Despre Depoziția dată de Dan Zorella în 27 iunie 2016 în cadrul Comisiei Rogatorii în fața unui procuror trimis din România și a unui inspector de poliție israelian, s-au scris și s-au spus deja multe.
Mă voi opri asupra unui amănunt care a trecut neobservat:
Inspectorul de Poliție își începe activitatea declarînd:
„Te anchetez cu suspiciunea de aderare şi constituire a unui grup infracţional, hărţuire, comiterea de infracţiuni informatice care includ dereglare/perturbare calculator, accesul la material de pe calculator în mod ilegal pentru a săvîrşi o altă infracţiune, în scopul de a vătăma un funcţionar public din România, toate acestea în cadrul unei comisii rogatorii.”
Din Comunicatele DIICOT de pînă acum noi știam că infracțiunile pentru care erau acuzați cei de la Black Cube vizau folosirea de mijloace ilegale pe parcursul unei investigații detectivistice.
Ba chiar, din documente dibuite de presă, știam că cei doi tineri angajați au încheiat cu procurorul un acord bazat doar pe infracțiunile informatice.
Aflăm acum că directorul Black Cube și coordonatorul investigației e acuzat de aderare la un grup al cărui scop a fost cel de a vătăma un funcționar public din România.
Cine să fie funcționarul public din România?
Cum cine?
Codruța Kovesi, șefa DNA!
De cum a izbucnit Scandalul, ne-am întrebat cu toţii motivul pentru care au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv cei doi angajaţi ai firmei Black Cube.
Comunicatul SRI de marţi, 25 octombrie 2016, confirmă o declaraţie anterioară a lui Klaus Iohannis:
SRI a avut un rol decisiv în descoperirea şi prinderea celor doi.
În aceste condiţii, ne întrebăm cu toţii asupra motivului pentru care SRI, Serviciul responsabil cu Siguranţa naţională, a consacrat timp, bani şi inteligenţă pentru a documenta Dosarul preluat ulterior de DIICOT fără prea mari modificări.
Primul Comunicat al DIICOT în această chestiune (6 aprilie 2016) vorbea de constituirea unui grup infracţional organizat, în scopul comiterii mai multor infracţiuni, toate vizînd, potrivit enumerării, domeniul informatic combinat cu cel al vieţii personale.
E drept, cu o seară înainte, pe 5 aprilie 2016, pe site-ul Rise Project a fost reprodus textul mandatului de arestare preventivă a lui David Gelcowitz, emis pe 3 aprilie 2016 care, îl acuza printre altele pe Dan Zorella şi Avi Yanus, de ??? la firma Black Cube c-au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni (urmează enumerarea infracţiunilor informatice).
Textul se încheie însă astfel:
„Mobilul întregii activități infracționale a grupării a constat în încercarea de compromitere a imaginii procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție din România, prin încercarea «de a găsi activități de corupție».” Comunicatul Black Cube confirmă într-un fel textul Mandatului. Potrivit acestui comunicat, Operațiunea a vizat «obţinerea de dovezi despre corupţia din interiorul Guvernului României şi din Agenţiile sale». În acest sens, continuă Comunicatul, «Doi dintre angajaţii companiei au făcut descoperiri semnificative».”
Aşadar, în operaţiunea împotriva Grupului de la Black Cube (erau acuzaţi nu numai cei doi tineri, dar şi cei doi proprietari asociaţi), existau două planuri de abordare:
1) Grupul era acuzat c-a comis mai multe infracţiuni informatice, de presupus împotriva unui cetăţean român.
2) Grupul a iniţiat aceste infracţiuni în încercarea de a găsi activităţi de corupţie la Codruţa Kovesi.
Chiar din primele editoriale consacrate acestui Scandal, unul dintre cele mai mari din postdecembrism, am semnalat necesitatea de a deosebi radical cele două planuri:
Una era activitatea de descoperire a unor dovezi de corupţie în cazul unui demnitar român şi alta era folosirea unor mijloace ilegale pentru obţinerea acestor dovezi.
În ce priveşte folosirea mijloacelor ilegale, lucrurile erau clare:
Grupul trebuia pedepsit, deşi un articol din Codul Penal (302) îngăduie folosirea mijloacelor ilegale dacă e vorba de un interes public.
