După ce mesajul despre pericolul rusesc a fost utilizat masiv pentru a mobiliza voturile pro-Maia Sandu la alegerile prezidențiale, guvernul de la Chișinău este nevoit să reia dialogul oficial cu Gazprom pentru a evita o criză energetică în regiunea transnistreană. Deși 1,5 miliarde m3 de gaze naturale sunt achiziționate anual din surse non-rusești pentru nevoile teritoriului controlat de autoritățile constituționale, furnizarea gaze naturale rusești continuă în direcția regiunii separatiste.
Fără importurile de gaze rusești, Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan din regiunea transnistreană nu poate genera cele aproximativ 80% din energia electrică care alimentează întreaga țară. Orice întrerupere a procesului de producere a energiei electrice în teritoriul necontrolat de Chișinău poate afecta securitatea energetică a Republicii Moldova în ansamblu.
Din aceste motive, neprelungirea contractului de tranzit dintre Ucraina și Rusia, care expiră la sfârșitul lunii decembrie 2024, îngrijorează autoritățile moldovenești. Din cauza agresiunii ruse împotriva Ucrainei și a amestecului hibrid în treburile interne ale țării, antagonismul dintre Chișinău și Moscova a ating cote istorice. Relațiile politice care au fost înghețate până acum complică sarcina guvernului moldovean, care are nevoie de Gazprom pentru a evita întreruperea importurilor de gaze rusești în regiunea transnistreană.
Chiar dacă problema datoriilor pentru gazele naturale rusești rămâne nerezolvată (700 de milioane de dolari), Chișinăul se arată interesat de a menține în viață contractul cu Gazprom, semnat de reprezentanții guvernului PAS-Maia Sandu în octombrie 2021. Menținerea fluxului de gaze către regiunea separatistă este o prioritate pentru Chișinău, care a renunțat la procurarea gazele naturale în Rusia din septembrie 2023. Atât economia țării, cât și populația au nevoie de energie la cel mai accesibil preț. Cu gazul rusesc, Centrala de la Cuciurgan poate produce energie electrică ieftină, care este apoi vândută la Chișinău la un preț de 65-70 de dolari pe MWh. La mijlocul lunii noiembrie, prețul oferit în regiunea transnistreană era de aproximativ cinci ori mai mic decât cel al energiei electrice comercializate în România.
Stabilitatea producției de energie în regiunea separatistă a devenit din ce în ce mai importantă pentru securitatea energetică a Republicii Moldova în contextul distrugerii a peste 50% din sistemul energetic ucrainean de către atacurile aeriene ruse. Dacă regiunea transnistreană intră în incapacitate de a genera electricitate pe bază de gaz rusesc, consecințele pe care le va înfrunta partidul de guvernare vor avea o conotație puternic politică. Or, sărăcirea energetică a populației înainte de alegerile parlamentare ordinare din 2025 va crește considerabil șansele ca forțele de opoziție să preia puterea.
Discuții “nedorite”, dar inevitabile cu Gazprom
Creșterea prețului energiei electrice în Republica Moldova în contextul unei posibile suspendări a exporturilor de gaze rusești către regiunea transnistreană via Ucraina este un scenariu foarte probabil. Dacă gazul rusesc nu ajunge la Centrala de la Cuciurgan, Chișinăul va trebui să cumpere energie electrică din România, unde ar putea exista reticențe în a oferi un preț sub piață. Prin urmare, circumstanțele obligă guvernul moldovean să restabilească discuțiile cu Gazprom. Doi factori cheie influențează poziția de negociere a Chișinăului: constrângerile de timp și alinierea la sancțiunile și retorica occidentală vizavi de agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei.
Pe de o parte, au mai rămas mai puțin de cinci săptămâni pentru a negocia condiții acceptabile pentru importul de gaz rusesc. Kievul a anunțat încă de la începutul anului curent că nu există premise clare pentru reînnoirea contractului de tranzit cu Rusia, dar guvernul PAS-Sandu a decis să amâne problema asigurării aprovizionării cu gaze rusești în regiunea transnistreană din motive electorale. Retorica antirusă a stat la baza campaniei electorale a Maiei Sandu și a ajutat-o să câștige în turul doi împotriva candidatului descris drept „calul troian al Moscovei”, Alexandr Stoianoglo.
