Într-un memoriu adresat ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, un grup alcătuit din 26 de arheologi, cercetători, muzeografi și restauratori de referință ai țării, atrage atenția că acțiunile directorului Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Ernest Oberländer-Târnoveanu, ar încuraja jefuirea patrimoniului cultural național. Situația tezaurelor României, descoperite sau neaflate încă de căutătorii de comori sau de arheologi, este însă mult mai complexă
De unde a plecat totul? În urmă cu patru ani, la Golești, în județul Vâlcea, un bărbat, Iulian Enache pe numele lui, a descoperit o comoară în adevăratul sens al cuvântului, catalogată de specialiști drept cel mai consistent tezaur recuperat vreodată de pe teritoriul României: 47.296 de monede otomane din argint, datând din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Povestea tânărului, posesor al unui detector de metale și autoproclamat pasionat de arheologie, a fost întoarsă pe toate fețele la vremea respectivă. Pe scurt, Iulian a găsit această comoară pe care, ulterior, a predat-o autorităților, mai precis Muzeului Național de Istorie a României, urmând să fie recompensat de stat pentru descoperire și pentru corectitudinea de care a dat dovadă.
O decizie a Curții de Apel București
Lucrurile s-au pricipitat însă, Iulian n-am mai văzut nici un chior, a acționat în justiție autoritățile, timp în care societatea s-a împărțit în două tabere mari și late. Prima - reprezentată de arheologi - care atrăgeau atenția că excavarea unui tezaur cu detectorul de metale nu este o descoperire întâmplătoare, deci n-ar trebui recompensată. A doua - legitimată, în principal, de Ernest Oberländer- Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României, care susținea că mai bine sunt bonificați căutătorii de comori care predau aceste tezaure statului decât să fie încurajat comerțul ilicit peste hotare.
Recent, războiul a fost redeschis printr-o decizie a Curții de Apel București, care a stabilit că statul român, reprezentat de MNIR și Ministerul Culturii, trebuie să-l recompenseze pe Enache cu suma de 32.425 de euro! Deși nu este definitivă, decizia a scandalizat lumea specialiștilor. Astfel, nu mai puțin de 26 de arheologi, cercetători, muzeografi sau restauratori au semnat o scrisoare în care-i atrag atenția ministrului Culturii de ce n-ar trebui ca statul să-i recompenseze pe căutătorii de comori înarmați cu detectoare de metale.
Coada de la contabilitate și tezaure trimise prin poștă
Întrucât spațiul este limitat, prezentăm, în continuare, cele mai importante aspecte evidențiate de arheologi în conținutul scrisorii adresate ministrului Culturii.
„Scrisoare deschisă adresată Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale, Domnul Lucian Romaşcanu, Domnule Ministru, Domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu, manager al Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), în declaraţiile sale recente, precum şi în aşa-zisele Clarificări cu privire la Hotărârea 947/2017, a Curţii de Apel Bucureşti, realizează o serie de afirmații riscante pentru integritatea și securitatea patrimoniului cultural național arheologic, care reflectă crezul care i-a structurat şi îi structurează (din nefericire) activitatea din fruntea MNIR, dar şi a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor: o descoperire făcută cu detectorul de metale este o descoperire arheologică întâmplătoare. Astfel, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu consideră că gestul domnului Iulian Enache de a preda monedele descoperite cu detectorul de metale «a fost apreciat ca unul foarte pozitiv de Guvernul României». De fapt, Guvernul doar a consfinţit acţiunile anterioare ale domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu de a prelua monedele de la domnul Iulian Enache, pornind de la premisa ciudată că acestea au fost descoperite întâmplător, cu detectorul de metale. Avem, astfel, de-a face cu un cerc vicios: crezul domnului Ernest Oberländer-Târnoveanu a fost sugerat Guvernului din poziţia expertului, iar deciziile luate de Guvern ar confirma faptul că acest crez a fost corect. De fapt, Guvernul a fost făcut părtaş la acţiunea de manipulare a regimului descoperirilor arheologice întâmplătoare, fapt care a stârnit chiar în acele zile reacţia indignată a arheologilor, materializată într-o petiţie adresată Ministrului Culturii şi care nu a primit răspuns nici până astăzi. Perspectiva asupra patrimoniului arheologic pe care domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu o promovează în spaţiul public a fost aplicată la MNIR cu rezultate «remarcabile»: în ciuda numeroaselor memorii şi sesizări ale arheologilor din această instituţie, prin politica de achiziţii impusă de domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu, MNIR a acceptat mii de alte piese care au fost aduse de detectorişti direct la sediul muzeului, unele ajungând prin poștă, în ciuda faptului că respectiva acțiune contravenea flagrant legislației în vigoare referitoare la acest tip de descoperire (Legea 182/2000). În concepţia managerială din cadrul MNIR, aplicată de cei desemnați legal să exercite conducerea acestei instituții publice, pentru protecţia patrimoniului arheologic sunt suficienţi doi paşi: preluarea bunurilor arheologice pe baza unei simple declaraţii a descoperitorului şi, ulterior, plata printr-un contract de vânzare-cumpărare a acestuia (o altă interpretare originală a MNIR a «recompensei» menţionată în Legea 182/2000). Arheologii din cadrul MNIR nu uită coada formată în decembrie 2015 de mulţimea de căutători de comori, care aşteptau să-şi primească banii de la contabilitatea instituţiei, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare. Astfel, conducerea MNIR, utilizând fonduri publice, sfidând prevederile Legii 182/2000, a transformat acest muzeu într-o piață de desfacere pentru așa-zișii „pasionați de istorie”, care și-au văzut astfel încununată financiar (pe bani publici și sub patronajul managerului unei instituții care ar trebui să aibă ca principal crez protejarea patrimoniului naţional) dorința de a transforma un hobby într-o sursă de venit, indiferent de circumstanțele ilegale în cadrul cărora se desfășura această acțiune managerial”.
„A transformat MNIR (...) într-o instituție de lustrație a practicilor păguboase ale «detectoriştilor»
Mai departe, specialiștii aduc acuzații grave la adresa directorului MNIR: „În timp ce patrona exploatarea patrimoniului arheologic într- un regim de parteneriat public-privat, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu a blocat multe iniţiative ale specialiștilor din MNIR de a contribui la îmbogățirea patrimoniului prin mijloace corecte, științifice și legale (proiecte de cercetare preventivă, proiecte de cercetare finanțate din fonduri ale Ministerului Cercetării). Am asistat, în toți acești ani, la un fenomen de minimizare deliberată, în baza planului managerial (invocat frecvent pentru justificare), a standardelor de bună practică în protecția patrimoniului, alături de hărțuirea și izolarea unei întregi profesii, cu consecințe inclusiv financiare. O bună parte din bugetul MNIR a fost direcționată către proiecte faraonice şi către achiziții de piese arheologice fără context, provenite din detecție, timp în care domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu refuza personalului de specialitate participarea la competiții și proiecte generatoare de venituri proprii și patrimoniu. Totodată, domnul Ernest Oberländer- Târnoveanu este principalul responsabil pentru dispariţia MNIR de pe «piaţa» arheologiei preventive (în ciuda faptului că muzeul dispune de un compartiment specializat, format din arheologi experimentaţi). De asemenea, printr-o restructurare abuzivă a organigramei muzeului, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu a «declasat» Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare «Alexandra Bolomey» (care aproape două decenii a desfăşurat o activitate inovatoare în câmpul academic, apreciată pe plan naţional şi internaţional), transformându-l în «compartiment», fapt care echivalează cu desfiinţarea (în prezent, acest «compartiment » mai cuprinde doar doi specialişti). La toate acestea, putem adăuga migraţia specialiştilor din MNIR către instituţii în care cercetarea ocupă locul cuvenit, fenomen devenit în ultima vreme, din păcate, un proces constant. Trebuie să menționăm și faptul că practica aceasta managerială îndreptată împotriva cercetării a adus MNIR un prejudiciu de imagine fără precedent, atât în rândul instituțiilor de profil muzeal și academic partenere, cât și la nivelul organismelor descentralizate ale Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Aşadar, concomitent cu acţiunea de destructurare a cercetării în instituţie, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu a transformat MNIR într-o adevărată bursă de valori a patrimoniului arheologic devalizat și într- o instituție de lustrație a practicilor păguboase ale «detectoriştilor»”.
