Declarația 600, parte a celebrei „Revoluții Fiscale” a PSD, desăvârșită prin OUG 79/2017, este doar cea mai recentă dovadă a lipsei totale de creier și bunăvoință de la ministerul Finanțelor.
Degeaba vine adevăratul premier al României, Liviu Dragnea, ca un miel nevinovat, și cere amânarea termenului de depunere până la 31 martie, poate chiar și eliminarea Declarației 600. O declarație oricum neclară, ca întregul demers, care nu lămurește pe nimeni, nici măcar pe angajații ANAF care trebuie să dea ochii cu contribuabilii.
Cum adică să plătești în 2018 în funcție de câștigurile din 2017? Dacă ai venituri mai mici în 2017, aștepți după competentul Stat Român să îți dea banii înapoi? Dacă ai și contract de muncă și drepturi de autor, de exemplu, cum adică să plătești CASS de două ori, deși ești o singură persoană? Și cum adică nu plătești nimic dacă ai avut venituri sub 23.000 de lei anul trecut?
Alături de alte aberații aruncate în spațiul public în ultimul an - unele implementate, altele nu - precum impozitul pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate, intervențiile asupra Pilonului II de pensii sau Fondul Suveran de Investiții, Formularul 600 arată că actuala guvernare nu știe cum să-i mai suprataxeze tocmai pe cei care aduc plus-valoare în economie. Nici măcar nu cred că e mesaj politic atunci când Ludovic Orban spune că Formularul 600 „arată ura față de orice om liber care trăiește pe propriile picioare și câștigă din activități independente”.
Dacă urmăriți cu atenție, „Revoluția Fiscală” a PSD îi vizează tocmai pe cei care au afaceri sau cu profesii liberale. Paranteză: puțină răbdare, totuși, în câteva zile apar și efectele legii salarizării și să vedeți acolo suprize.
Ca și trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator, în economia reală, pentru a-și ține firmele pe linia de plutire, o parte dintre micii afaceriști o să recurgă la evaziune fiscală. Pe unii dintre ei, statul o să-i controleze, o să-i prindă, o să-i amendeze, o să le distrugă afacerile. Vești „minunate” pentru economie, dar exact asta o să se întâmple.
Adevărul este că, prin astfel de măsuri, statul român încurajează evaziunea fiscală și nesupunerea civică. Ultimul este un concept atribuit americanului Henry David Thoreau, pe la 1850 - civil disobedience - iar printre formele de protest la adresa statului se numără nerespectarea unor legi considerate abuzive sau refuzul de a plăti taxele și impozitele. Sună legitim, nu?