De ce nu zboară elicopterele de la Interne pentru copiii rătăciți

Inspectoratul General de Aviație are în dotare sisteme de termoviziune, eficiente în operațiunile de salvare. Deși procedurile îi obligă, polițiștii nu cheamă elicopterele la căutări

În 2014, trei copii dispăruți au murit cu zile, pentru că noi n-am fost în stare să ajungem la ei, la timp. Rătăciți între sate locuite de oameni, Emanuel, Claudia și Florin au pierit de frig, ca în mijlocul Siberiei. I-au căutat, două-trei zile, câteva zeci de oameni. Ineficient. Emanuel, Claudia și Florin puteau fi salvați, dacă poliția ar fi cerut un elicopter cu sistem FLIR.

Trei kilometri

Bobic Emanuel avea 2 ani și două luni și a dispărut sâmbătă, 1 martie 2014, în jurul orelor 15.00, din curtea casei sale. Familia lui locuia la marginea comunei Ocna de Fier, Caraș Severin. Mama și-a căutat copilul singură, apoi, ajutată de câțiva vecini. Nu l-au găsit, iar la ora 18.29, tatăl copilului a sunat la 112. La ora 21.30, în zonă au fost aduși doi câini de urmă de la IPJ Timiș. În prima noapte, căutările lui Beniamin au fost sistate în jurul orei 1.00. Era întuneric și era răcoare, 5-6 grade Celsius. Polițiștilor și jandarmilor aduși la scotociri, în timpul lor liber, le era frig și somn. Nimeni nu s-a gândit cum îi era copilului dispărut. Și, dacă s-a gândit, i-a trecut... Emanuel a fost găsit luni, în jurul orelor 14.00, de o bătrână care mergea să adune vreascuri. Trupul lui se afla pe un deal, la 3 km de locul dispariției. Legiștii au stabilit că băiețelul a murit de frig și de foame, decesul survenind cu cel mult 24 de ore înainte de găsirea acestuia.

Moartă în pădure

Grancea Claudia-Nicoleta avea 4 ani și a dispărut marți, 18 martie 2014, din Mărgineni, județul Brașov. Fetița se afla în acea localitate împreună cu unchiul ei, care vindea mături din poartă-n poartă. La un moment dat, el a intrat într-o curte, lăsând-o pe cea mică să-l aștepte afară, pe o bancă. După jumătate de oră, când a ieșit, fetița dispăruse. Era ora 16.30. Unchiul și câțiva săteni au căutat- o pe Claudia pe străzi până în jurul orei 20.30, când a fost sesizată Poliția. „Polițiștii Secției 4 Poliție Rurală Șercaia, împreună cu cei de la posturile de poliție arondate și de la Poliția Municipiului Făgăraș și jandarmi, precum și mai mulți voluntari au căutat fetița, însă, până în prezent, aceasta nu a fost găsită”, se spune în comunicatul remis presei de Poliția Română la 20 martie. Adică, la două zile de la dispariție.

Declarativ, Claudia a fost căutată vreme de o săptămână, la scotociri participând „100 de polițiști și jandarmi”.

Pe 30 iunie 2014, un muncitor forestier a descoperit, din întâmplare, cadavrul fetiței. Era la aproximativ 8-10 km de locul dispariției, în pădurea de lângă mănăstirea Bucium.

Căutări abandonate

Luni, 15 decembrie 2014, la ora 12.10, o femeie din satul Brusturi, comuna Cuieșd (Bihor) a anunțat la 112 că băiețelul ei, în vârstă de 2 ani și 3 luni, a dispărut. Lăsat în grija unei surori mai mari, Puia Florin fusese văzut ultima oară în jurul orei 10.00. Localnicii, care l-au căutat până la sosirea poliției, au mai găsit doar bicicleta copilului, abandonată pe drum. Casa în care locuia Florinel se află la marginea localității, în liziera unei păduri ce se întinde pe un deal, între două sate. Kilometri întregi împăduriți și plini de zone accidentate.

