Marţi, 4 octombrie 2016, în cadrul unei conferinţe de presă, Călin Popescu Tăriceanu, a lansat iniţiativa unei Legi prin care să se constituie o Autoritate Naţională de Interceptări sub control civil. De precizat, că în prezent, după Decizia CCR, interceptările cu mandat de la judecător se fac în aceeaşi locaţie, a SRI. DNA şi DIICOT, prin personal propriu, SRI, în cazurile de mandat de siguranţă naţională, prin ofiţeri ai Serviciului. Preşedintele Senatului, în acord cu organizaţiile profesionale ale magistraţilor, propune ca interceptările să nu mai fie făcute de către instituţiile care întocmesc dosarul, fie şi pentru că acestea au interesul să abuzeze de ele.
Propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu a picat cum nu se poate mai prost.
Împotriva sa, Divizia Presă a DNA duce o campanie de minimalizare a mesajelor gen Eşti penal, să taci din gură! De vorbit, avem dreptul doar noi, sub conducerea Codruţei Kovesi! Prin urmare, deşi Autoritatea ar corespunde viziunii despre lume a oricărei prese, cu excepţia, fireşte, a presei noastre, propunerea a fost boicotată mediatic.
Propunerea a picat prost şi pentru că, aşa cum îi ziceam eu lui Călin Popescu Tăriceanu marţi seara, la B1tv, unde s-a discutat propunerea, peste jumătate din poporul român are WC-ul în curte. Cum să fie interesat un astfel de popor de drepturile omului, cînd el nu e interesat nici măcar de drepturile fundului?!
Mie însă propunerea mi-a atras atenția.
Asta deoarece, în Rechizitoriul DNA din 10 mai 2016 în cazul DIPI – Gabriel Oprea am găsit acest fragment:
„Prin ordonanţa nr. 20/P/2016, din 24.02.2016 (filele 177-179, volumul II), în baza art. 142 alin. (5) din Codul de procedură, s-a dispus folosirea în dosarul nr. 20/P/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, a convorbirilor telefonice purtate de BUTUNOI-RADU Liviu-Călin (şeful Direcţiei Generale Logistice din M.A.I.) şi OPREA Gabriel, din datele de 14.07.2015, ora 20:19:47 şi, respectiv, 15.07.2015, ora 11:28:27, interceptate şi înregistrate în dosarul nr. 596/P/2015, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, conform mandatului de supraveghere tehnică nr. 59/UP/14.07.2015, emis în baza încheierii de şedinţă nr. 73/14.07.2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4376/2/2015.
Conform proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele 197-201, volumul II, a reieşit că în perioada contemporană achiziţiei autoturismului în cauză, ministrului OPREA Gabriel i se aduceau la cunoştinţă problemele tehnice referitoare la autovehiculele folosite pentru transportul său. Astfel, la 14.07.2015, ora 20:19:47, ministrul Afacerilor Interne a fost contactat de către şeful Direcţiei Generale Logistice din M.A.I. («Am onoarea! Vă rog să ordonaţi, domnule ministru!»), prilej cu care OPREA Gabriel i-a amintit că în ziua următoare avea o deplasare într-un scop aparent personal: «Deci, mă, mîine… ai primit aia cu… cu… curcanii?», «Mîine la două sîntem acolo!», sens în care interlocutorul s-a conformat: «Luat toate măsurile», «Am înţeles!», «Am onoarea! Am onoarea, domnule ministru!». În pofida faptului că a fost asigurat de faptul că deplasarea sa era pregătită, în data de 15.07.2015, ora 11:28:27, OPREA Gabriel a fost anunţat de BUTUNOI-RADU Liviu-Cătălin că autoturismul folosit în mod obişnuit de ministru avea defecţiuni tehnice care necesitau înlocuirea acestuia. ”
Fragmentul din Rechizitoriu dedicat acestei convorbiri anodine a fost publicat de subsemnatul în întregime pe cristoiublog.ro din 14 septembrie 2016.
La finele reproducerii m-am întrebat în legătură cu aceste interceptări:
„Pentru a dovedi (după opinia mea, forţat) că Gabriel Oprea a ţinut să aibă automobil de serviciu Audi, DNA foloseşte stenogramele unor interceptări făcute în 14 şi 15 august 2015, zile în care – din cîte ne amintim, Gabriel Oprea îndeplinea funcţia de premier interimar, desemnat prin decret de Klaus Iohannis. (…)
Mandatul e ciudat. Spun ciudat, deoarece, oricît m-am străduit, n-am reuşit să descopăr pentru ce dosar a fost interceptat şeful Logisticii MAI, Liviu Butunoi. Liviu Butunoi s-a numărat printre primii ofiţeri MAI promovaţi de Klaus Iohannis după venirea la Cotroceni. A fost trecut în rezervă nu demult. Dacă nu s-a deschis nici un dosar pe baza acestor interceptări, de ce s-au făcut ele?”
Ar mai fi trebuit să adaug şi alte nedumeriri. Rechizitoriul a fost întocmit de procuroarea Florentina Mirică, una dintre membrele camarilei de la DNA a Codruţei Kovesi. Potrivit documentelor, întocmirea Rechizitoriului a avut loc la finele lui aprilie - începutul lui mai 2016.
