În ultimii 22 de ani pot spunen că am văzut multe. Dar un episod îmi va rămâne înfipt în memorie. Este legat de primele zile ale lui Emil Constantinescu la Palatul Cotroceni și speranțele pe care noi, cei de la "Evenimentul Zilei", ni le pusesem în Schimbare. A fost prima alternanță democratică a Puterii după 1989 și de aceea cred că va rămâne memorabilă pentru generația mea de ziariști. Indiferent de simpatii.
După cum spuneam, noi cei de la "Bulina Roșie" eram partizani. Nu mimam independența, nu pretindeam că suntem deontologii absurdului. Scriam despre și pentru Emil Constantinescu, despre și împotriva lui Ion Iliescu. Luptam pentru victoria cauzei CDR mai abitir decât Mihai Gâdea & Co au făcut-o până mai deunăzi pentru succesul lui Victor Ponta. Este adevărat că o făceam mult mai elegant decât ciomăgelile de la Antena 3, prin articole, dezvăluiri și editoriale bazate pe fapte, documente și mărturii. Presa acelor vremuri se baza mult mai mult pe investigație și mult mai puțin pe imaginație!
Ca să vă dau un singur exemplu pe care-l știu foarte bine: Operațiunea "Bani pentru Partid" a fost un serial de investigații început de mine și Mirel Curea în 1995 prin care dezvăluiam cum în conturile PSD intraseră prin operațiuni oculte sute de miliarde de lei. Cu documente, având surse la cel mai înalt nivel, am scris luni de zile, de a ajuns și TVR (pe vremea aceea un fel de anexă de partid a lui Iliescu) să facă emisiuni. Am devoalat operațiuni de contrabandă cu țigări, modul în care era încălcat embargoul cu produse petroliere impus Iugoslaviei, șpăgile care se cereau pentru licențele la export, șamd. Au fost lovituri (jurnalistice) dure încasate de PDSR (precursorul PSD) și candidatul său la președinție, Ion Iliescu.
Am crezut tot timpul că și din acest motiv a câștigat Emil Constantinescu în 1996. Mai țineți minte rezultatul? Vi-l spun eu: Emil Constantinescu - 54,41% Ion Iliescu - 45,59%. Ca un element de culoare pot adăuga și rezultatul din Diaspora. Emil Constantinescu a luat 85,30 la sută din voturile românilor din afara României. Nefiind în UE și fără libertatea de circulație de astăzi, vorbim doar de 44.ooo de voturi, dar cred că asemănările frapează.
Emil Constantinescu a ajuns la Cotroceni pe un val uriaș de simpatie, peste 60 la sută popularitate. Unde a decis să-l ia consilier pe Dan Petre, fiul celui mai apropiat om pe care l-a avut în toate campaniile, dna Zoe Petre, un profesor excepțional și un consilier politic extrem de discret și eficient. Bineînțeles că am sărit ca arși. Păi bine, asta-i Schimbarea? Noi ne așteptam să vedem cei 15.000 de specialiști, nu rudele unuia sau ale altuia, proțăpite în funcții oficiale. Păi, d-aia ne-am luptat cu Hidra-Iliescu? Răspunsul lui Emil Constantinescu a fost însă epocal și arogant în același timp: a spus că are suficient capital politic pentru a-şi permite să piardă o fărâmă din el printr-o astfel de decizie. Ceea ce era adevărat, dar nu avea legătură cu ceea ce ne închipuisem noi despre Schimbare. Iar erodarea încrederii în capacitatea sa de lider al României a continuat, Emil Constantinescu fiind la finalul celor 4 ani de mandat un om politic sfârșit. Cu merite și realizări incontestabile, dar total secătuit de popularitate și resurse politice.
Sărim peste 18 ani și dăm de o situație asemănătoare. Avem un nou Președinte pe numele lui Klaus Iohannis, care a câștigat în fața candidatului PSD. Cu peste 54 la sută din voturi. A luat în Diaspora 90 la sută. Are un start fulminant în sondajele post-electorale: peste 60 la sută încredere. Și a decis să ia în echipa sa de consilieri un om atacat de mulți, Dan Mihalache (pe care personal îl consider extrem de potrivit pentru funcția de consilier), să decoreze un fost deținut politic cu simpatii legionare, la inițiativa unul alt consilier prezidențial, Adrian Muraru, contestat pentru diverse motive asupra cărora nu vreau să insist. A impus un nou președinte la PNL ce pare a avea o singură calitate: nu se poate opune lui Vasile Blaga. Scuze, am uitat să adaug simpatia Alinei Gorghiu față de Antena 3, dar cred că nu a cântărit prea mult în decizia lui Iohannis. Deocamdată atât din punct de vedere politic. Numai că Iohannis a adoptat o tactică diferită. N-a dat nici un răspuns public, a mers pe calea deciziilor anunțate. Deocamdată pare mult mai prudent decât Emil Constantinescu. Face greșeli, dar nu se hazardează să le explice. Ceea ce poate fi un lucru inteligent din perspectiva relației cu mass media. Care de-abia așteaptă să se poziționeze. Uitați-vă numai la libidoșenia Antenei 3 și veți înțelege! O instituție care și-a descoperit o nouă misiune: apărarea virginității Președintelui Iohannis. L-ați mai văzut pe Victor Ponta invitat la Mihai Gâdea? Cred că i-au scos și emisiunile înregistrate de pe site.
Cât îl va ține însă prudența pe Klaus Iohannis? Presiunea publiculuii este uriașă, în contrast cu ceea ce poate să facă (constituțional) un Președinte. Nu poate face locuri de muncă, nu poate mări pensii și salarii, nu poate impune principii de meritocrație împotriva intereselor de partid. Mai ales că realitatea instituțională românească ne spune că un Președinte este puternic prin majoritatea parlamentară pe care o are. Este adevărat că noul președinte mai are timp, că mandatul său de cinci ani presupune un an electoral plin, cu alegeri locale și parlamentare. Dar asta nu rezolvă problema așteptărilor românilor. Și rămâne întrebarea ce va face Klaus Iohannis când va vedea că începe să se dezumfle în sondaje.
Mai ales că Klaus Iohannis ne-a anunțat că nu vrea să fie ca Traian Băsescu. Iar ca Ion Iliescu nu ne-am dori noi să-l vedem...