De ce nu reacționează Klaus Iohannis la abuzul instituțiilor de forță de la Sibiu făcut în numele său?!

Marţi, 26 ianuarie 2016, seara, doi trecători, Alla Tofan, fostă jurnalistă la Sibiu, şi prietenul ei, s-au oprit în faţa casei lui Klaus Iohanis de la Sibiu şi s-au apucat s-o fotografieze.

Nimic deosebit pînă aici, în afara năravului modern, luat de la japonezi, de a trage în poză tot ce întîlneşti în cale. Ofiţerul SPP, care păzeşte casa lui Klaus Iohannis şi cînd acesta nu-i acasă (vor fi transformat-o deja într-un fel de Piramidă a lui Keops, în care cei doi – Klaus Iohannis şi nevastă-sa, vor fi înmormîntaţi, împreună cu Dan Mihalache şi, evident, cu Cristian Buşoi!), a sunat imediat la jandarmi chemîndu-i să-i verifice pe cei doi care atentau la Siguranța națională fotografiind imobilul fără a avea aprobarea CSAT.

Drept urmare, un echipaj alcătuit din cinci jandarmi (ăştia de la Sibiu, se vede treaba că sînt prea mulţi o dată ce-au venit nu doi, ci cinci) a şi sosit la faţa locului, i-au luat pe cei doi şi i-au dus la Poliţie. Aici i-au interogat vreo oră. Comisar Luciana Lazăr, purtătorul de cuvînt al IPJ Sibiu, a declarat că s-a făcut o verificare a celor doi absolut necesară în contextul actual mondial. Ulterior, ici-colo, în presa rămasă pe dinafara Diviziei Presă a Poliției prezidențiale sau care n-a fost încă șantajată de Binomul SRI-DNA cu arestarea preventivă a patronilor, au apărut amănunte revoltătoare despre acest incident. Am peste patruzeci de ani de activitate în presă.

Nici pe vremea lui Nicolae Ceaușescu n-am întîlnit un asemenea abuz trădînd tot ce au mai mizer instituțiile de forță din istoria țării: De la slugărnicia de tip Pristanda – și nu a unui Pristanda din Caragiale, ci a unui Pristanda odios, pînă la agresivitatea analfabetă a gardienilor din lagărele staliniste românești. Securitatea, despre care s-a scris că-l slujea pe Nicolae Ceaușescu, nu putea dovedi o asemenea prostie de bolovan în slugărirea unui ins care-și spune președinte de Republică democratică. În cazul Casei lui Ceauşescu era interzisă, dacă s-ar fi petrecut un caz precum cel de la Sibiu s-ar fi acţionat cu mult mai multă inteligenţă.

Ceea ce şochează în cazul de la Sibiu e lipsa de subtilitate, de un grad rar întîlnit pînă şi la paznicii de depozite furajere. Despre regimurile anterioare din postdecembrism nici vorbă să se fi putut petrece un asemenea abuz de milițian format la școala de tractoriști. N-am scris imediat după ce s-a petrecut întîmplarea. Și din mai multe motive: 1. Faptul era atît de otova în prostia lui încît părea incredibil. N-am crezut că așa s-au desfășurat lucrurile. Am crezut că-i vorba de o diversiune pusă la cale, prin intermediul presei, una dintre acele diversiuni puturoase prin care un grup de mafioți vrea să înlăture alt grup de mafioți. Incidentul a fost confirmat chiar de Autorități. 2. Am așteptat să văd reacția presei, dar mai ales a așa-zisei societăți civile. Prin notele sale definitorii incidentul de la Sibiu spune multe despre libertățile individuale din România. Niște creiere vîrîte în cizme te pot sălta cînd vor mușchii lor de pe stradă pe motiv că ai cutezat să fotografiezi domiciliul conjugal al Preşedintelui, promovat la rangul de Obiectiv de Siguranţă Naţonală, chiar şi în condiţiile în care nici o inscripţie nu spune că n-ai voie să fotografiezi. Abuzul incalificabil, pentru că despre așa ceva e vorba, ar fi dus în orice țară din lume, cu excepția României, la demonstrații de protest. Și unul din motivele ieșirii în stradă nu putea fi decît nepăsarea conducerii Jandarmeriei, a SPP şi a Poliţiei. Cele trei instituții polițienești trebuiau să-și ceară scuze victimelor abuzului și să anunțe măsuri drastice împotriva celor de la Sibiu. Spre stupoarea mea, deși pe conducerile celor trei instituții de forţă le-a durut în cot, nimeni din societatea civilă n-a tresărit. Cît despre demonstrații n-am văzut pe rețelele sociale nici o virgulă din ceea ce s-ar putea numi chemarea la proteste.

