Claudia și-a trântit nervoasă laptopul. Era a nu știu câta oară când refuza să se mai deschidă. Și avea atâtea lucruri importante stocate acolo, încât ar fi dat orice numai să-l repare. Iar ca dezastrul să fie total, era vineri, iar până luni avea o lucrare importantă de terminat.
Căutând soluții, o idee salvatoare i-a trecut prin minte : ce-ar fi să scriu pe facebook că am nevoie urgentă de un depanator? La câți prieteni virtuali avea, era convinsă că se va găsi cineva dispus să o ajute. „Ajutor! Mi-a murit laptopul! Se pricepe cineva să îl repare în câteva ore?” așa suna mesajul ei, postat pe rețeaua de socializare.
Claudia era o fată frumoasă, iar doritorii au și abordat-o ca să-i rezolve problema. Într-o oră adunase mai bine de o sută de mesaje, iar acum se gândea la o modalitate de a selecta persoana potrivită. Marea majoritate a bărbaților care se declaraseră pricepuți la computere îi cereau numărul de telefon și adresa la care locuia. Speriată de această abordare, Claudia se gândea să renunțe. În definitiv, era destul de riscant să invite un străin în casă. Dar și să-și lase laptopul pe mâna unui individ cunoscut pe facebook nu i se părea o chestiune mai înțeleaptă. T
ermenul limită de predare a lucrării a făcut-o, totuși, să-și învingă fricile, pentru că altfel risca să-și piardă serviciul. Avusese un conflict cu șeful ei care o avertizase că va zbura cât de curând.
O să-l aleg pe cel mai urât dintre cei care mi-au scris, s-a gândit Claudia, cercetând cu atenție fotografiile candidaților. Fotografia lui Marius Tănase a convins-o. Era student la cibernetică, iar toate postările lui erau tehnice și inofensive. Se împrieteniseră anul trecut, după ce fata fusese promovată ca șefă a departamentului de audit. Ba chiar o felicitase pentru postul obținut, deși nu o cunoștea.
Băiatul i se păruse cel mai serios dintre toți, iar abordarea lui fusese extrem de profesionistă. Claudia s-a hotărât să-i scrie : „bună, am un laptop Lenovo care nu se mai deschide. Întotdeauna mi-a făcut probleme, dar astăzi a murit complet. Aș vrea să îl repari în câteva ore, maxim o zi, pentru că am un proiect ce trebuie finalizat până luni”.
- Ai încercat să apeși lung butonul de pornire? I-a scris Marius.
- Inutil. Nu se mai aprinde niciun beculeț.
- Ai verificat dacă bateria e încărcată? A insistat băiatul.
- Am făcut toate astea.
- Iartă-mă că te stresez cu întrebările, dar trebuia să mă conving că laptopul are într-adevăr o problemă.
- Și esti convins ?
- Da. Îți dau numărul meu de telefon ca să stabilim detaliile.
Faptul că Marius nu-i ceruse până acum contactul era un plus de siguranță pentru Claudia. Așa că l-a sunat numaidecât:
-Bună,Marius. Sunt eu, Claudia.
- Mi-am dat seama. Te ascult.
- Nu are rost să-ți repet ce problemă. Unde ne putem întâlni?
- Cum preferi : să vin eu la tine sau îți dau adresa mea să-mi aduci laptopul?
- Mi se pare foarte cunoscută vocea ta. Ne-am mai întâlnit?
– Nu cred. Am un timbru destul de comun, poate așa se explică.
- Posibil. Aș putea veni eu la tine, a propus Claudia. În ce zonă locuiești?
Peste nici o oră, fata se afla în fața blocului, căutând scara unde locuia Marius. A bătut la ușă foarte relaxată, de parcă ar fi venit în vizită la un vechi prieten care se oferise să o ajute. I-a răspuns o doamnă în vârstă, probabil mama lui Marius.
- Pe cine căutați ? a întrebat-o femeia.
- Pe Marius Tănase, a răspuns ea. Mă așteaptă să-i las laptopul.
- A, tu ești Claudia? Mi-a spus să mi-l lași mie și să revii peste trei ore.
