Neatingerea pragului de 30% la Referendumul din 6-7 octombrie 2018, denumit impropriu Pentru familie, a stîrnit în spațiul public binecunoscuta gălăgie a datului cu părerea, amplificată și de năravul televiziunilor de știri de a cere în dreapta și în stînga răspunsul la întrebarea cu vădite note de imbecilitate Ce părere aveți?
Urmărind părerile care au umplut pînă la refuz spațiul public îți dai seama încă o dată că România e bolnavă pentru eternitate de Sindromul Cocoșilă din Moromeții, al datului cu părerea despre orice, denunțat de Caragiale în Conu Leonida față cu reacțiunea ca Sindromul Fericirii de a le ști pe toate.
S-a spus și s-a scris că rezultatele Referendumului dovedesc toleranța poporului român, fără a se observa că, totuși, peste 3 milioane cinci sute de mii de români au ieșit la vot fără a fi scoși de partide pentru a spune Da. Ca să nu mai spun că adversarii răspunsului Da n-au avut curaj să ceară susținătorilor să meargă la vot și să spună Nu. Ei au preferat șmecheria românească cu pititul după absenteism. Îndemnarea românilor să nu meargă la vot venită din partea USR și a partidului Mîr-Mîr al lui Dacian Cioloș, a fost semnul lașității. Cele două creații artificiale ale Diviziei Politice a SRI au ținut să-și adjudece drept victorie absenteismul, care indiscutabil n-a fost rezultatul boicotului boicotului. Adversarii PSD, ca de obicei Siniștrii lui Băsescu, în frunte cu Monica Macovei, și Divizia Presă a SRI, s-au grăbit să vadă în nevalidarea Referendumului un eșec al PSD.
Mă rog! Sindromul Vrabia mălai visează. S-a trecut cu vederea că și PNL, un alt mare partid, a îndemnat oamenii să meargă la vot. Dacă nevalidarea e un eșec al partidelor, printre acestea trebuie să înscriem și PNL. Jurnaliștii Puciștilor, cei mai mulți mituiți de Primăria Capitalei cu contracte de publicitate și consultanță, s-au grăbit să-i facă pe plac Gabrielei Firea interpretînd rezultatele referendumului drept boicotarea lui Liviu Dragnea de către baronii locali. Nu s-a văzut că absenteismul a fost masiv chiar în Teleorman, județ în care e suficient ca Liviu Dragnea să plesnească din degete pentru ca mașinăria de partid să scoată la vot pînă și iepurii din păduri.
Referendumul reprezintă, prin pregătire, desfășurare, poziții ale partidelor, inițiatori, și rezultate unul dintre cele mai importante momente social-politice postdecembriste. Și cum se cuvine cînd e vorba de momente semnificative, înlocuirea analizei cu datul cu părerea ca la bodegă riscă să ducă la concluzii fără nici o legătură cu ceea ce Nae Ionescu numea realități. A susține, de exemplu, că rezultatele dau curs unei incapacități a PSD de a mai mobiliza alegătorii poate duce la o culcare pe ureche din partea Opoziției, un risc uriaș în bătălia politică, numit subestimarea adversarului.
Sîmbătă după amiaza am fost la vot. Așa cum am mai scris prezența la un Referendum, mai ales a unuia cerut de inițiativa cetățenească, e o datorie civică. Apelul la boicotarea Referendumului a fost taxată de mine drept neghiobie. Cum să ceri românilor să se implice civic, să folosească arma votului, cînd transformi indiferența în gest civic? Votez de decenii la o școală din Piața Amzei.
De fiecare dată cînd am mers la vot, am întîlnit o minimă agitație. Mai mulți sau mai puțini cetățeni în curte, mai mulți sau mai puțini cetățeni venind sau ducîndu-se spre sălile cu urne. De data asta nu era nimeni. Dar absolut nimeni. În afară de jandarmi, desigur. Sala unde sînt amenajate urnele pentru adresa mea se află la subsol. De regulă întîlneam pe scări alegători întorcîndu-se de la vot. Acum era pustiu. Sala era pustie. Am simțit un freamăt la cei din Comisie ca și cum ar fi fost fericiți că văd în fine o față omenească. Cît timp am votat n-a venit nimeni altcineva. La plecare pînă în Piața Amzei n-am dat peste nici un alegător. Atît de tare m-a descumpănit pustietatea asta neobișnuită încît am reușit să mă rătăcesc prin școală în căutarea ieșirii.
De ce a eșuat Referendumul?
Un prim răspuns trimite tot la experiența mea.
Am mers la școala respectivă la plezneală. Nu mă informase nimeni că Referendumul se ține tot în localurile de vot în general. Din Piața Amzei și mai apoi prin curte n-am văzut nici un indicator gen Spre referendum. E drept, de o sfoară atîrna un carton pe care scria de mînă Spre votare, dar asta nu era suficient, mai ales dacă ne gîndim la pustietate. E limpede că Referendumul a fost prost organizat.
Chiar și programarea pe două zile a fost un factor de eșec al prezenței. Aparent s-a lăsat impresia că s-a decis asta pentru ca să se asigure pragul. Întinderea pe două zile a fost folosită la Referendumul din 2004 pentru a vedea de cîte voturi mai e nevoie după prima zi. Plecînd de la rezultatele primei zile, PSD, care organiza Referendumul, și cu complicitatea partidelor de Opoziție, excepție făcînd PRM, a făcut toate miș-maș-urile pentru a asigura prezența. În cazul Referendumului zis și al familiei, acest lucru nu s-a întîmplat. Cum Guvernul nu s-a mai implicat a doua zi, întinderea pe două zile a lipsit Referendumul de imboldul provocat de un eveniment.
