Născută pe 7 ianuarie 1916 într-o familie săracă, după absolvirea celor patru clase primare, Lenuța Petrescu se mută cu fratele său în București. După 23 de ani intră în rândurile Partidului Comunist Român, unde-l va întâlni pe Nicolae Ceaușescu. Se căsătorește cu acest în 1947. După 20 de ani devine numărul doi în partid
Pe 20 martie 1964, Elena Ceaușescu se înscrie pentru teza de doctorat. „Doctoratul” Elenei Ceaușescu în chimie are o poveste interesantă. Acad. Constantuin Nenițescu, șeful Catedrei și decan al Facultății de Chimie Industrială din cadrul IPB, s-a opus categoric. Partidul găsește însă o soluție și în această situație. Astfel, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, din subordinea Filialei Iași a Academiei R.P.R., făcea cunoscut ICECHIM-ului, la 20 martie 1964, că „s-a aprobat înscrierea Elenei Ceaușescu la aspirantură, specialitatea chimie macromoleculară. Termenul de doi ani pentru susținerea examenelor de minim de candidat a început la data de 14 martie 1964” (adresa nr. 253, semnată de prof. dr. I. Zugrăvescu). De menționat că teza de doctorat a Elenei Ceaușescu, intitulată „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” a fost elaborată, de fapt, de prof. univ. dr. Osiaș., lucrarea fiind trimisă la amintitul institut ieșean pentru a fi susținută de cea care pretindea a o fi realizat. La 15 noiembrie 1964, Elena Ceaușescu preia funcția de director al ICECHIM (prin Ordinul nr. 1.895 al ministrului Industriei Petrolului și Chimiei, Mihail Florescu), „cu un salariu brut lunar de 3.500 lei.
În calitate de soție a lui Nicolae Ceaușescua a fost înfățișată drept o importantă cercetătoare chimistă, deși în realitate publicațiile apărute sub numele ei nu îi aparțineau. Dacă în cazul altor persoane, formalitățile în vederea susținerii doctoratului puteau dura 10 ani sau chiar mai mult, pentru Elena Ceaușescu totul s-a rezolvat în mai puțin de o lună. S-a dat și un Decret de Stat special, care să permită acest lucru. Graba a fost justificată de faptul că se apropia ședința Consiliului de Stat, în cadrul căreia Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român (PCR), urma să fie propus președinte. Și nu se cuvenea ca viitorul președinte să nu aibă nevasta doctor în știinte. Astfel că, pe 8 decembrie 1967, Elena Ceaușescu a obținut titlul de doctor inginer, iar pe 9 decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu titlul de președinte al Consiliului de Stat.
A fost ultimul membru acceptat până la Revoluţie. Istoricul Lucian Boia scrie în “România, ţara de frontieră a Europei”: “Studiile Elenei Ceauşescu se rezumă la clasele primare. Avea să devină însă inginer chimist, doctor în chimie şi, în sfârşit, academician. În faza ei de maximă ascenţiune intelectuală, numele i se pronunţa invariabil: «Academician Doctor Inginer Elena Ceauşescu». Elena Ceauşescu a ajuns numărul doi din partid.
Soția dictatorului Ceaușescu a rămas în memoria colectivă ca reprezentantul de seamă al imposturii intelectuale. Una din celebrele expresii lăsate moștenire a fost „codoi”, citirea mot-a-mot a dioxidului de carbon (CO2).