Un uriaș scandal crește în Uniunea Europeană ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale. El vizează o distribuire discreționară a dozelor de vaccin către cele 27 de state membre. Și cum noi vrem „o țară ca afară”, în România ne confruntăm tot cu un scandal uriaș legat de asemenea de modul în care au fost distribuite vaccinurile. Ei bine, fiecare dintre cele două stări confictuale are nu numai un numitor comun, ci și dedesubturi care merită a fi dezbătute.
Să încep cu România, pentru că e mai simplu de înțeles. Pentru a-i favoriza pe membrii instituțiilor de forță și familiile acestora, în România au fost create centre de vaccinare cu dedicație, la care nu a avut acces populația vulnerabilă. Ele au funcționat cam cum funcționau sub dictatura comunistă magazinele speciale destinate nomenclaturii și Securității. S-a creat astfel în mod indiscutabil o gravă discriminare. Iar faptul că, pentru a ajunge mai repede la vaccinuri, instituțiile de forță au încălcat grav consemnul și s-au expus unei deconspirări masive, reprezintă doar cireașa de pe tort.
Cel care, la București, a patronat toată această uriașă mizerie, respectiv președintele Klaus Iohannis, urmează în zilele de 25 și 26 martie să participe la un summit la nivel european, unde se va discuta tot despre discriminarea legată de vaccinuri. Cine și de ce a tras semnalul de alarmă?
Semnalul de alarmă a fost tras de cancelarul austriac Sebastian Kurz, în numele Austriei și a încă cinci state europene: Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Slovacia și Croația. Aceste state au aprins vâlvătaia la Bruxelles, acuzând faptul că dozele au fost distribuite statelor nu proporțional cu numărul de cetățeni, ci în mod discreționar. Adică preferențial. A fost dat printre alte exemple și exemplul statului Malta, care a primit de trei ori mai mult decât Bulgaria raportat la populație. Un prim răspuns pe această temă, dat de Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, adâncește și mai mult confuzia. Jucându-se de-a alba-neagra, aceasta face într-o singură frază două afirmații contradictorii. Și anume că principiul de bază este ca repartizarea vaccinurilor să fie proporțională cu numărul de cetățeni. A doua, care o bate în cap pe prima, este afirmația conform căreia, în funcție de gradul de pandemie din diferite state, unele pot primi cantități mai mari de vaccinuri. Curat alba-neagra.
Ce treabă are Austria, care nu se poate plânge că ar fi fost discriminată, să se pună în fruntea unor state care se pot plânge? De unde până unde această generozitate a cancelarului Austriei? Răspunsul la această întrebare ne poate lăsa cu gura căscată. De fapt Austria, împreună cu alte state semnatare ale scrisorii la care m-a referit mai sus, desfășoară negocieri avansate cu Federația Rusă pentru a importa de acolo vaccinul Sputnik, apreciat drept mai performant decât vaccinurile utilizate în prezent în UE. Dar pentru a putea importa vaccinul Sputnik, fără a încălca acordul UE, este necesară o aprobarea de la Bruxelles. Este posibil să asistăm pur și simplu la un șantaj pe această temă și care utilizează pretextul, cât se poate de real, al distribuirii inegale, deci discreționare, a vaccinurilor la nivelul statelor UE.
Președintele Kaus Iohannis încalecă pe o șa și pleacă la Bruxelles, pentru a participa și domnia sa la negocieri. Sunt curios dacă va pleda pentru respectarea unui principiu de bază și de bun simț, și anume ca toate statele să primească vaccinurile în mod proporțional. Cu observația că, dacă într-o țară pandemia scade semnificativ și nu mai este nevoie de atâtea vaccinuri, la solicitarea acesteia dozele ar putea fi redistribuite unor state vulnerabile. Dar cum să pledeze pentru așa ceva Klaus Iohannis, când în țară s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu minunata castă a esențialilor? Mă mai întreb dacă același domn președinte Klaus Iohannis, vorbitor de limba germană, a avut curiozitatea sâmbătă seara să urmărească televiziunile de știri nemțești. Care au prezentat o dezbatere extrem de interesantă într-o emisiune intitulată „Anne Will” de pe canalul Das Erste. S-a discutat despre rezultatele și eșecurile alegerilor care au avut loc sâmbătă, în landurile Baden-Württemberg și în Rheinland-Pfalz, iar bomba a explodat în minutul 26.30, când s-a prezentat un scandal legat de corupția cu măști, sumele sifonate plasându-se între 25.000 de euro și 660.000 de de euro. Arătați cu degetul au fost politicieni din partidul Angelei Merkel. Aceștia au contracarat invocând legitimitatea corupției. Ei au lansat un concept scandalos. Și anume că este o rușine ca un politician să nu fie în stare să obțină venituri colaterale, chiar dacă acestea sunt interzise sau imorale. Și, atenție, a fost o dezbatere a liderilor, la care au participat conducători ai partidelor care compun arcul guvernamental, confruntare generată de dezvăluirile de presă, conform cărora s-au făcut achiziții cu dedicație de materiale sanitare necesare combaterii pandemiei. Seamănă cu ce e pe la noi, nu-i așa? Cu singura deosebire că liderii noștri politici nu au îndrăzneala – încă – de a-și motiva astfel actele de corupție.