Tot sîmbătă l-am sunat pe frate-meu la Găgești, comuna Bolotești, pentru a-l întreba dacă iese la vot. Mi-a confirmat ceea ce-mi spusese data trecută cînd fusesem acasă. Nici el, nici alții din Găgești Deal n-au fost la vot. De ce? Tema nu li s-a părut utilă pentru osteneala de a se duce pînă în Centru să voteze. Boloteștii e o comună cu una dintre cele mai puternice organizații PSD din județul Vrancea. E și comuna în care locuiește Marian Oprișan. De la alte alegeri știam ce înseamnă mașinăria PSD de aducere la vot a cetățenilor. M-am interesat dacă și în cazul Referendumului s-a pus în mișcare mașinăria. Nu se pusese. Aflînd aceste lucruri mi-a fost limpede că referendumul va fi un eșec. Aceasta deoarece știam că românii nu ies la vot decît mînați de la spate de mașinăriile de partid. Desigur, ies și din proprie inițiativă. Dar pentru succesul unei prezențe, fără mașinăria de partid nu se face nimic. Dacă PSD tura fie și la minim motoarele, se asigura rapid o prezență de 30 la sută și ceva, dacă nu chiar mai mult. De ce a eșuat Referendumul? Pentru că PSD a avut interesul să eșueze. Motivul e limpede celui care reușește să treacă cu privirea dincolo de hotarele patriei.
Prin întrebarea pusă la Referendum românii erau chemați să se pronunțe pentru modificarea Constituției în așa fel încît să fie interzise prin lege căsătoriile civile între persoane de același sex. Dacă Referendumul ar fi trecut România ar fi fost una din marile ciudățenii ale lumii de azi.
Sau cum notează Bloomberg rezultatele Referendumului” o validare a referendumului ar fi inclus România într-o minoritate de state membre UE care exclud prin Constituţie căsătoriile între persoane de acelaşi sex”.
În ultimii cinci ani curentul mondial, mondial, nu numai european, e de legalizare a căsătoriilor între persoane de același sex. Ultima țară care a modificat Constituția pentru a permite așa ceva a fost Cuba. Nu comentez dacă e bine sau rău. Semnalez care e tendința pe plan internațional. Pe acest fond, România ar fi procedat în sens invers. Lesne de bănuit ce imagine s-ar fi transmis în exterior pentru România, dar și regimul PSD. În Uniunea Europeană, România ar fi fost o ciudățenie și mai mare. Sînt țări ale UE care au interzisă o astfel de căsătorie prin Constituție. Da, dar cu exepția Croației din 2013, toate aceste țări au avut prevederea asta înainte de a intra în UE.
Un Referendum validat ar fi însemnat obligat la modificarea Constituției astfel încît căsătoriile între persoane de același sex să fie imposibile legal. România care dădea lumii un semnal de mers în sens invers decît vremurile. Se interzicea un drept considerat în Occident ca țînînd de drepturile omului nu printr-o lege votată de un Parlament, ci printr-o revizuire a Constituției votată de un popor. Ca să nu mai spunem că PSD, suspectat de a avea un program politic iliberal, ar fi adîncit prin asta imaginea de partid nefrecventabil pe plan european. Liviu Dragnea nu e un iliberal, nu e un naționalist. E un baron local ajuns baron central căruia nici nu-i trece prin cap să fie față de Puterile Garante altfel decît un pragmatic. E drept, pe la televizor, mai ales la Antena 3, el spune ceea ce vrea publicul telespectator. În politică el e însă un pragmatic. Și știe că România de azi, România postdecembristă, nu-și poate îngădui rebeliuni în lagărul capitalist în genul celor asumate de RSR în lagărul socialist. Cu atît mai mult România regimului PSD, cu un dosar deja încărcat la Bruxelles pentru legile Justiției. Un referendum validat ar fi însemnat o revizuire a Constituției în stare să provoace reacții internaționale negative. Asta mai lipsea României! Asta mai lipsea guvernării PSD!
Dacă ne gîndim la șovăielile sale în chestiune organizării Referendumului vom sesiza că Liviu Dragnea era conștient de efectele externe ale validării Referendumului. Dacă mai avea vreo îndoială punerea la zid a Vioricăi Dăncilă la întîlnirea cu socialiștii europeni din 25 septembrie 2018, Scrisoarea europarlamentarilor, declarația dură a lui Frans Timmermans în Comisia LIBE împotriva inițiativei i-a spulberat-o. Pe de altă parte validarea Referendumului ar fi dus excluderea partidului lui Călin Popescu Tăriceanu din Familia Europeană. Și atunci a folosit cunoscutul său joc dublu. A lăsat ca Referendumul să fie organizat, a pledat ici colo pentru o ieșire la vot ca să apărăm familia tradițională, a bombănit la intervenția lui Frans Timmermans, dar n-a mișcat un deget pentru o minimă mobilizare la vot. Astfel Liviu Dragnea a reușit să fie și cu mîna-n sînul Uniunii Europene și cu sufletul în Raiul Bisericii.