- Dar Marius nu este ? Aș fi vrut să-l cunosc.
- Faci cum vrei. Dacă vrei să ai laptopul reparat până deseară va trebui să ai încredere în mine.
Claudia bătuse drumul până aici, încât nu-i mai venea să dea înapoi. A predat laptopul și a plecat, urmând să revină la ora stabilită. Timpul s-a scurs repede, venise vremea să se întoarcă la casa lui Marius. Era aproape întuneric când a intrat în bloc. S-a apropiat de ușă și a bătut, așteptând un răspuns. Înăuntru nu se auzea niciun zgomot, iar prin bătăile repetate a reușit să îi alerteze pe vecini.
- Nu locuiește nimeni acolo, bați degeaba, a întrerupt-o o doamnă care locuia vizavi.
- Cum adică? Am fost aici acum trei ore și am vorbit cu doamna Tănase, mama lui Marius. I-am lăsat un laptop pentru reparații.
- Poate ai greșit scara, fetițo. În apartamentul ăsta nu stă nimeni de ani de zile, iar pe doamna Tănase eu nu o cunosc.
Claudia s-a blocat. Fusese înșelată de o femeie ce părea de treabă, dar care era probabil o escroacă. Dar parcă tot nu-i venea să plece din fața ușii, sperând că totul a fost doar o glumă proastă. A încercat să-i telefoneze lui Marius, dar robotul a anunțat-o că abonatul nu poate fi contactat. Va rămâne și fără laptop și fără serviciu.
- Mai bine anunți poliția , a sfătuit-o vecina văzându-i tulburarea.
Claudia a ieșit din bloc fără niciun cuvânt, cercetând ferestrele apartamentului. Întunericul și lipsa perdelelor i-au confirmat cele spuse de vecină.
- Ce naiba să spun la poliție ? Că am fost o proastă și mi-am lăsat laptopul pe mâna unor hoți?
Se gândea să-și întrebe prietenii virtuali dacă îl cunosc pe acest individ Marius Tudose, dar probabil și contul de facebook era unul fals. Hoinărea pe străzi fără o țintă precisă, gândinduse că în acel laptop era închisă toată viața ei – documente importante, fotografii private, proiectul la care lucrase în ultimele două săptămâni. Soneria telefonului a speriat-o. Era apelată de un număr necunoscut:
- Bună Claudia, sunt Marius. Ascultă-mă cu atenție și încearcă să nu intri în panică.
- Îți mulțumesc că m-ai sunat, eram disperată.
- Nu-mi mulțumi încă și fii atentă : am reușit să-ți repar laptopul și am salvat toate datele stocate în el. Trebuie să-ți spun că e o mare prostie să păstrezi acolo lucruri personale. Cred că știi la ce mă refer.
- NU înțeleg, a răspuns Claudia, panicată.
- Eu cred că înțelegi foarte bine. Acele fotografii din fișierul denumit chestii personale. - N-ai niciun drept să umbli în lucrurile mele.
- Vezi, tu, Claudia, am tot dreptul. Chiar tu m-ai rugat asta. Sincer, ce credeai că se va întâmpla dacă lași un străin să îți acceseze laptopul?
- O să merg la poliție.
- Ești și amuzantă, nu doar proastă. Hai să-ți mai spun ceva ca să-ți opresc elanul de a mă denunța: ți-am accesat contul de facebook si adresa de email. Am modifcat parolele, așa că nu le mai poți folosi.
- Ești un nemernic, urla Claudia. Te omor dacă te găsesc.
- Îmi vei da 10.000 de euro dacă vrei să-ți primești laptopul înapoi.
- Nu am atâția bani.
- Atunci fotografiile în care apari dezbrăcată alături de șeful tău vor ajunge în computerele tuturor colegilor tăi și vor fi postate și pe facebook. Va înțelege toată lumea de ce ai promovat atât de rapid.
- Nu poți face asta.
