Traian Băsescu tace de ceva vreme. Sau cel puțin așa ni se pare nouă, celor obișnuiți cu agitația ultimilor ani, pentru că în realitate nu au trecut decât două luni de la turul doi al alegerilor prezidențiale. Ziariști, oameni pasionați de politică sau politicieni, moderatori de talk-showuri sau moguli aflați într-o stare provizorie de libertate deveniseră dependenți de Traian Băsescu. Și transmiteau această stare mai departe.
Cred că nu a existat o zi lăsată de la D-zeu în care să nu se vorbească de Traian Băsescu, cel puțin din anul 2009 încoace. Părea că eram un popor întreg care treceau prin proceduri de suspendare a Președintelui așa cum te duci în vizită la dentist. Adică o dată la 6 luni și se lăsa cu durere. Pentru unii sau pentru alții.
Traian Băsescu a dus o luptă fără menajamente și care i-a lăsat cicatrici adânci. A făcut tot ceea ce a crezut că este bine pentru România, iar ca unul din cei care i-au stat în apropiere în ultimii 5 ani pot spune oricând cu mâna pe inimă că a făcut-o fără să se gândească la siguranța și confortul propriu. Acceptarea unei asemenea realități nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu tot ceea ce a realizat Băsescu, cu tot ceea ce a spus, sau cu toate acțiunile sale politice, nu conduce automat la concluzia că a fi băsist este apanajul îngerilor, restul urmând să se perpelească în focurile Gheenei. Dar poate fi o minimă bază de raportare la viitorul politic al celui care a fost Președintele României pentru un mandat de 10 ani.
Traian Băsescu nu se va duce la PMP. Cel puțin nu în calitate de descălecător. Nu va prelua partidul, nu va participa la alegeri locale sau parlamentare. Anunțul făcut de Elena Udrea privind retragerea din funcția de președinte la viitorul congres al Partidului Mișcarea Populară nu reprezintă un anunț mascat privind preluarea partidului de către Traian Băsescu. Așa cum s-a speculat, poate pe bună dreptate, pentru că PMP reprezintă creația politică a lui Traian Băsescu. În ceea ce o privește pe Elena Udrea, așa cum a explicat, cred că se retrage pentru a-și proteja proiectul politic și pentru a putea răspunde unor atacuri, atacând. Cred că a învățat, inclusiv de la Traian Băsescu, că atunci când ataci nu ai nevoie de funcție, iar atunci când vrei să te aperi, cel mai bine o poți face singur. Mai ales dacă ai de gând să spui lucruri incomode pentru unii.
Ca o mică paranteză, îmi aduc aminte de un moment interesant, prin 1993 sau 1994, când Traian Băsescu, deputat PD se lupta cu PSD și Parchetul General în Dosarul "Flota". Ministrul de atunci al Transporturilor Paul Teodoru a convocat o conferință de presă la minister prin care anunța dezvăluiri despre Băsescu. Ce credeți că s-a întâmplat? La un moment dat, în timpul conferinței de presă a intrat în sală Traian Băsescu și a început să-l acuze pe ministrul Paul Teodoru că minte și dezinformează, a început să-i pună întrebări, de nu prea mai știa pe unde să scoată cămașa titularul postului. Paul Teodoru a fugit, la propriu, din conferința de presă pe care o convocase. A făcut deliciul ziariștilor, dar pentru că (și) pe atunci TVR era obedient, iar internetul nu se inventase în România, momentul a rămas doar în memoria unor gazetari bătrâni. Văd o paralelă cu momentul actual? Nu neapărat, dar am vrut să explic că nimic nu-i nou sub soarele carpato-danubiano-pontic.
Traian Băsescu știe că politica este un joc pe termen lung, iar deocamdată lucrurile merg într-o anumită direcție și fără să fie nevoie de un aport din partea lui. Cred că încă se odihnește, se bucură de tot ceea ce are în jur, se gândește la ceea ce are de făcut. Va exista o legătură cu PMP? În mod cert, dar nu neapărat instituțional. Se va mai implica în politică? Da, dar nu acum. Putem continua cu despicarea firului în patru, dar întrebarea reală este însă cine-i poate lua locul lui Traian Băsescu în proiectul început acum 10 ani!