Nu-mi place să scriu despre emisiunile televizate făcute de alții. Nu cred că e treaba unui jurnalist să evalueze prestația colegilor de breaslă. Mai mult, să influențeze publicul cu opiniile sale pe un asfel de subiect. Publicul este suficient de inteligent să o facă și singur. N-are nevoie de intermediari. Îi trebuie doar o telecomandă.
N-aș fi scris un rând despre emisiunea de la Realitatea TV în care a fost invitat președintele Traian Băsescu, dacă unul dintre invitații din platou nu ar fi încercat să demonstreze ”servilismul” unor jurnaliști față de fostul președinte aducând aminte de emisiunea în care subsemnatul i-a adresat lui Traian Băsescu aceeași întrebare cu a lui Mircea Marian.
Ceea ce, în realitate, a fost o greșeală cauzată de neatenție, a fost considerată de respectivul invitat drept o dovadă de servilism. Desigur, nu ar fi aflat de această eroare dacă nu ar fi fost un telespectator fidel al emisiunilor lui Mihai Gâdea, care a alocat spații generoase ”subiectului”. O dovadă că manipulările gâdelui mediatic al lui Voiculescu pot tulbura și minți de oameni cu scaun la cap.
Acest articol nu este, deci, unul de cauționare a prestației lui Traian Băsescu. Nu am de ce să o fac, pentru că i se pot reproșa multe fostului președinte pe această temă. Agresivitatea excesivă în unele momente este unul dintre ele, deși acest lucru nu mai surprinde pe nimeni.
Când e atacat din mai multe părți, Traian Băsescu mușcă aprig. Acest articol este un mic drept la replică, pentru că am ajuns fără voia mea, preț de doar câteva secunde e drept, subiect de discuție.
În fața unui astfel de perdaf, mărturisesc că m-am uitat la emisiunea de la Realitatea TV cu speranța că voi afla de la niște colegi neatinși de virusul servilismului cum se face un interviu televizat cu Traian Băsescu. Mă așteptam să văd niște prestații suficient de documentate, de abile și de aplicate, care să-l facă pe Traian Băsescu să recunoască faptul că a avut un mandat dezastruos. Mă așteptam să văd un meci de șah, în care jurnaliștii să-l încercuiască pe fostul președinte și să-l facă mat în cele din urmă. Elegant, inteligent, infailibil.
Când acolo am văzut niște jurnaliști care au încercat să-i dea lui Băsescu cu tabla de șah în cap, au luftat și și-au dat singuri peste picioare. Jale. Cu câteva excepții: Mircea Coșea și Costi Rogozanu.
Primul a pus întrebări în cunoștiință de cauză, iar Traian Băsescu nu avea motive să-l catalogheze drept ”demagog”. A fost probabil enervat de dovezile de amatorism din jurul său și l-a băgat și pe Mircea Coșea în corul părerologilor din studio. Costi Rogozanu a fost politicos, aplicat, orientat pe aspectele sociale. Deși ușor de combătut pe fond, a analizat critic măsurile de austeritate din perspectivă ideologică, de la Stânga.
În rest, în multe momente, emisiunea a fost o bălăcăreală generalizată, în care inchizitorii lui Băsescu nu au avut răbdare să se asculte unii pe alții, motiv pentru care vorbeau în același timp. Și-au făcut un deserviciu imens pentru că emisiunea a semănat cu un proces mediatic organizat fostului șef de stat: Acest fapt l-a transformat în victimă, deși nu era deloc cazul.
De asemenea, cel puțin de la sosirea lui Rareș Bogdan în studio, emisiunea a adus foarte mult cu delirul televizat al lui Gâdea. Moderatorul Octavian Hoandră a luat primul caimacul. Câteva mostre de non-servilism pentru care am fost realmente invidios. ”Nicolae Ceaușescu a fost un președinte mai bun decât dvs.”. Sau: ”Îi aveți pe conștiință pe bebelușii morți în maternitatea Giulești. Ați dat afară asistente medicale”. Etc., etc.
Rareș Bogdan a ”strălucit” din nou. A demonstrat că nu stăpânește etapele unei anchete judiciare, a decretat că arestarea preventivă este o dovadă că Elena Udrea și Alina Bica este o dovadă a vinovăției lor și s-a fâstâcit ridicol când Băsescu i-a spus verde-n față că habar n-are despre ce vorbește. La un moment dat i-a anunțat pe telespectatori că ”Dorin Cocoș a dat la DNA o declarație…holografă (sic!)”. Apoi le-a recomandat să vadă o expoziție a pictorului Corneliu Baba.
Problema cu emisiunea de la Realitatea TV a fost că jurnaliștii invitați nu și-au propus, în nici un moment, să servească interesul publicului de a obține informații de la Traian Băsescu. Să încerce să scoată niște știri. Nu. Scopul lor a fost de a-și cotonogi invitatul. De a-l lăsa fără suflare. La Rareș Bogdan- scos din minți că Traian Băsescu i-a reproșat pe bună dreptate, că are un ego supradimensionat- acest lucru a fost evident. A fost în permanență preocupat să demonstreze publicului că a avut dreptate să-i fie adversar lui Traian Băsescu.
În loc să servească publicul, și-a hrănit orgoliul exagerat.
Ca să nu mai vorbim că a dezinformat. ”Ați fost în concedii în străinătate cu Dorin Cocoș”, a afirmat tranșant. ”Mințiți”, a replicat Băsescu. ”Întreb”, s-a repliat Rareș Bogdan. În meseria noastră, piruetele astea manipulatoare sunt ieftine. În jurnalism ori ai o informație (de preferat din mai multe surse, oficiale sau neoficiale) și încerci să o confirmi, ori nu o ai, și nu întrebi nimic. ”Nu verifici niciodată o știre prin publicare”, cum ne place nouă jurnaliștilor să spunem. Sunt ziariști care se ghidează după dictonul ”să nu lăsăm adevărul să ne strice o știre bună”. Mi-e teamă că asta a făcut Rareș Bogdan.
Momentul s-a încheiat prost pentru el, pentru că am avut ocazia, datorită acestei încleștări, să aflăm de la fostul șef al statului că Rareș Bogdan a fost în concedii cu Marian Vanghelie. Asta cred că spune destule despre personaj. Asta a fost o știre. Pe care a scos-o Traian Băsescu.
În rest, foarte greu să identifici informații relevante. Așa ”servili” cum eram noi, în timpul mandatului lui Traian Băsescu, după o emisiune cu șeful statului curgeau știrile pe crawl-urile televiziunilor. Multe dintre declarațiile fostului președinte erau preluate chiar de Realitatea TV, care trăia o zi întreagă din ele. Singura știre pe care aș fi dat-o din emisiunea de vineri seara ar fi purtat titlul ”Traian Băsescu le-a scos presa din cap lui Hoandră și Bogdan”.
N-am scris nimic.Rămân la convingerea că nu e bine să comentezi prestațiile colegilor jurnaliști. Publicul e suficient de inteligent să o facă.