Nu m-a mirat la o adică poziţia asta. Revolta de pe rețelele sociale e provocată cît trebuie și cînd trebuie de Poliția politică prezidențială. Cum să cuteze Poliția politică a Cotrocenilor să îndemne la ieșit în stradă, pentru că doi tineri au fost ridicați pe sus de jandarmi și duși la Poliția Sibiu numai și numai pentru c-au îndrăznit să fotografieze casa în care Klaus Iohannis stă în fiecare week-end și joacă Popa prostu cu amicii săi?! Nici un așa-zis deontolog n-a criticat abuzul. Nici nu-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat dacă abuzul ar fi fost în legătură cu casa lui Victor Ponta cînd acesta era premier. Rînd pe rînd ofițerii acoperiți din presă s-ar fi ridicat, după cum ar fi ajuns la ei Ordinul pe unitate, pentru a-şi exprima indignarea. Un alt motiv pentru care n-am scris imediat a fost însă următorul. Am așteptat să văd reacția lui Klaus Iohannis la acest abuz legat într-un fel de numele său. Cînd Divizia Presă a Binomului a declanșat Campania diversionistă Generalul Oprea e vinovat de moartea unui polițist din coloana oficială, am scris că un demnitar nu poate fi acuzat pentru excesele de slugărnicie ale subordonaților. Am considerat că Gabriel Oprea trebuie să-și ceară scuze în nume propriu pentru o întîmplare legată de numele său. Gabriel Oprea şi-a cerut scuze. Incidentul putea fi considerat încheiat.

Știam din anii anteriori, de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, că principala formulă de dovedire a slugărniciei față de Stăpîn e abuzul în numele acestuia, nu de puţine ori fără ştiinţa acestuia. În cazul lui Klaus Iohannis posibilitatea de comitere de abuzuri de către instituțiile de forță e întreită de situația celor din fruntea acestor instituții. Toți sunt moșteniți de la Traian Băsescu. Înnebuniți că noul Jupîn ar putea să-i dea afară, acești șefi ai instituțiile de forță sacrifică libertățile democratice, sacrifică totul pentru a rămîne în grațiile lui Klaus Iohannis. Nu era exclus ca abuzul de la Sibiu să fie expresia convingerii șefilor de la Jandarmerie, de la SPP, de la Poliţie că intră în grațiile președintelui prin astfel de dovezi de credință.

Vedeți Șefu, siguranța vieții dumneavostră și a cuconiței Carmen e scopul nostru declarat! În cazul Poliţiei, se adăuga şi disponibilitatea lui Petre Tobă, ministrul de Interne, de a fi căţeluş lingător de mîini prezidenţiale. Cu un plagiat la dosar, Petre Tobă e mai rău decît Pristanda în slugărirea duioasă a lui Klaus Iohannis. Ar fi fost normal ca Președintele, aflînd de scandal, să intervină măcar pe facebook cu scuze față de cei doi tineri și mai ales cu precizarea că el n-a dat niciodată ordin să fie reținuți cei care-i fotografiază casa. Au trecut deja cîteva zile de la incredibilul abuz. Klaus Iohannis n-a reacționat în nici un fel. Întîmplare? Nici vorbă. Vă mai amintiți de incidentul cu aghiotantul care nu i-a ținut paltonul?

Un incident care spune totul despre convingerea lui Klaus Iohannis că funcția de președinte nu e cea mai înaltă datorie față de Popor, ci cea mai înaltă fudulie față de Popor. Nu știu dacă el a dat ordin ca nu cumva să i se fotografieze casa în care stă el cu Răvășitoarea. Știu însă sigur că cizmele de la Sibiu au acționat din credința că asta o să-i placă lui Klaus Iohannis. Iar șefii Jandarmeriei, ai SPP şi ai Poliţiei n-au luat nicio măsură din convingerea că au răspuns dorinței secrete a Stăpînului. Cel puţin asta, se poate spune cîtă vreme Klaus Iohannis n-a reacţionat pînă acum.

Articolul a fost publicat iniţial pe cristoiublog.ro.