Amplul si substantialul jurnal al lui Dumitru Tepeneag, „Un roman la Paris”, se afla la a treia editie. Volumul de la Cartea Romaneasca include fragmente inedite din septembrie 1968, considerate confiscate de Securitate, la o perchezitie din 1971.
Ultima insemnare e din 9 martie 1978. Un deceniu, asadar, de Razboi Rece si de notatii la cald. Jurnalul, asumat politic, are o densitate factuala putin obisnuita. In el apar actiuni si evenimente concrete, cu urme in presa libera occidentala; contestatii violente, polemici extraliterare, liste ale tinerilor scriitori romani care se miscau in contextul liberal al anului 1968; si liste de intelectuali din intregul Est comunist, cu URSS, ca de obicei, in pole-position. Spre dezamagirea si iritarea autorului, sovieticii sunt mereu in frunte: si la inasprirea dictaturii (Stalin), si la inmuierea ei (Hrusciov); si la promptitudinea represaliilor (invazia din Cehoslovacia), si la forta de impact a opozantilor (Soljenitan, Saharov).
Iar Europa Occidentala... Vestul condamna „ferm” incalcarea drepturilor omului in spatiul de manevra al URSS. Insa retorica diplomatica ramane retorica diplomatica, un balet gratios-gretos, in urma caruia nimic nu e realmente contracarat. Vorbele nu au acoperire in fapte; principiile raman pe hartie sau suspendate in eter. Cand cei din Estul Europei care „au ales libertatea” vorbesc despre ce se intampla dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnalisti sau functionari culturali - incep a-i privi cu ochi straini si goi. Un gauchism general este mediul in care trebuie sa evolueze opozantii si disidentii estici, ajunsi la Paris cu tolba plina de sperante libertare.
In Occident, nu se poate condamna comunismul rasaritean, fiindca „am da apa la moara” imperialismului american si riscam, apoi, sa facem figura trista de „fascisti”. In Romania, chiar si in anul de maxima liberalizare a regimului (1968), nu se pot spune prea multe impotriva Sistemului, caci riscam „sa ni-i aducem pe rusi pe cap”. Trebuie sa fim strans uniti in jurul lui Ceausescu si al Partidului. Ce sa alegi? Libertatea sau dictatura?