„Instrucţiunea 2/2016 a reinstaurat bunul simţ la nivel moral și aplicarea corectă a legii”
Finalul scrisorii editate de arheologi lămurește și care a fost motivul pentru care Iulian Enache nu și-a mai primit recompensa promisă: „(...) domnul Ernest Oberländer- Târnoveanu, prin declaraţiile sale recente, sugerează că Instrucţiunea 2/2016 a Ministerului Culturii este responsabilă pentru întârzierea plăţilor cu bani publici a aşa-ziselor «recompense » şi «bonificaţii» pe care statul le-ar datora «detectoriştilor », cu toate că respectivele piese nu trebuiau să ajungă direct la MNIR (conform prevederilor Alin.1, Art.48, Legea 182/2000), iar bonificațiile se acordă doar în condițiile respectării Alin.1 (conform Alin.5, Art.48, Legea 182/2000)! Considerăm că, din perspectiva protejării patrimoniului arheologic, Instrucţiunea 2/2016 a reinstaurat bunul simţ la nivel moral și aplicarea corectă a legii, la nivel practic: între detector şi descoperirile arheologice întâmplătoare nu se poate pune semnul egal. Această instrucţiune a oferit clarificarea necesară privind modul în care se interpretează pasajele din lege referitoare la această cazuistică, precum și direcțiile de urmat privind necesitatea corelării legislației românești în vigoare cu prevederile convenției de la Valletta. În ciuda stângăciilor sale juridice formale, speculate în manieră avocățească, Instrucțiunea 2/2016 a avut marele merit de a fi oprit de fapt un fenomen infracțional de masă, dând o direcție clară procedurilor respective. Această instrucțiune îşi va înceta efectele odată cu finalizarea activităţii de modificare a legislației în vigoare, care, după cum relevă şi cazul pe care îl supunem atenţiei Dumneavoastră, lasă portiţe (nepermise) interpretărilor răuvoitoare sau ignorante, potrivit cărora detecția de metale este un act neintenționat, iar recompensa n-ar conta deoarece pasiunea mistuitoare pentru istorie nu are nimic de-a face cu câștigul personal. Prima reglementare în acest sens a fost proiectul de HG pentru modificarea OG43 și a legii 182, avizat de MC în decembrie 2016, dar care nu a mai ajuns în Guvern pentru aprobare. Prevederile respective au fost preluate în Proiectul de lege pentru completarea și modificarea Ordonanței Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri ca zone de interes național și a Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului național mobil, aflat în acest moment în dezbatere publică. Odată finalizat proiectul de lege pentru completarea și modificarea OG 43/2000 și a Legii 182/2000, Instrucțiunea 2/2016 devine caducă. Firește că, până atunci, aceasta necesită reformulările cuvenite, astfel încât să capete aspectul juridic standard, dar acest lucru nu poate fi făcut prin abrogare, ci printr-o înlocuire cu o prevedere similară, fapt solicitat și de Comisia Națională de Arheologie”.
Explicațiile lui Târnoveanu
Imediat după implementarea instrucțiunii (2016) care a interzis muzeelor să mai plătească recompense căutătorilor de comori dotați cu detectoare de metale, Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul MNIR, a comentat: „ (…) Instrucțiunea nr. 2 conține prevederi ilegale și neconstituționale, Ministerul Culturii substituindu- se Parlamentului și Guvernului în elaborarea legislației penale. Am cerut MC să o abroge ca fiind nelegală, dar până la abrogarea ei trebuie să ținem seama de ea”.
Un scenariu diabolic
În mediile specializate mai circulă însă un scenariu. Se spune că desființarea recompenselor oferite de stat pentru căutătorii de comori (posesori de detectoare de metale) care predau de bună voie tezaurele găsite autorităților ar da mână liberă unui grup restrâns, foarte bine organizat, care ar urma să monopolizeze piața. În altă ordine de idei, ar trebui subliniat faptul că cele mai multe țări civilizate încurajează recompensarea cetățenilor care găsesc astfel de tezaure, tocmai pentru ca acestea să nu intre, ilegal, în posesia altor state/proprietari.