Marți, 5 iulie 2016, în cadrul unei conferințe de presă ținute din scurt, Dacian Cioloș a anunțat remanierea a patru miniștri: Al Educației, (Adrian Curaj), al Comunicaţiilor (Marius Bostan), al Transporturilor (Dan Costescu) şi ministrul-delegat pentru relaţia cu românii de pretutindeni (Dan Stoenescu). La aceeași conferință de presă premierul a anunțat și numele celor care i-au locul miniștrilor demiși.
Dacă patronul unui atelier de plăcinte dă afară patru angajați, e musai ca el să-și justifice decizia desfacerii de muncă, deoarece:
1. Legea dă dreptul angajaților să conteste decizia în Justiție.
2. Angajații sunt oameni și nu popice.
Pe un popic îl poți da de-a dura, deoarece popicul n-are sensibilități, dar pe un om nu-l poți da afară dintr-un post fără a motiva temeinic decizia, deoarece omul vede în acest dat afară o punere la îndoială a personalității sale.
Despre Dacian Cioloș s-au înălțat dinspre cazarmămile care sunt multe dintre redacțiile românești de azi multe sunete de trompetă pe post de gîdilări ale personalității.
Una dintre aceste gîdilări îl prezenta pe Dacian Cioloș drept politețea bruxelleză întruchipată, știut fiind că la Uniunea Europeană comisarii își fac nevoile în sunete de simfonie, ca să nu-i deranjeze pe cei din cabina de alături.
Prea politicosul și prea europeanul Dacian Cioloș era dator, ca șef al atelierului care se numește Guvernul de tehnocrați, să motiveze public pe larg de ce i-a demis pe susnumiții.
N-a făcut-o.
În cazul lui Marius Bostan, îl înțelegem.
Pe ministrul Comunicațiilor l-au demis Epoleții care conduc țara cînd nu sună a darabană sub picăturile de ploaie. Dar ceilalți?
Nu merita oare un tînăr modern, isteț, de personalitatea lui Dan Stoenescu, o explicație publică a desfacerii contractului său de muncă?
Despre Dacian Cioloș s-a spus că nu e un politician moldo-valah.
Dacian Cioloş nu e însă un politician român.
E Comisar de la Bruxelles, Comisarul Julien, Omul Providenţial, cel venit în fruntea ţării, ca şi generalul Ion Antonescu, s-o salveze după Marea tulburare care a fost Manifestaţia cu epoleţi din noiembrie 2015.
Ar fi fost de aşteptat ca Dacian Cioloş să explice în cadrul conferinţei de presă:
1) Motivele acestui moment de cotitură în viaţa Guvernului.
2) De ce s-a renunţat la fiecare dintre cei patru?
3) De ce au fost numiţi cei patru şi nu alţii?
Întrebări legitime dacă ne gîndim că înlocuitorii au fost luaţi tot după stradă, ca şi ceilalţi, după principiul fundamental de formare al Guvernului Dacian Cioloş.
– Nu ştiţi pe cineva care vrea să fie ministru?
Nici vorbă de aşa ceva.
