O analiză de Jean-Claude Juncker, președintele CE, Gunther Oettinger, comisarul european pentru buget și resurse umane, Vêra Jourová, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen
În cursul săptămânii trecute, Consiliul European a dezbătut, pe baza cărții albe a Comisiei, viitorul Europei formate din 27 de state membre și a marcat, totodată, luarea unei decizii de o însemnătate excepțională. Un număr de 17 state membre ale UE vor face un pas înainte și vor institui - pentru prima dată - Parchetul European. Acest lucru va ameliora considerabil capacitatea țărilor participante de a combate criminalitatea financiară și de a proteja banii contribuabililor din UE. În curând, un procuror independent al UE va putea investiga anumite cazuri transfrontaliere și va dispune trimiterea în judecată a inculpaților direct la instanțele naționale. Într-un moment în care „mai multă Europă” nu este cea mai populară idee, această acțiune îndrăzneață de partajare a suveranității poate părea surprinzătoare. Dar reducerea dezbaterii privind viitorul Europei la o alegere binară între mai multă sau mai puțină Europă este simplistă și înșelătoare. În realitate, acesta este un exemplu excelent de posibilă cale de urmat de UE27: cei care doresc mai mult fac mai mult, lăsând ușa deschisă pentru cei care vor să li se alăture ulterior.
În fiecare an, cel puțin 50 de miliarde de EURO reprezentând venituri din TVA nu ajung în bugetele naționale în întreaga Europă din cauza fraudei transfrontaliere. Acest lucru se întâmplă când se cumpără bunuri dintr-o altă țară a UE fără a se plăti TVA și apoi se revând aceste bunuri în țara de origine, la un preț mai mare, care include TVA, fără să se achite această taxă autorităților fiscale. Neluarea de măsuri în legătură cu frauda transfrontalieră are repercusiuni asupra finanțelor publice și a credibilității Uniunii. Criminalitatea organizată transfrontalieră obține în fiecare an profituri de miliarde de euro prin eludarea normelor naționale și prin sustragerea de la urmărirea penală. În pofida unor norme și controale extrem de stricte, uneori infractorii sunt capabili să aibă acces la fonduri ale UE prin metode similare. Această situație trebuie să înceteze.
Procurorii naționali depun eforturi remarcabile și instrumentează în mod activ cazurile de fraudă. Cu toate acestea, mijloacele de care dispun pentru a combate infracțiunile financiare transfrontaliere de mare amploare sunt limitate și greoaie. Procurorii naționali pot opta pentru o cooperare ad-hoc, care se desfășoară prin intermediul unor echipe comune de anchetă. Totuși, această abordare implică, de obicei, proceduri îndelungate. Ori de câte ori trebuie să confiște bani sau să administreze probe peste hotare, ori de câte ori ancheta trebuie să se desfășoare rapid și simultan în diferite țări, aceștia nu dispun de dotarea corespunzătoare.
Procurorul european va furniza instrumentele care lipsesc: anchete rapide pe întregul teritoriu al UE și schimburi de informații în timp real. Procurorul european va conlucra cu procurori delegați din fiecare dintre cele 17 țări participante, reunind cunoștințele de specialitate dobândite de aceștia la nivel național și coordonându- le la nivelul UE. Dorim să construim un organism puternic, independent și eficient, care va dezvolta expertiza în domeniul combaterii infracțiunilor financiare la nivelul UE. Acesta ar putea fi comparat cu Parchetul Național Antimafia instituit în Italia, care a devenit un factor determinant în combaterea activităților criminale mafiote în ultimii 20 de ani.
În prezent, 17 state membre vor avansa în acest domeniu și ne exprimăm încrederea că se vor alătura în curând și altele. Ne așteptăm să avem în curând 19 sau chiar 20 de membri fondatori. Comisia este întotdeauna în slujba tuturor statelor membre ale Uniunii și această politică este deschisă tuturor celor care doresc să avanseze, însă cei care doresc rezultate concrete pentru contribuabilii lor după trei ani de negocieri nu ar trebui să mai aștepte. Acesta este un exemplu al modului în care putem face mai mult, împreună cu țările care doresc să facă mai mult. Acest fapt este deja o realitate în Europa de astăzi - zona euro, spațiul Schengen, brevetul UE, acestora alăturându-lise în prezent un alt domeniu din afara sferei economice.
Prin intermediul cărții albe a Comisiei publicată la 1 martie, săptămâna trecută am lansat o dezbatere amplă privind viitorul unei Europe unite cu 27 de state membre. Avem posibilitatea de a alege între diferite căi de acțiune. Dinamica existentă în legătură cu instituirea Parchetului European demonstrează foarte clar un lucru, și anume: continuarea procesului de integrare europeană – chiar și în domenii sensibile precum justiția – reprezintă una dintre opțiunile realiste. Nu este necesar ca toți să avansăm cu aceeași viteză, dar avem nevoie ca fiecare să acționeze în aceeași direcție.