunere?
Sînt o mie şi una de temeiuri pentru a presupune că preşedintele n-ar fi semnat propunerea de revocare.
Se cuvine a menţiona printre altele că:
1. Cu cît Codruţa Kovesi depinde mai mult de pixul prezidenţial, cu atît ea devine mai supusă şi prin asta mai dispusă să-i îndeplinească lui Klaus Iohannis nu numai indicaţiile, ci şi ţintele doar gîndite. Cum să dai afară o slugă perfectă? Cine să-i ia locul? Şi mai ales cum să negociezi cu PSD o nouă slugă doar a ta, cînd Liviu Dragnea ar vrea să-i spele şi lui geamurile nu numai lui Klaus Iohannis?
2. Klaus Iohannis are un singur izvor de capital electoral: Sprijinirea luptei împotriva corupţiei.
E singurul lucru pe care-l poate face fără să se ostenească prea mult şi singurul lucru pe care poate paria. În rest, de la locul şi rolul României în lume pînă la Proiectul de ţară, în mandatul de pînă acum al lui Klaus Iohannis, bate vîntul.
Preşedintele nu numai că n-ar fi semnat revocarea, dar mai mult ar fi făcut mare caz de noul atac al PSD la adresa Justiţiei, de faptul că Guvernul apără penalii, în timp ce el, Klaus Iohannis, se vede nevoit să apere cu pieptul său, ajutat de pieptul Răvăşitoarei, independenţa procurorilor luaţi cu asalt de corupţii din politică, din presă şi din spaţiul aerian al României.
Poate că mulţi vor fi fost dezamăgiţi de decizia lui Tudorel Toader, întrebîndu-se ce rost a mai avut atunci întreg tărăboiul cu evaluarea, întins pe o perioadă de două săptămîni, marcat, cum am mai scris, de vînarea ministrului de către presă pentru a afla ceva din rezultatele procesului şi de abilitatea cu care vînatul a evitat orice capcană.
După opinia mea, chiar tărăboiul iscat de evaluare, cu inevitabila aţîţare – se va cere sau nu revocarea Codruţei Kovesi? – a constituit o uriaşă victorie în procesul de revenire a ţării la democraţie după dictatura Binomului.
Să ne amintim că doar cu un an în urmă, un alt ministru al Justiţiei, nefericita femeie cu plapuma, pe numele ei Raluca Prună, anunţa la şedinţa de Bilanţ a DNA, gîtuită de emoţie, c-o va reconfirma pe Codruţa Kovesi pentru un nou mandat. Întreaga prestaţie a Ralucăi Prună, teoretic şefa şefei DNA, amintea de prosternarea femeilor cu coc din CPEx în faţa Elenei Ceauşescu. Nici una dintre aceste femei cu coc nu atinsese, în propunerea ca Tovarăşa să fie din nou aleasă Ştabă, cutremurarea de emoţie a întregii sale persoane fizice, atinse de Raluca Prună.
La un an după acest moment aberant pentru o ţară în care Cultul personalităţii a fost condamnat la plutonul de execuţie de la Tîrgovişte, un ministru al Justiţiei îndrăzneşte s-o evalueze pe Codruţa Kovesi. Iar aceasta, chiar dacă sfătuită de protectorul său necondiţionat nefericitul ambasador al lui Hilary Clinton, Hans Klemm, să fie şi ea un pic mai flexibilă, s-a dus la ministerul de Justiţiei, în cadrul evaluării, acceptată public de ea, care tuna și fulgera la început că ministrul n-are competențe s-o examineze nici măcar ca ginecolog.
În 12 martie 2017, cînd ministrul a anunţat evaluarea Codruţei Kovesi, potrivit prerogativelor date de Constituţie, Diviziei Presă a Binomului i-au sărit epoleţii de indignare. Intervenţiile lor publice lăsau impresia că în perioada următoare se va despica de tulburare catapeteasma naţiunii. Ei bine, au trecut de atunci aproape două săptămîni.
Două săptămîni în care evaluarea a fost privită de restul naţiunii ca ceva firesc.
Două săptămîni în care nu numai că nimeni nu s-a întrebat Cum de a avut curajul ministrul Justiţiei s-o evalueze pe cea pe care nici Sfîntul Petre n-ar fi îndrăznit s-o facă, ştiind că doar Dumnezeu şi-ar permite aşa ceva? dar mai mult în spaţiul public a fost vehiculată posibilitatea revocării.
Codruţa Kovesi n-a fost revocată.
Dar însuşi faptul că posibilitatea revocării a fost vehiculată intens în spaţiul public fără ca Întunericul Apocalipsei să se aşeze peste Pămînt, arată că încet, încet, în cazul Codruţei Kovesi lucrurile revin la normal.
Suita în copac e pe cale să coboare pe pămînt fără scară.
Deocamdată a fost coborîtă doar cîteva crengi mai jos.
Dar şi asta e bine din punct de vedere democratic, dacă ne gîndim că pînă nu demult se da huţa în vîrful corcoduşului, făcînd semne cu mîna, ca s-o vedem cît de sus e față de noi, muritorii, rămași pe pămînt.