- Vrei să-ți demonstrez că pot? Uite, chiar acum voi încărca o fotografie în care stai tolănită în patul șefului după o partidă de sex. Și pentru că sunt băiat bun, individul nu va apărea deocamdată. Apropo, pe nevasta omului o ai în lista de prieteni pe facebook?
- Ce vrei de la mine? Plângea Claudia.
- Ți-am spus- 10.000 de euro.
- Nu am banii ăștia.
- Știu că nu ai, dar șeful tău are.
- Păi cere-i lui atunci.
- Măi Claudia, vezi cum ești? Ți-am spus că trebuie să mă ajuți, dacă vrei să nu ți se întâmple ceva rău. Eu știu că ești proastă, dar încearcă să gândești puțin.
- Nu pot, sunt stresată. Spune-mi tu. Oricum o să fiu dată afară de la serviciu, chiar nu mai contează ce mi se întâmplă.
- Eu cred că greșesti. Păi degeaba te-ai culcat cu șeful ca să fii dată afară la prima greșeală ?
- Nu înțelegi, nu mai suntem împreună. Abia așteaptă un motiv ca să scape de mine.
- Vezi Claudia? Asta e soarta curvelor care promovează trecând prin patul șefului. După ce se satură de tine, te aruncă ca pe un gunoi infect.
- Cum de știi atâtea lucruri despre mine? Ne cunoaștem?
- Te crezi detectiv? Eu zic să te concentrezi pe cei vei avea de făcut. O să vezi că nu sunt un om rău și te voi ajuta să faci rost de cei 10.000 de euro și să-ți păstrezi și slujba. Chiar acum i-am trimis un email de avertizare șefului tău împreună cu una dintre fotografiile pe care am considerat-o cea mai incriminatorie.
- Dumnezeule, ce ai făcut ? E un om puternic, o să mă distrugă.
- Am o curiozitate, Claudia. De ce ai păstrat acele fotografii? Doar nu vrei să cred că erau doar niște amintiri frumoase. Tipul arată ca un porc – n-ai cum să iubești un asemenea animal. Ca să nu mai vorbim că duhnește mereu a transpirație.
- Îl cunoști ?
- Nu are importanță. Fotografia pe care i-am trimis-o, în care i se văd șuncile infecte, o să-l convingă să îți dea cei 10.000 de euro pe care i-ai cerut.
- Poftim ? Nu i-am cerut nimic.
- Sper că nu te superi pe mine, Claudia, dar mi-am permis să-l șantajez puțin, așa că la final i-am cerut niște bani ca să nu fac publică fotografia.
- Te rog din suflet, nu trimite emailul.
- Hai adună-te fetițo, că n-am toată ziua să îți ascult bocetele. Trebuia să te gândești că în viață totul are un preț. Nu poți să-ți folosești trupul ca să iei locul unor oameni care au muncit pentru un post pe care tu l-ai câștigat doar pentru că l-ai satisfăcut pe șeful cel mare. O să-ți spun de unde vei ridica cei 10.000 de euro.
- Ești atât de sigur că va plăti banii ? Dacă se duce la poliție?
- Crede-mă, porcul nu va face nimic. Între timp, șeful Claudiei primise emailul și decisese să-și anunțe avocatul.
- Ce facem cu curva asta? Uite câți bani îmi cere.
- Ăsta e șantaj. Să-i facem un flagrant. Cunosc niște oameni care se mișcă destul de repede.
Marius indicase în emailul primit locul unde urma să fie lăsați banii – în cutia poștală a apartamentului în care locuia Claudia. Fata a fost prinsă în momentul în care introducea cheia în broască. Nici nu și-a dat seama ce i se întâmplă. A încercat să le explice povestea cu Marius Tănase care-i furase laptopul și identitatea. Nimic din acest scenariu nu se confirma. Laptopul Claudiei a fost găsit în apartamentul în care aceasta locuia cu chirie.
- Imposibil, cineva l-a adus între timp. Nu știu cum a ajuns laptopul aici. Vă jur că nu eu am trimis emailul.
Claudia a primit o condamnare de 2 ani pentru șantaj. Despre Marius doar bănuia că era un fost coleg, dat afară după ce fata îi luase locul.