Datoria de a m?rturisi

Duminic?, în cadrul târgului de carte Gaudeamus, a fost lansat volumul „Lumea secret? a nomenclaturii”. Redau mai jos fragmente din mesajul pe care l-am transmis publicului prezent la eveniment.

Înainte de orice, ?in s? le mul?umesc Lidiei Bodea, Oanei Bîrna ?i lui Gabriel Liiceanu, prieteni dragi ?i minuna?i editori, f?r? de care aceast? carte n-ar fi fost ceea ce este. Cred c? am ajuns împreun? la acea form? final? care s? fac? dreptate scopului explicit asumat: luminarea resorturilor invizibile, a ramifica?iilor labirintice, întotdeauna enigmatice ?i derutante, ale acestui sistem sociologic ?i psihologic care este nomenclatura comunist?. Istoricul Bogdan Iacob a reu?it s? ofere un indice de nume care vorbe?te despre amploarea acestui proiect. M-am n?scut în lumea, prea pu?in cunoscut?, a ilegali?tilor. Am crescut în universul activi?tilor ideologici, al fo?tilor voluntari din Spania, al veteranilor din Rezisten?a francez?, al celor care au tr?it în emigra?ie în URSS. Pân? pe la 14 ani nu prea aveam idee c? exist? ?i cel?lalt cosmos, al victimelor regimului. La Liceul „Petru Groza” am avut colegi care veneau din familii cu de?inu?i politici, dar nu vorbeau despre aceste lucruri. Tot a?a cum nou? ni se spunea acas? s? fim aten?i cu ce discut?m la ?coal?, ?i ei erau avertiza?i s? nu se lanseze în niciun fel de conversa?ii politice. Peste ani aveam s? realizez cât de etan? erau separate aceste spa?ii, cu amintirile, speran?ele, angoasele ?i disper?rile lor. La Liceul 24 (azi „Jean Monnet”) am fost coleg cu mul?i dintre copii nomenclaturii supreme, inclusiv cu Nicu Ceau?escu, mezinul cuplului preziden?ial, ?i cu Ghi?? Gheorghiu, fiul Lic?i, adoptat de Gheorghiu- Dej. Tat?l meu a fost un ideolog îndr?gostit de axiomele bol?evice. Mama a fost medic, cercet?tor, profesoar? la IMF, s-a ocupat de igiena ?colar?. Sora mamei a fost una din marile combatante din Rezistenta franceza. Pasiunea mea a fost s? ascult povestirile actorilor din marea aventur? a comunismului. Dar ?i pe cele ale celor din partea opus?. L-am ascultat cu pasiune pe N. Carandino, am vorbit de-a lungul anilor cu mul?i supravie?uitori ai universului concentra?ionar comunist. Am ajuns s? fiu depozitarul unui imens bagaj de amintiri. Ale mele ?i ale multor altora. Sunt destule momente în acest volum care pot clarifica istoria comunismului românesc ?i leg?turile dintre acest experiment ?i comunismul global. M-am întâlnit cu personaje importante din alte secte comuniste, între care Partidul Comunist din Grecia ?i cel din Spania. Când Mircea C?rt?rescu m-a numit „un Marcel Proust al comunismului românesc” mi-a f?cut un compliment suprem. În egal? m?sura, m-a obligat s? nu m? opresc din acest travaliu al rememor?rii. La fel, când Horia Patapievici mi-a spus c? este ceva miraculos în faptul c? tocmai eu, fiul unor fo?ti voluntari din Spania, comuni?ti din anii clandestinit??ii, am ajuns s? conduc Comisia de analiz? a dictaturii comuniste, m-am gândit c? este vorba de o lucrare ascuns? a sor?ii. De-a lungul anilor, am purtat dialoguri de nimic întrerupte cu Mircea Mih?ie?, a c?rui empatie pentru experien?ele mele este dublat? de o rigoare etic? nepereche. În Adriana Babe?i am g?sit acel interlocutor care poate sim?i, ca ?i mine, cum subteranele stalinismului erau bântuite de romantisme perverse. Le mul?umesc aici pentru c? m-au încurajat s? nu m? opresc din aceast? c?l?torie prin serpentinele memoriei. Volumul de fa?? este o carte a dezv?luirilor, o încercare de a dez-v?lui, de a de-mitiza ?i de a de-mistifica.