Lăsați religia. E fum de cădelniță. Cu sau fără ora de religie în școli, în România la ora actuală se duce o luptă mult mai crâncenă. După 25 de ani, e posibil că ora Sănătății să fi sosit.
Ușor, ușor, de pe mantia de aparențe privind Sistemul medical se ridică iluzia coerenței. Dedesubt vei găsi viermii, paraziții, protozoarele. O structură cancerigenă metastatică responsabilă de scurgerea, ani la rând, de fonduri care ar fi putut salva vieți și cariere de medici astăzi plecați într-o bejenie prosperă pentru ei. Într-un gest fără precedent ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, și Vasile Ciurchea, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) au afirmat, într-un interviu pentru Hotnews, nereguli grave în stabilirea prețului la medicamente.
Într-o vreme când la noi se tăiau salarii și se blocau posturi pentru doctori, industria farmaceutică a beneficiat de prețuri de multe ori mai mari decât în Statele Unite, sau Marea Britanie, profitând de o buclă de sistem legislativă. Din declarațiile celor doi rezultă că, dacă s-ar fi operat la preț real, s-ar fi putut economisi câteva sute de milioane de Euro, bani pe care Ministerul Sănătății, în prezent, speră să îi păstreze la buget pentru anul fiscal 2016.
Firmele de medicamente dau șpăgi. Contestă cineva?
Adaugă la ecuația anterioară lovitura năucitoare dată membrilor comisiilor de specialitate, puși în incompatibilitate la sfârșitul anului trecut, prin ordinul de implementare a protocolului ARPIM de declarare a finanțării de la companiile producătoare de logistică medicală spre medici și începi să înțelegi mecanismul de devalizare a banilor din Sănătate.
Este un fel de monopol la care corpul medical din România a participat fără umbră de inocență, cu cinism, sfidare și dezinteres remarcabil pentru etică, morală sau destin. La umbra copacului cumetriei s-au făcut averi, s-au împărțit posturi și clinici, poziții universitare și – în fapt – sfere de influență care au pus, adeseori în noduri de putere, persoane complet motivate de-a promova politici de sănătate, cât mai degrabă un business pe spinarea pacientului. Și, deși urmează ca procurorii să se pronunțe, e o speculație rezonabilă că asta s-a făcut cu știrea Statului, dacă nu cu oblăduirea lui.
Doi paznici pentru 80 de nebuni periculoși
Fapt este că, față de 1998, banii alocați Sănătății, chiar dacă procentual au rămas cam aceiași, au crescut în numerar cu un factor de aproape zece ori, dacă pui la socoteală și piața „neagră” de servicii. După unele estimări, în prezent în piață circulă undeva la 8 – 9 miliarde de Euro. În același timp, banii alocați per pacient de la Buget sunt undeva la 500 de Euro per capita, per an. Asta înseamnă cam 6 (șase) lei pe zi. Echivalentul a două cutii de aspirină ieftină.
Cu chiu cu vai, de anul trecut, au reînceput investițiile în secții și spitale noi, ministerul a început să deblocheze posturile în Sănătate și s-a lansat Pachetul de Servicii de bază, și de curând Sistemul de carduri electronice de sănătate, și dosarul unic de Sănătate. Din păcate, realitatea în țară e flagrant disfuncțională. În Brăila, de exemplu, cele două tomografe funcționale s-au defectat, în cele din urmă, astfel că mai nou bolnavii care au nevoie de investigații imagistice sunt obligați să meargă, la nevoie, până la Galați dacă au nevoie de ajutor.
Pe listele de așteptare sunt deja peste 1000 de oameni. La Jebel, într-unul din puținele centre de psihiatrie din țară unde sunt instituționalizați bolnavi psihici care au fost condamnați pentru omor, omor deosebit de grav sau tentativă de omor, sunt păziți – din afirmațiile managerului Bianca Gavriliță într-un interviu dat Pressalert – doar de doi paznici noaptea. Jebel are, potrivit registrelor lor, cel puțin 80 de indivizi periculoși, la un număr total de paturi de 405 paturi, din care 300 sunt pentru condamnați penal. Iar în București, la Institutul Marius Nasta, bolnavii de TBC continuă să fie cazați în condiții demne de Evul Mediu, după ce renovarea pavilionului Zerlendi, promisă încă de acum șase ani, a rămas doar un proiect pe hârtie. Într-un reportaj pentru Evenimentul Zilei managerul spitalului, doctorul Ioan Cordoș, declara luna trecută: „Columbienii dacă mi-ar da bani din traficul de droguri, vă jur că i-aș lua să fac spitalul!”.
Bube mucegaiuri și noroi. Fără vremuri noi
Dacă tragi linie peste toate cele descrise mai sus, înțelegi mai bine că, rând pe rând, posesorii de fotoliu ministerial pe cea mai dură poziție pentru o națiune, anume Sănătatea, au trecut cu vederea cursul banului înspre buzunare aseptice, în timp ce lumea bolnavilor se adâncea în noroi, mocirlă, puroi și infecție, în gândaci și closete revărsate, în furtune cârpite la aparatură și statul cu roaga pe la ușile potentaților ca să-ți găsești un loc de muncă. Și nu poți să nu te întrebi, ce anume i-a împiedicat pe toți acești oameni să folosească acel ban pe care fiecare contribuabil îl varsă lună de lună pe „asigurări de sănătate” cum se cuvine? Ce conștiință să ai, când bați palma cu producătorul de medicamente, cu afaceristul din sănătate, să știi că leul pe care i-l dai poate să însemne viața sau moartea cuiva?
Infecția se tratează la cap, nu la prepuț
Există un principiu medical. Anume că atunci când ai de-a face cu o infecție, când ai o cangrenă, n-ai voie să te oprești din operație decât atunci când ajungi în țesut sănătos. Supraviețuirea organismului, vital vorbind, e o funcție a cât de întinsă e infecția. Sănătatea în România, muribundă, compromisă de atâția ani, trăiește la limita supraviețuirii doar prin perfuziile deșănțate de capital, voluntariatul eroic al personalului medical, și găselnițelor impromptu de-a face din rahat bici, să și pocnească. Da, e corupție! Da, medicii și asistentele primesc, cer, solicită de multe ori plăți informale. Dar ei, la sfârșitul zilei, sunt micii actori ai scenei septice medicale. Marii protagoniști sunt nevăzuții. Sunt cei care primesc în cont zeci de milioane de Euro pentru un soft unic integrat medical pentru Sănătate și care livrează un produs imperfect. Sunt cei care vând aspirina la preț de cinci ori mai mare decât ar trebui. Sunt cei care înalță centre de zeci de milioane de Euro care stau apoi cu lacătul pus la ușă pentru că nu există specialiști să-l populeze. Sunt cei care se uită cu dispreț la tot, și toate, în timp ce-și fac target-ul și bilanțul. Lor trebuie să li se spună: „Suficient! Destul... E vremea să dați socoteală. Până la ultimul cent!”.
Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru