Chiar dacă nu le dăm importanță, rănile cauzate de tată rămân active în psihicul nostru, indiferent dacă suntem conștienți de ele sau nu.
Consecința acestor răni nevindecate ne marchează deciziile, reacțiile, modul în care alegem să relaționăm cu partenerii de viață, gradul de toleranță pe care îl avem în raport cu comportamentul abuziv și cu diverse alte aspecte ale vieții.
Iată câteva dintre efectele rănilor emoționale:
Teama de singurătate
Din cauza rănilor emoționale alegem să fugim de singurătate și de liniște. Așa se face că ajungem să intrăm în relații nepotrivite care ne fac mai mult rău decât bine. Relații nepotrivite se numesc și cele în care împărțim singurătatea în doi sau cele în care nu există sentimente, ci doar atracție sexuală, relații de codependență, dar și cele în care există agresivitate fizică sau psihică.
Evitarea
Sunt situații în care alegem să evităm pentru că nu vrem să ieșim din zona de confort. Evitarea oferă o „siguranță” falsă, că nimic nu se poate întâmpla: nici de bine, nici de rău. Tot din cauza evitării, întârziem să luăm decizii și, în final, avem regrete de tot soiul.
Teama
Această efect se poate manifesta pe mai multe planuri. Teama pe plan sentimental se manifestă prin dezvoltarea relațiilor de codependență, de dependență și chiar alegerea unor parteneri mult mai mari. Teama din punct de vedere profesional se manifestă prin dorința de a deține controlul asupra colegilor și, uneori, a șefilor.
Perfecționismul
În literatura de specialitate, psihologii deosebesc perfecționismul pozitiv de cel negativ, adică perfecționismul care ne este de ajutor de perfecționismul care ne aduce dezavantaje. Perfecționismul negativ este cel care se manifestă după rănile emoționale despre care vorbim și acesta se manifestă pe orice plan, fie că vorbim de latura profesională, personală. Perfecționismul negativ se manifestă și în relația cu propria persoană atunci când devenim prea critici. În altă ordine de idei, perfecționismul negativ ne ține departe de a ne face prieteni și de a stârni sentimente nobile în cei din jur.
Rănile emoționale care au la bază relația cu unul dintre părinți este de preferat să fie rezolvată în cabinetul de psihoterapie, pentru că acolo se găsesc cu ușurință soluții la fiecare caz în parte având la bază tehnici terapeutice. Ca și în alte situații, pentru a putea vindeca aceste răni este nevoie ca acestea să fie conștientizate și să existe și dorința de a schimba ceva. Atâta timp cât ne poziționăm în zona de confort, atunci nu putem schimba mare lucru.
Dacă ai înțeles în mod conștient conexiunile dintre rănile cauzate de tată și tratamentul abuziv pe care vi-l aplică șeful, partenerul de cuplu, fratele sau alți bărbați din viața dvs., atunci știți și cum se poate încheia acest capitol. Modul în care ne îngrijim rănile emoționale vor scoate la lumină noi reacții și atitudini care ne vor ajuta să evităm persoanele care nu ne respectă sau, pur și simplu, să alegem „anturajul” adecvat propriei persoane.
În concluzie, o relație negativă cu tatăl dvs. va ajunge să vă definească dacă o lăsați. Nu lăsați trecutul să vă determine prezentul și viitorul. Ca adulți, avem puterea de a ne stabili cursul vieții. Nu uitați că avem puterea... deci hai să o folosim.