Odată ce prelungirea mandatului lui Sandu nu mai este în pericol, costurile de reputație ale reluării discuțiilor cu Gazprom au fost reduse la minimum. Chișinăul mizează pe faptul că Moscova are interesul în a menține status quo-ului în regiunea transnistreană. Supraviețuirea regimului separatist depinde de utilizarea gazului rusesc pentru care regiunea nu plătește, ceea ce a dus la acumularea datoriei de peste 11 miliarde de dolari. Dacă în calculele Moscovei prevalează salvarea regimului separatist de la Tiraspol, atunci livrările de gaze rusești în regiunea transnistreană vor fi redirecționate către conductele de gaze rusești cu destinație Turcia. Strategic, pentru Rusia, subminarea legitimității guvernului PAS-Sandu înainte de alegerile parlamentare din 2025 are mai puțină valoare decât costurile derivate dintr-o posibilă prăbușire a separatismului transnistrean.
Mai mult, în calitate de stat candidat la aderarea la UE, Republica Moldova trebuie să obțină „undă verde” de la Bruxelles pentru a putea negocia cu Gazprom pe probleme legate de furnizarea de gaze rusești. UE este în proces "decuplării" de sectoarele energetice ale Rusiei. La sfârșitul anului 2024, importurile de gaze rusești vor continua doar către Ungaria și Slovacia. Bruxelles pregătește restricții asupra gazului lichefiat rusesc ca parte a celui de-al 15-lea pachet de sancțiuni planificat pentru președinția rotativă a Poloniei a Consiliului UE în prima jumătate a anului 2025. Cu toate acestea, Bruxelles înțelege că o posibilă criză energetică în regiunea transnistreană ar putea destabiliza Republica Moldova, care pot avea implicații inclusiv pentru soluționarea conflictului transnistrean. Astfel, deși nicidecum nu în mod explicit, UE nu va împiedica Chișinăul să caute soluții alternative pentru a continua alimentarea cu gaz rusesc a Centralei de la Cuciurgan.
Principalele scenarii legate de furnizarea de gaze naturale rusești în regiune care se vor trasa în următoarele săptămâni vor depinde mai mult de calculele rusești decât de eforturile politice ale Chișinăului de a ameliora dialogul sectorial cu Moscova în domeniul energetic.
Scenariul 1. Identificarea unui aranjamente cu Gazprom și Kiev pentru achiziționarea de gaz rusesc la granița ruso-ucraineană. Cu permisiunea părții ucrainene, Moldova-Gaz sau o altă companie eligibilă ar putea fi autorizată să transporte gazele de la granița cu Rusia, dar costurile de transport vor trebui suportate de partea moldovenească, regimul separatist de la Tiraspol sau Moscova. Întrucât Chișinăul nu poartă responsabilitatea financiară pentru consumul de gaze în regiunea transnistreană și Tiraspolul nu are resurse financiare suficiente, Moscova va trebui să accepte să acopere noi costuri. Probabilitatea acestui scenariu vizează datoriile pe care Tiraspolul deja le datorează Rusiei (peste 11 miliarde de dolari).
Scenariul 2. Livrarea gazelor rusești, dar pe ruta turcă. Dacă Rusia intenționează să distrugă rețelele de gaze ale Ucrainei după expirarea contractului de tranzit, atunci soluția optimală a Moscovei poate fi transportarea gazelor în regiunea transnistreană prin „Turkish Stream”. În acest caz, gazul livrat va ajunge în Republica Moldova în sens invers, traversând Turcia, Grecia, Bulgaria și România. Acest scenariu va implica costuri suplimentare de transport pe care Rusia nu le va putea evita.
Scenariul 3. Criza energetică din regiunea transnistreană și lipsa energiei electrice “ieftine” pentru populația de pe malul drept al Nistrului. Ca urmare, Chișinăul va trebuie să negocieze achiziția de gaz non-rusesc, livrat Centralei de la Cuciurgan, în cadrul unui nou mecanism care presupune plata gazului de către regiunea transnistreană. Rusia va avea dificultate de a interveni din cauza sancțiunilor financiare, care nu îi permit să facă tranzacții financiare cu regiune transnistreană. Imposibilitatea Tiraspolului de a achita facturile noi va deveni o problemă pentru Chișinău. Pentru a evita o criză energetică în regiunea separatistă, cu consecințe multidimensionale pentru regiune și restul țării, Chișinăul ar putea apela la UE pentru ajutor.