La 4 luni de la alegerile generale din Germania, discuțiile exploratorii de săptămâna trecută s-au încheiat vineri dimineața, după peste 24 de ore de negocieri privind documentul de 28 de pagini, cu acordul privind realizarea unei mari coaliții CDU/CSU-SPD, între partidele conservator al doamnei Angela Merkel și social-democrat al lui Martin Shulz.
E vorba despre o nouă mare coaliție în formula care a condus Germania 8 din ultimii 12 ani. Negocierile au fost dificile și în această fază deoarece temele de divergență sunt multiple. Acordul preliminar arată însă voința și posibilitatea ca această coaliție să fie realizată. Principalele teme discutate au fost limitarea numărului de imigranți la 200.000 pe an și a numărului de membri ai familiilor care se alătură rudelor din Germania la cel mult 1.000 pe lună. E un prim pas acceptat de SPD în detrimentul politicilor sale de deschidere complete.
Apoi părțile au acceptat finanțarea mai puternică a programelor europene și a parteneriatului cu Franța pe multe din propunerile lui Emmanuel Macron contra variante Statelor Unite ale Europei propusă de Martin Shulz. Între temele discutate și convenite intră și acțiuni pentru blocarea jocului terților cu diferențele de taxare la nivel european (chiar dacă asta nu înseamnă neapărat taxare europeană unică). Apoi, la cererea socialiștilor, a fost acceptată tema plății egale pentru muncă egală la nivel european, cu o piață a muncii mai corectă(chiar dacă nu neapărat salarii unice la nivel european). Mecanismul de Stabilitate European trebuie transformat într-un Fond Monetar European, o variantă regională a FMI, dar care se vrea fără efectele secundare negative a organismului global, în administrare și decizie.
Ideea binomului franco-german e reluată în documentul convenit, Berlinul dorindu-și în același timp formula de miez european de iradiere, dar și valorificarea victoriei și legitimității lui Macron de câștigător în Franța cu un program pro-european. Totodată, proiectele comune sunt făcute să sprijine drumul spre reforme mai departe al Franței și de susținere a politicilor lui Emmanuel Macron la nivel economic, dar și al rigorii financiare.
Înființarea unui centru pentru inteligență artificială alături de Franța este, de asemenea, menționat, chiar dacă proiectul exclude restul actorilor din Europa și privilegiază, evident, parteneriatul franco-german. Germania își propune, potrivit acestui acord preliminar, să adopte politici comune cu Franța pe toate temele internaționale relevante. Politicile sociale sunt foarte bine reprezentate în acord, de la reducerea sărăciei copiilor la întărirea drepturilor egale pentru femei și atragerea mai multor muncitori cu pregătire specială/deosebită în Germania. Energia regenerabilă e o prioritate iar Germania vrea 65% din mixul energetic din 2030 să fie regenerabilă.
Acordul prealabil la discuțiile exploratorii nu încheie epopeea negocierilor. Urmează ca socialdemocrații să propună Marea Coaliție într-o conferință la 21 ianuarie și, cel mai probabil, o decizie întărită printr- un vot prin corespondență la nivelul celor 400.000 de membri ai partidului. Apoi se intră în faza negocierilor propriu-zise pentru program și componența Guvernului, o întreprindere în care lucrurile nu sunt cele mai simple. Totuși precedentele arată că, odată atins acordul prealabil în negocierile exploratorii, practic negocierile intră în linie dreaptă spre guvern de coaliție și nu există precedente de eșec în această fază, chiar dacă ea poate naște nemulțumiri individuale sau frustrări ale unor membri relevanți ai unuia sau altuia dintre partide.
Nici formula de mare coaliție cu un SPD condus de Martin Shulz nu mai e aceeași formă ca cea anterioară. Deja se vorbește despre un Cancelar Merkel fără Merkelism, cu politici mult mai ponderate și, de ce nu, cenzurate comparativ cu propriile opțiuni. Dealtfel, doamna Merkel intră în oficiu cu o poziție mult mai slabită, atât timp cât 52% din germani nu sunt de acord cu Marea Coaliție iar formulele propuse de noul președinte social democrat sunt mult mai dure și mai concrete pe politicile SPD decât anterior. Un Guvern care nu mai e în umbra doamnei Merkel ar putea da mai multă autoritate și autonomie unor miniștri cheie, atât SPD cât și CDU-CSU, vorbindu-se deja de țintirea unor posibili succesori ai doamnei Cancelar care se vor regăsi, cel mai probabil, în fotolii ministeriale. În orice caz, și fără ultima parte din negocieri, deja avem de a face cu cea mai lungă perioadă de negocieri din perioada post-belică pentru formarea unui guvern german