Un caz pierdut

În prima zi, Florinel a fost căutat de o sută de oameni. 15 jandarmi, vreo 30 de localnici și restul polițiști. Câinele de urmă a luat-o înspre pădure, adeverind cele mai negre previziuni. A doua zi, căutările au fost reluate, iar pe 17 decembrie au fost sistate. Niciun copil de 2 ani, dispărut în pragul iernii, doar în teniși și într-o bluză cu mânecă lungă, nu rezistă două nopți în frigul din pădure. „Am cercetat pe toate părțile. Am considerat că distanța pe care am căutat, 5-6 km de locul dispariției, e cea pe care s-ar fi putut deplasa copilul”, ne-a declarat comisarul șef de poliție Iosif Mante, șeful SIC din IPJ Bihor. Florinel a avut o sanșă de două zile și jumătate. Doar pe lumină. I-a fost greu comisarului șef să sisteze căutările?: „Mi-a fost greu, nu mi-a fost greu, asta nu pot să vă spun”. Știe însă că e un caz pierdut, pentru că „ipoteza cea mai plauzibilă e că băiețelul s-a dus în pădure”.

Ce ar trebui schimbat?

Un lucru e clar, sistemul nu funcționează. Și n-ar trebui ca prin malaxorul lui să mai intre viețile altor copii, ca să avem curajul să recunoaștem asta. Că undeva există o eroare. Poate că polițiștii nu se pricep la organizarea operațiunilor de căutare pe teren, iar aceste atribuții ar trebui transferate Jandarmeriei Române, care are o altfel de organizare și altfel de angajați. Poate că, în cazul copiilor rătăciți în spații deschise, greu de acoperit de la sol, cei care coordonează căutările ar trebui obligați să cheme în ajutor, din prima seară, un elicopter dotat cu sistem FLIR. Un lucru e clar, lucrurile trebuie să se schimbe. Pentru că altfel, vom avea pe conștiințe din ce în ce mai multe vieți de copii!

Puteau fi salvați

Conform procedurilor în vigoare, Poliția Română se ocupă de căutarea și găsirea copiilor dispăruți, fie ei rătăciți, răpiți sau plecați de-acasă. În „Manualul de bune practici privind modul de acțiune al poliției în cazurile copiilor dispăruți” (anexă la Dispoziția Inspectorului General al IGPR nr. 44 din 22.05.2007), se precizează, la art.10, că dispariția este considerată „în circumstanțe alarmante” dacă: vârsta copilului este sub 14 ani; el a ieșit în afara zonei considerată de siguranță (cunoscută de copil); la momentul dispariției există condiții meteorologice nefavorabile, ce-i pot periclita sănătatea sau viața. Prin urmare, un copil de vârstă preșcolară, rătăcit întrun spațiu deschis, ar trebui să devină prioritatea zero pentru polițiștii care au îndatorirea să-l caute.

Ce ar fi putut face Poliția? În primul rând, să citească Manualul de proceduri. Acolo, la art. 26, lit. e), se spune că Centrul de monitorizare al operațiunilor, aflat sub conducerea inspectorului șef, care asigură coordonarea tuturor activităților, „solicită sprijin, dacă se impune, și altor unități din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul de Aviație etc.)”. Art. 28, alin (1), lit. d), reia ideea: „Din cadrul Ministerului Afacerilor Interne poate fi solicitat sprijinul Inspectoratului de Aviație”. Iar, pentru cei care se prind mai greu, art.33 - „Regulile fundamentale în căutarea copiilor” - explicitează: „Atunci când situația impune, se va solicita sprijinul pompierilor, unităților militare, echipelor de descarcerare, a unităților specializate în scotocire (aviație, scafandri) sau al voluntarilor”.

IGA are trei sisteme de tip FLIR

Cum ar putea ajuta aviația la găsirea unui copil rătăcit în spații deschise? Simplu, căutându-l din aer, cu aparatură special concepută pentru astfel de operațiuni. Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne are în dotare trei sisteme de tip FLIR (Forword Looking Infrared) UltraForce Leo II. Acestea pot fi montate pe două elicoptere de tip EC-135 și pe alte două de tip IAR-316B, ce au capabilitatea de a integra aceste sisteme. Conform informațiilor furnizate de IGA, „caracteristicile tehnice ale aparaturii Forward Looking Infrared sunt: distanța maximă de descoperire și evidențiere a țintei/obiectivului – 6-8 kilometri, în condiții de zbor la vedere; aceasta scade direct proporțional cu scăderea vizibilității atmosferei. Înălțimea optimă 200-300 de metri deasupra solului. Posibilitățile de descoperire cresc pe timp de noapte.”