În privinţa Operațiunii de a găsi activităţi de corupţie, lucrurile erau mai complicate.
Lupta împotriva corupţiei a fost proclamată în ultimii ani drept obiectivul naţional numărul unu. Nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu se spună că în România corupţia a atins nivelul unui fenomen care pune la îndoială însăşi fiinţa naţională şi că, prin urmare, lupta împotriva corupţiei scuză chiar mijloacele.
Noi nu sîntem de acord cu teza Lupta împotriva corupţiei scuză mijloacele.
Prin urmare, nu credem că scopul de a găsi activităţi de corupţie la şefa anticorupţie justifică spargerea e-mailurilor unor persoane apropiate.
Luînd în serios însă chiar sloganul Prezidenţial şi Guvernamental Corupţia ucide! eu cred că activitatea Grupului nu poate fi identificată cu încercarea de compromitere.
Scriam astfel în 12 aprilie 2016 pe cristoiublog.ro:
„Alegerea drept ţintă a Codruţei Kovesi n-are nimic ieşit din comun şi cu atît mai puţin conotaţia de atac la independenţa şi integritatea patriei, aşa cum au primit ordin de la sergenţii majori să scrie locotenenţii din presă.
Codruţa Kovesi, dincolo de cultul deşănţat al personalităţii, atingînd paranoia, nemaiîntîlnit în cazul unei femei de la
Elena Ceauşescu încoace, e un demnitar. Ia salariu baban, beneficiază de privilegii deosebite, pentru îndeplinirea condiţiei de demnitar. Din acest punct de vedere, Codruţa Kovesi nu e deasupra oricărei bănuieli, ca nevasta
Cezarului. Nu numai pentru că nici o persoană publică nu poate fi considerată automat perfectă, dar şi pentru că în cazul Codruţei Kovesi, mai ales de la incidentul cu Bercea Mondial, au circulat în spaţiul public zvonuri destul de ciudate, rămase la nivel de şoaptă, după binecunoscuta tradiţie a spuselor pe la colțuri de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Nimeni din România n-a avut curajul să le verifice. Și asta pentru că prin patronii de presă, lesne șantajabili, prin politicieni speriați, Codruţa Kovesi exercită o veritabilă dictatură asupra presei şi asupra politicii. Reținerea și arestarea preventivă a celor doi cetățeni străini într-o manieră de hei-rupism milițienesc, clasificarea dosarului ca fiind de Siguranță națională, intoxicarea presei de către Servicii, refuzul de a da amănunte dintr-un dosar de infracțiuni ținînd de dreptul comun, sînt tot atîtea dovezi că după 26 de ani de așa-zisă democrație Sindromul Cum adică? Au îndrăznit s-o spioneze chiar pe Tovarășa?! funcționează din plin la Autoritățile noastre.”
După izbucnirea Scandalului s-a lansat în spaţiul public o campanie de şoapte şi zvonuri avînd drept scop transformarea celui de-al doilea plan în principalul şi singurul plan al Scandalului. Imediat Divizia Presă a purces la concretizarea Aserţiunii din Rechizitoriul DIICOT:
Asupra Codruţei Kovesi un Grup infracţional organizat s-a năpustit pentru a o compromite.
Şi dacă Grupul de la Black Cube urma s-o compromită, în spaţiul public s-a ivit şi a înflorit întrebarea:
Cine a comandat firmei Black Cube operaţiunea de compromitere a Codruţei Kovesi?
Evident, prin deja cunoscutele mijloace, în spaţiul public s-au lansat tot felul de nume, toate referitoare la cei care au avut probleme cu DNA.
„Penalii”, cum li se spune celor pe care Sistemul nu-i vede cu ochi buni, au pus mînă de la mînă ca să se strîngă o sumă în urma căreia Firma Black Cube reuşea s-o compromită pe Codruţa Kovesi.
Evident, întrebarea care se pune e una de bun-simţ:
Era vorba de obţinerea de dovezi pentru activitate de corupţie sau de falsificare de dovezi?
O dată obţinute aceste dovezi false, ce urma să se întîmple cu ele?
