Trăim vremuri greu de suportat. Amestecul de prostie și obrăznicie, de minciună și lașitate din jurul acestor alegeri este grețos de-a dreptul. Ni se spune că e o înaltă datorie patriotică sau civică să-l suportăm și să mergem să votăm. Ok, o să mergem. Dar pînă atunci, trebuie cumva să ne emnținem în viață. Dacă stăm în patrulaterul Realitatea – Antena 3 – RTV – B1tv riscăm să ne tîmpim mortal. Una dintre salvări, vine de-afară. Binecuvîntate sînt știrile externe! Zilele trecute a apărut o știre care m-a scos pe loc din zgomotosul minorat românesc, proiectîndu-mă în alt timp, în altă lume, cu alte dimensiuni. După ce mi-am pierdut vremea și nervii cu pigmeii locali, o simplă știre m-a dus direct în lumea giganților.
Foarte recent, au fost date publicității cîteva înregistrări ale unor convorbiri telefonice între Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Într-una din ele, Reagan încearcă să o îmbuneze pe Lady T. după ce o pusese într-o situație dificilă. În octombrie 1983, Statele Unite au invadat mica insula caraibiană Grenada pentru a (re)instala un regim constituțional ce fusese înlăturat cu cîțiva ani înainte printr-o revoluție de inspirație comunistă. Grenada, care își dobîndise independența față de Marea Britanie în 1974, rămăsese în Commonwealth. Deși Reagan și Thatcher erau, cum se știe, într-o relație foarte apropiată, președintele american nu a spus absolut nimic premierului britanic despre această invazie înainte ca ea să se producă. Mai mult, cu cîteva zile înainte, Reagan îi ceruse sfatul lui Thatcher cu privire la o posibilă intervenție americană în Grenada, iar Thatcher l-a sfătuit să nu o facă. Cînd a aflat, odată cu toată lumea, că trupele americane au invadat insula, Margaret Thatcher a condamnat atacul și a trimis lui Reagan un mesaj tăios. Convorbirea telefonică făcută publică acum a avut loc, la inițiativa lui Reagan, cîteva zile după invazie. Cînd Thatcher ridică telefonul și își spune numele, președintele american lansează imediat operațiunea de (re)cucerire a prietenei supărate: ”Dacă aș fi fost acolo (lîngă Thatcher – n.m.), aș fi aruncat pălăria pe ușă”. ”Nu e nevoie să faci asta”, răspunde ea, evident supărată. Reagan a făcut aluzie la un vechi obicei de cowboy care exista, se pare, și în mai vechea Anglie. Cînd cineva lipsea mult de acasă, la întoarcere risca să găsească fie casa ocupată de altcineva, fie pe altul instalat în familia care fusese a lui. Așa că, spre a ști dacă e binevenit ori ba, omul arunca mai întîi pălăria pe ușă și aștepta puțin. Dacă pălăria zbura înapoi de după ușă spre el, era semn că nu mai e binevenit și își căuta de drum. Dacă, însă, pălăria nu se întorcea, putea intra în casă cu încredere. Șarmant mod de a aborda un prieten supărat pe car evrei să-l împaci, nu credeți? Apoi, Reagan își exprimă patetic de-a dreptul părerea de rău pentru situația în care a fost pus-o pe prietena sa (vă dați seama că opoziția atîta a așteptat, să-i scoată pe nas prietenia cu Reagan care, iată, fără să o anunțe măcar, a invadat un membru al Commonwealth-ului). Îi explică lui Thatcher conjunctura care l-a oprit să-i spună înainte ce are de gînd: o anume precipitare a evenimentelor în Grenada care a forțat o decizie de invazie în termeni de ore, diferența de fus orar între Londra și Washington, dar și interdicția de a vorbi cu oricine înainte de ”ora zero” de teama unei scurgeri de infromații. Nu a durat mult și Thatcher s-a îmbunat. ”Apreciază” că a sunat-o și că îi spune toate astea. Au mai vorbit de una de alta, ea i-a spus lui că ar avea mai multe să-i spună dar nu are încredere în telefonul ultrasecretizat prin care comunicau (”pînă și ăsta poate fi spart”, zice ea, ”da”, confirmă el imediat). El a asigurat-o că misiunea militară în Grenada merge foarte bine și că în curînd regimul democratic va fi restabilit - ceea ce istoria dovedește că s-a și întîmplat. Spre finalul convorbirii, Thatcher îi spune lui Reagan că nu mai poate vorbi pentru că se grăbește spre o ședință la Cameră, o ședință ”tricky”. Ron a încurajează în finalul convorbirii: ”Ok. Pe ei! Mînîncă-i de vii!” (”Ok. Go get `em! Eat `em alive!”). Nu știu de ce, mi-a făcut foare bine să-i ascult. Tocmai acum...
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.