Conform prospectului fabricantului din SUA, sistemul UltraForce II dispune de o cameră de termoviziune și poate fi folosit de oamenii legii în misiuni de căutare și salvare, patrulare, menținerea siguranței publice și operațiuni anti- drog, de supraveghere și de salvare în caz de dezastre sau incendii.

N-au vrut sau n-au știut

Duminică, 2 martie 2014. Informat fiind că la căutările lui Emanuel Bobic poate folosi și un elicopter dotat cu FLIR, șeful IPJ Caraș Severin declara că are o soluție similară: „Cei de la poliția de frontieră, care participă la căutări, au aparate cu termoviziune montate pe mașini”. „Și cât pot căuta? Până unde pot merge?”. „Până unde se termină drumul”, recunoaște inspectorul șef. La ora 17.00, când a avut loc discuția, dispozitivele de căutare fuseseră retrase de pe teren, pentru că „a început ploaia, vine întunericul”. Emanuel avea 2 ani și era dispărut de 26 de ore. Acea zi de duminică însemna ultima șansă ca el să mai fie în viață. A fost ratată. Copilul a fost găsit a doua zi, mort.

25 martie, de Ziua Poliției. Trecuse o săptămână de la dispariția Claudiei Grancea. Comisar șef Liviu Naghi, purtătorul de cuvânt al IJP Brașov, era încrezător că fetița de 4 ani va fi găsită în viață. „Elicopter cu termoviziune ați chemat?”, întreabă, obsedant, reporterul. „Deocamdată nu e oportun să chemăm elicopterul. Scotocim pădurea cu forțe proprii”, răspunde comisar șef Naghi. „Dacă va fi oportun, vom chema și elicopterul”. „A trecut o săptămână”, insistă reporterul, „iar sistemul acela nu poate detecta decât un corp viu!”. „Și dacă a fost răpită și e ținută undeva, în pădure?”, divaghează comisarul șef. Trei luni mai târziu, trupul fără viață al fetiței a fost găsit în pădure.

23 decembrie 2014. Comisarul șef Iosif Mante, cel care coordonează căutările băiețului de 2 ani dispărut din satul Brusturi, spune că nu poate aprecia cât de mult ar fi ajutat un elicopter dotat cu FLIR: „Nu cunosc detaliile tehnice despre un asemenea elicopter. Nu știu cum ar putea acționa”. Florinel e în continuare dispărut.

Cine cheamă elicopterul

Să recapitulăm: avem un copil rătăcit într-un spațiu deschis. Un spațiu imens, care cu greu poate fi periat de la sol. Avem prevăzut în Manualul de proceduri că poliția care caută acel copil poate solicita Inspectoratului de Aviație sprijin, „dacă se impune”. Avem, în dotarea Inspectoratului de Aviație, elicoptere dotate cu sisteme speciale pentru operațiuni de salvare/căutare. Sisteme FLIR sunt eficiente mai ales noaptea, atunci când căutările poliției sunt sistate. Cine trebuie să cheme un astfel de elicopter, ca să salveze copilul dispărut? IGA precizează că „elicopterele aparținând Inspectoratului General de Aviație pot executa misiuni de căutare - salvare la primirea ordinului prin Dispoziție emisă de secretarul de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță Publică din Ministerul Afacerilor Interne, în urma solicitării inițiate de către structura în a cărei zonă de competență s-a produs evenimentul.” Pe scurt, șeful Inspectoratului Județean de Poliție trebuie să facă o solicitare unui secretar de stat din MAI care, la rându-i, dă o dispoziție. De ce nu fac inspectorii șefi această solicitare? Unii, pentru că nu știu de elicoptere. Alții, pentru că sunt prea mândrii ca să recunoască, astfel, că nu pot „rezolva cazul” pe plan local, cu forțe proprii.