Premierul Dacian Cioloş s-a mulţumit să declare doar atît:
Bună seara! După o perioadă de pregătire, o perioadă de construcţie, Guvernul, aşa cum am mai spus, intră, din punctul meu de vedere, într-o etapă, aceea a livrării rezultatelor. Şi aţi văzut în ultimele săptămîni că am ieşit cu mai multe proiecte pregătite în ultimele luni şi finalizate acum, în ultima perioadă. La începutul mandantului ne-am asumat cîteva măsuri concrete, dar care să aibă impact şi consistenţă, sînt multe dosare pe care am avansat bine şi unde lucrurile au progresat, sînt însă şi domenii în care îmi dorsc să dau un nou impuls pentru cele cîteva luni care mai rămîn din acest mandat. De aceea, am decis astăzi să operez cîteva schimbări în Guvern, patru schimbări de data aceasta. Sigur, asta nu înseamnă că în perioada următoare, dacă o să apară probleme, nu o să iau şi alte decizii, dar în acest stadiu vreau să mulţumesc pentru activitatea lor de pînă acum domnilor miniştri Adrian Curaj, Mariu Bostan, Dan Costescu şi Dan Stoenescu, deci, de la Educaţie, de la Comunicaţii, Transportul şi Românii de pretutindeni. Dînşii au lucart bine pe multe proiecte şi lucrurile au progresat bine, pe altele au fost anumite întîrzieri sau, oricum, sînt lucruri care pot fi făcute mai bine şi mai accelerat în perioada următoare şi de aceea am decis să operez aceste schimbări, pentru un nou suflu şi un alt ritm în echipa guvernamentală. Mîine dimineaţă o să transmit domnului preşedinte Iohannis următoarele propuneri.”
De ce-au fost sacrificaţi cei patru?
Pentru că „n-au livrat bine”!
Termenul, luat din domeniul relaţiei dintre Supermarketuri şi producătorii agricoli ridică o întrebare?
Cine a decis că distinşii n-au livrat bine?
Pe vremuri (cele de autentică democraţie!), remanierea a patru miniştri şi înlocuirea lor cu alţi patru, se discutau în forul colectiv al Partidului zis de guvernămînt.
Chiar dacă pentru premier unul „nu livrase bine”, decizia finală o luau colegii săi de partid.
Se presupunea că demiterea a patru persoane şi înlocuirea lor cu alte patru erau măsuri îndelung chibzuite de partidul de guvernămînt, dar mai ales, măsuri decise după o minuţioasă analiză a activităţii fiecăruia dintre cei patru şi după o serioasă scrutare a persoanelor desemnate.
În democraţia țării de babuini nu se mai poartă aşa ceva.
Se înţelege că premierul e cel care a făcut analiza activităţii fiecăruia dintre cei patru miniştri.
Se înţelege că premierul i-a ales pe cei patru înlocuitori.
Pe vremuri, premierul cerea voie Partidului şi, prin el, majorităţii parlamentare.
Cui a cerut voie acum Dacian Cioloş?
Ne lămureşte răspunsul la întrebarea pusă de la conferința de presă de o așa numită Maria:
”- Ultima întrebare, Maria, te rog.
- Maria: Domnule premier, aţi spus că mâine dimineaţă veţi trimite preşedintelui Klaus Iohannis aceste propuneri. Să înţelegem că aţi avut deja o discuţie cu preşedintele pe acesată temă şi a convenit de principiu aceste nume pe care le veţi trimite, şi dacă a avut şi el la rândul lui ceva de reproşat în ceea ce priveşte activitatea acestor ministere, tocmai pentru că el de multe ori a spus că îndeaproape urmăreşte activitatea guvernamentală.
Dacian Cioloş: Da, sigur că l-am informat pe domnul preşedinte. Ştiţi că noi ne vedem în fiecare luni şi trecem în revistă diferitele subiecte, activităţi ale guvernului. I-am comunicat intenţia mea de a face aceste schimbări, intenţie cu care a fost de acord. Nu am avut până cum niciodată nicio problemă din partea domnului preşedinte legat de deciziile pe care eu le-am luat de revocare a unor miniştri sau de numiri a unor miniştri. Aşa cum a fost de la început, de când mi-am format echipa guvernamentală, domnul preşedinte a fost întotdeauna foarte deschis şi mi-a respectat deciziile pe care le-am luat şi m-a susţinut. ”
Desigur premierul susţine că preşedintele doar a fost informat.
Informat că toți cei impuși de președinte să fie schimbați vor fi schimbați și toți cei impuși tot de președinte să fie numiți vor fi numiți.
Nu de alta, dar cam asta se cheamă a informa cînd Guvernul e Guvernul de serviciu al președintelui.