Nu cred că există foarte mulţi cititori ai romanului "Un om norocos" de Octavian Paler, o carte apărută la finele lui 1984 şi devenită ţintă a unei "dezbateri" sinonime cu o demascare.
În prefaţa la a doua ediţie (Editura Polirom), Mircea Iorgulescu evocă simulacrul de proces literar organizat la... Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic. Exact ca în anii ’50, cititori „indignaţi“ îşi arătau ferma dezaprobare faţă de apariţia acestui roman „duşmănos“, „nociv“, „dăunător pentru educaţia tineretului“... Cu toate că, oficial, cenzura fusese desfiinţată în Republica Socialistă România încă din 1977, Octavian Paler a devenit un autor interzis de facto.
La aproape un sfert de veac de la prima apariţie a romanului său, putem, citind a doua ediţie, să înţelegem mai bine motivele vechii interdicţii. Ca în multe alte rânduri, cenzorii, în sistemul lor de referinţă descentrat şi deformat etic, aveau o dreptate „tehnică“. „Un om norocos“ este într-adevăr o carte profund duşmănoasă, radiografiind necruţător corpul social bolnav, aproape putred, într-o dictatură cu orizontul în sine însăşi.
E un roman apăsător, negru, o distopie socialistă ce deplasează liniile şi împinge lectorul, treptat, în plin coşmar. Avem aici o replică ficţională dată megaromanului „Cel mai iubit dintre pământeni“ al lui Marin Preda, apărut în 1980 în plină „eră a ticăloşilor“. Într-o atmosferă încărcată, remarcabil conturată artistic de autor, azilul de bătrâni în care ajunge sculptorul Daniel Petric se decupează ca un spaţiu al patologiilor reunite în condiţii de constrângere. Azilul-ospiciu apare ca o închisoare din care nu există practic scăpare, un orizont îmbâcsit şi închircit, cuprins între un cimitir marin, o mlaştină şi un cătun izolat.
De unde ştim că „Un om norocos“ nu e o proiecţie onirică, ci arată chiar mlaştina fetidă a socialismului românesc, falimentul omului nou şi al societăţii „multilateral dezvoltate“? Ştim ceea ce ştia la fel de bine şi cenzura vremii. Că am parcurs o carte nocivă, profund dăunătoare pentru educaţia tineretului progresist. Un roman atipic, extraordinar, cu multe şi grave probleme de natură ideologică.