Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Romexpo Intrarea B, pavilionul G4, Bd. Mărăști, nr. 65-67, sect. 1, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef
Muntele nu iartă
Fac aici o scurtă introducere pentru cei mulți care nu știu ce e o avalanșă, o mare masă de zăpadă ce alunecă în aval de pe un munte și distruge totul în calea ei. Asta e în cazul nostru cu cei doi copii, la care mândria lor de campioni mondiali la 12 ani i-a costat viața, aceeași mândrie o aveau părinții lor, de ce viteji erau ei dându-le frâu liber și tot ce vor. Poate azi regretă. Eu am făcut prima școală alpină din țară în luna septembrie 1949, organizată de C.G.M la cabana Vârful cu Dor, din Munții Bucegi, la care au participat 75 de băieți și fete propuși de B.L.T, din ghizi activi ai acestora. A durat o lună de zile și toți care au participat au fost scoși din producție pe perioada asta de C.J.L. Din Brașov au fost trei băieți dintre ghizii de bază ai B.L.T- Brașov, cunoscători ai munților din jurul Brașovului și toată cresta Bucegilor. Cursul a fost condus de lectori de specialitate silvică, care au predat frumusețea munților noștri, dar și ce te poate accidenta la tot pasul, piciorul pus greșit pe o piatră și neasigurat te poate costa viața, o mare grijă trebuie avută în preajma faunei și florei muntelui. Scopul principal al acestui curs era de a pregăti viitorii salvamontiști care să salveze vieți din cele mai periculoase locuri montane. La această ramură sportivă l-am avut pe marele maestru emerit al sportului alpin, Cristea Emilian, care ne-a pus în mână frânghia, ciocanul și pitonul. În noaptea de 31 august spre 1 septembrie s-a pornit o zăpadă, așa că dimineața era de 60- 70 de centimetri. Noi aveam deja în program recunoașterea traseelor luate după busola Bezard, cabana Caraiman, și am plecat. Ajunși la cabană, o avalanșă puternică pornită de la Babele a astupat 400 de oi adăpostite sub peretele din fața cabanei. Trei vulturi pleșuvi mari așteptau pe tancul din stânga cabanei, atacul. În program aveam și ce fac aceștia când sunt înfometați, dacă un turist e singur pe creastă în picaj, îl atacă. Dar avalanșele pot fi și la șes, vreau să arăt două din ele care au făcut ravagii în drumul lor și, tangențial, fiind legate tot de Apuseni în care se deversează reziduurile chimice ce rămân din spălarea aurului. La mina din localitatea Certej, Hunedoara,(anul 1971) digul a cedat și tot sterilul de 3-4 metri grosime cu viteză a măturat 4 blocuri care-i erau în cale, dimineața, la ora 4.00, când toată lumea dormea. Atunci, acolo, a luat 89 de vieți. Corpurile le-au scos din nămol cu căngile, a doua zi, armata și pompierii. Localitatea era încercuită de armată și nu intrau decât localnicii, pâinea și salvarea. Al doilea caz s-a petrecut în județul Bihor și, tot asemănător celui din Hunedoara, aici, la fel, sterilul de la mina de pirită era strâns în barajul ce producea tot materie chimică și acesta s-a rupt și tot grosul s-a oprit în Crișu Negru- apă cristalină ce îți potolea setea fără grijă, dar, odată ajuns aici, sterilul acesta a distrus toată fauna piscicolă, toate speciile până și somnul pitic, o raritate în apele noastre. Și nu mai aveam mult de a avea necazuri cu ungurii, dacă mai otrăvea și râul Tisa.
Panga Emil