Zilele trecute, mai precis în data de opt ianuarie, s-au împlinit 145 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu, unul dintre părinții României Mari. Președinte al Partidului Național Țărănesc și prim-ministru al țării, Iuliu Maniu a fost asasinat de comuniști
„Au trecut peste șase decenii de la incetarea din viață, în condiții tragice, a celui care fost unul dintre ziditorii României Mari, remarcabil om de stat si neinduplecat luptător pentru democrație, Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873–5 februarie 1953). Moartea lui Iuliu Maniu, de fapt un asasinat, era rezultatul acțunii criminale a regimului comunist de exterminare a elitelor acestei țări. Este vorba de crime impotriva umanității, iar aceste crime sunt imprescriptibile”, notează profesorul de științe politice Vladimir Tismăneanu pe platforma Contributors.ro.
„Nu i se putea ierta lui Maniu, cum nu li se putea ierta unor Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Ion Flueraș, Iosif Jumanca, Ioan Bărbuș, Corneliu Coposu, faptul ca refuzaseră să ingenuncheze și să devină complicii distrugerii României. La Sighet, la Aiud, la Râmnicu-Sarat, la Canal și in celelalte locuri de detentie din Gulagul românesc, s-a urmarit, cu diabolică metoda, lichidarea spiritului liber, suprimarea tradițiilor pluraliste, distrugerea rezistenței democratice. Când unii au lipsa de rușine să compare soarta infractorului de drept comun Adrian Năstase cu aceea a martirului politic Iuliu Maniu, este obligația oricărui om cinstit să se revolte și să protesteze impotriva acestei obscenități. A le compara este o ignominie”, consideră politologul.
O discuție cu N. Carandino, fost director al ziarului „Dreptatea”
În continuare: „Am apucat să stau de vorba cu N. Carandino despre Iuliu Maniu. Era in 1979, cred, istoricul de artă Radu Bogdan a organizat acea intâlnire. N-am să uit ce mi-a povestit fostul director al „Dreptății” despre răspunsul lui Maniu dat ambasadorilor britanic și american la Moscova, veniți la București să medieze criza politică provocată de comunisti. Cand s-a pus problema acceptării unor portofolii strict de fațadă in guvernul Petru Groza, Iuliu Maniu a spus răspicat că unicul portofoliu care conta atunci era cel al Internelor. Era și cel pe care comuniștii, ascultând orbește poruncile venite de la Moscova, nu l-ar fi cedat nici in ruptul capului. Iuliu Maniu ințelese exact cum se instaurează totalitarismul, care sunt pârghiile decisive”.
Clara Romanos, secretara lui Iuliu Maniu
„Am avut șansa să o cunosc aici, in Statele Unite pe doamna Clara Romanos, soția jurnalistului democrat Leonida Romanos, cea care a fost secretara personală a lui Iuliu Maniu. Mi-a vorbit despre atitudinea sa constant opusă oricarei forme de xenofobie, despre devotamentul inalterabil pentru legalitate și stat de drept. Doamna Clara era evreică, in anii războiului nici macar nu s-a pus problema ca Iuliu Maniu să renunțe la serviciile ei de apropiată colaboratoare. Dimpotrivă, prin prieteni politici precum doctorul Lupu, a protestat impotriva antisemitismului de stat și a deportării evreilor. Ii repugna rasismul, detesta visceral naționalismul etnocentric, era ceea ce putem numi un patriot liberal, unul insuflețit de curaj civic. Acestea au fost motivele pentru care comuniștii l-au ucis pe Iuliu Maniu…”, a încheiat Vladimir Tismăneanu.