De precizat că reţinerea lui Daniel Dragomir s-a făcut după obţinerea probelor puse la dispoziţia DIICOT de Dan
Zorella în cadrul Comisiei Rogatorii din 27 iunie 2016. De altfel, comunicatul repetă (uneori chiar supărător) aserţiuni ale lui Dan Zorella.
Ce spune însă Depoziţia, publicată de mine pe cristoiublog.ro de marţi, 25 octombrie 2016? Că aşa cum sesizasem eu încă din 7 aprilie 2016, Grupul de la Black Cube a pornit o investigare a Codruţei Kovesi pentru a vedea dacă anumite suspciuni se verifică sau nu:
„Iar atunci Daniel a scos un plic adițional, acest plic a conținut direcțiile și suspiciunile împotriva Laurei pe care vrea ca noi să le cercetăm. Este vorba despre un document lung (observația inspectorului – suspectul predă un document însemnat Y. T. 5 27.06 16 pagini.) Daniel mi-a explicat că acestea sînt direcțiile și suspiciunile pe care ne roagă să le cercetăm. De exemplu, pe pagina patru se vorbește despre declarațiile de avere care nu sînt integrale sau corecte ale Laurei, iar pe parcursul documentului sînt toate declarațiile Laurei scrise de mîna ei. Despre care Daniel are suspiciuni. Iar atunci a explicat încă și încă suspiciuni despre aceasta, o parte din acestea, precum a detaliat în întîlnirea avută cu Udi Levi. Iar o parte adiționale- precum suspiciunea legată despre cum a primit o funcție la o vîrstă atît de tînără, precum și răzbunare personală a sa faţă de procurorul anterior al DIICOT-ului, suspiciuni legate de mită pe care tatăl ei ia în numele ei cu scopul de a închide dosare de anchetă. Şi încă şi încă.” În ultima vreme au apărut în presă acuzații menite a pune la îndoială postura de Fecioară Morală a Națiunii fabricată
Codruței Kovesi de propaganda Sistemului:
De la acuzația de plagiere a tezei de doctorat pînă la acuzația de prea mare apropiere de personaje controversate ale postdecembrismului.
La aceste acuzații, Codruța Kovesi n-a răspuns în chip concret, cum s-ar cere de la un demnitar al statului român. Domnia sa a preferat să eticheteze toate acuzațiile drept punere la îndoială a luptei împotriva corupției, cu care se identifică, evident, șefa DNA. Divizia Presă s-a prăbușit într-o succesiune de uluiri, indignări și contorsionări isterice menite a exprima indignarea că se îndrăznește punerea la îndoială a unei Icoane a României eterne, mai icoană, ca să zic așa decît Regina Maria.
Trucul nu e nou și nici nu e scump.
Ca și pe vremea lui Stalin, ca și pre vremea lui Nicolae Ceaușescu, orice tentativă de a aborda pe Codruța Kovesi drept ceea ce este un demnitar al statului român e pusă pe coji de nucă drept un act de atingere a naturii divine a unei persoane fizice.
Depoziția lui Dan Zorella arată însă că despre Codruța Kovesi s-au putut scrie 16 pagini de indicii și suspiciuni de corupție, verificate de o firmă precum Black Cube.
Cu toate acestea, Comunicatul DIICOT din 13 septembrie 2016 nu se dă în lături de la prezentarea publică a investigației drept o activitate de denigrare a Codruței Kovesi:
După ce se trece în revistă infracţiunile de instigare la infracţiunile comise de israelieni, Comunicatul precizează scopul urmărit de Daniel Dragomir:
„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că pentru realizarea unui scop infracţional precis, prin intermediul unei persoane, inculpatul Dragomir Daniel a intrat în legatură cu un suspect în cauză, reprezentant al companiei israeliene cu numele de marcă «Black Cube», căruia i-a împărtăşit strategia sa şi scopul urmărit, respectiv denigrarea unor persoane pe care le consideră responsabile pentru trimiterea sa în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie.”
Așadar, potrivit DIICOT, activitatea Black Cube a avut drept scop denigrarea Codruței Kovesi.
De ce anchetează DIICOT cazul Black Cube?
Pentru a o apăra pe Codruța Kovesi de orice punere la îndoială a ipostazei sale de Fecioara Morală a Națiunii.