Rechizitoriul foloseşte însă stenograme din interceptări din alt dosar (rămas obscur!), făcute însă cu un an înainte, pe 14 şi 15 iulie 2015. Se presupune că interceptările astea au fost stocate undeva. De ce au fost stocate cîtă vreme ele nu conţin nimic relevant din punctul de vedere al unei afaceri de corupţie? Şi dacă au fost stocate, cum de-a ştiut de ele procuroarea Florentina Mirică?
Spun, aş fi trebuit să adaug, deoarece, marţi seara, la B1tv, Călin Popescu Tăriceanu a istorisit în direct tărăşenia cu interceptările din dosarul său de martor mincinos. A avut loc următorul dialog:
„Călin Popescu-Tăriceanu: Este vorba de, haideţi să spunem, legalitatea şi regularitatea probelor. Nu pot să intru în mai multe detalii.
Ion Cristoiu: Interceptările.
Călin Popescu-Tăriceanu: Interceptările.
Ion Cristoiu: Păi, staţi puţin, dumneavoastră aţi fost interceptat?
Călin Popescu-Tăriceanu: Pe mandat de siguranţă naţională.
Ion Cristoiu: Împreună cu Dan Andronic, atunci?
Călin Popescu-Tăriceanu: Da.
Ion Cristoiu: Şi cu cine vorbeaţi?
Călin Popescu-Tăriceanu: Vorbeam cu Silberstein la telefon.
Ion Cristoiu: A, şi Silberstein era suspect.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu era suspect de nimic.
Ion Cristoiu: Era suspectat de SRI de ce, de spion?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu era suspectat de nimica.
Realizator: În ce an se întâmpla asta?
Călin Popescu-Tăriceanu: În 2015.
Ion Cristoiu: Bun. Daţi-ne...
Călin Popescu-Tăriceanu: Discuţia cu... Staţi că vă explic asta.
Ion Cristoiu: Ia explicaţi-ne!
Călin Popescu-Tăriceanu: Una din acuzaţii este că am minţit când am fost întrebat de natura relaţiei cu Silberstein. M-au întrebat care era natura relaţiei. Zice: «Vă vedeaţi des, discutaţi des?» Şi eu am spus: «Sporadic». Zice: «Păi, cum sporadic, că, uitaţi, avem înregistrări şi se dovedeşte că două luni la rând aţi vorbit o dată într-o lună, o dată într-o lună?» «Şi ce am vorbit în...?» «Salut!» Venise la Bucureşti, el a fost consilierul meu în perioada când eram prim-ministru şi...
Realizator: Două convorbiri în două luni?
Călin Popescu-Tăriceanu: Da. Şi...
Realizator: Păi, este sporadic, nu?
Călin Popescu-Tăriceanu: Discuţia este în felul următor: «Bună ziua!» «Bună ziua!» «Ce faci?» «Sunt la Bucureşti» «A, ce bine!» Mă întreabă: «Ce faceţi, aveţi timp să bem o cafea?» «Da», îi spun eu. «Cu plăcere». «Luni ne vedem la o cafea». Luni vorbim din nou şi eu îi spun: «Îmi pare rău, nu ne mai putem să ne întâlnim. pentru că sunt ocupat». Şi mai vorbim peste o lună. Şi spune: «Nu, nu erau sporadice, asta înseamnă că era o legătură care era întreţinută – eu ştiu – consistent».”
Preşedintele Senatului a dat să explice că dialogul nu spunea nimic despre relaţia sa cu Tal Silberstein.
Eu însă, care ştiam tărăşenia cu interceptarea lui Gabriel Oprea, am intervenit imediat pentru a aduce în discuţie bizareria din Dosarul DIPI.
Cea din Dosarul Călin Popescu Tăriceanu era şi mai dihai.
Să ne reamintim.
Pe 7 iulie 2016, Călin Popescu Tăriceanu e trimis în judecată de DNA pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului. DNA îl acuză c-a minţit susţinînd ca martor că nu-l știa bine pe unul dintre cei implicați în Afacerea Ferma Băneasa: Tal Silberstein.
Interceptările convocate în Dosar de procurorul DNA au menirea de a dovedi că preşedintele Senatului îl ştia pe Tal Silberstein. Dacă îl ştia sau nu, pentru mine e mai puţin interesant decît felul în care au ajuns interceptările în dosarul DNA dintr-un dosar de Siguranţă naţională întocmit de SRI. Călin Popescu Tăriceanu era în 2015 preşedinte al Senatului. Ca și Gabriel Oprea, premier interimar în 2015, Călin Popescu Tăriceanu era interceptat de SRI sub suspiciunea c-ar avea legături cu un străin, după tipicul fostei Securităţi. Cum au ajuns însă interceptările de la SRI la DNA? Ştia procurorul DNA de aceste interceptări? Sau a fost contactat de SRI care i-a zis că are nişte interceptări pentru el?
Dincolo de aceste întrebări rămîne o realitate îngrijorătoare pentru statul nostru zis şi de Drept:
Şi-n cazul Gabriel Oprea şi-n cazul Călin Popescu Tăriceanu, interceptările nu spun nimic despre vreo infracţiune.
Şi atunci de ce au fost ele păstrate?
Pentru a putea fi folosite cîndva?
Să mai spună cineva că noilor securişti n-ar trebui să li se ia jucăria cu interceptările!