Prin depăşirea sistematică a limitelor de discreţie impuse de funcţie – procuror şef al DNA –, Codruţa Kovesi a devenit o starletă a vieţii noastre publice.
Adăugată unei strategii de PR finanţată cu bani negri de SRI, prezenţa nemăsurată a Codruţei Kovesi în spaţiul public, la televiziunile de familie – cu interviuri în care ea s-a pronunţat asupra a tot ce o înconjoară şi ne înconjoară – de la cum îşi bea cafeaua pînă la legile pe care ar trebui să le facă Parlamentul – și întrebări care o mîncau din ochi de dragă, a dăunat grav imaginii DNA de instituţie care, asemenea DIICOT, SRI, SPP, ca să dau cîteva exemple dintre instituţiile de forţă, trebuie să lucreze fără prea mare larmă mediatică. În plan personal, Codruţa Kovesi a avut de suferit trecerea de la imaginea de procuroare şefă care desfăşoară anchete căroramarele public nu le știe decît rezultatele la imaginea de vedetă împărţind pe spectatori în două tabere nu numai diferite, dar şi antagonice:
Fanii Codruţei Kovesi şi adversarii Codruţei Kovesi. Această deosebire de ordinul unei prăpăstii a avut loc nu numai la nivelul cetăţenilor obişnuiţi, dar şi la cel al jurnaliştilor, ba chiar şi la cel al comentatorilor politici. Această realitate, aiuritoare prin raportare la condiţia Codruţei Kovesi şi, mai ales, la prestaţia de maximă discreţie a lui Daniel Morar, dar şi a şefului DIICOT din prezent, a făcut ca discursul prin care Tudorel Toader a prezentat miercuri, 29 martie 2017, concluziile evaluării celor doi procurori şefi, începute în 13 martie 2017, să fie atacat din ambele părţi. Din partea fanilor Codruței Kovesi, cei mai mulţi gălăgioşi pe Facebook şi în cadrul Mişcării TeFeListe, care au primit cu indignare faptul că un pămîntean a îndrăznit s-o evalueze pe Fecioara Morală a Naţiunii. Se înţelege că fanii Codruţei Kovesi ar fi fost fericiţi dacă a doua zi, joi, Tudorel Toader ar fi fost arestat preventiv de însăşi Codruţa Kovesi, coborîtă din birou cu cătuşele în poşetă. Din partea duşmanilor Codruţei Kovesi care aşteptau ca discursul lui Tudorel Toader să fie debutul Procesului prin care şefa DNA era nu numai revocată, dar şi arestată pe loc şi, în final, trimisă la ghilotină. Se înţelege că duşmanii Codruţei Kovesi n-ar fi fost mulţumiţi decît în clipa cînd un soi de călău Samson ar fi arătat lumii din Place de la Concorde ţeasta cu breton a şefei DNA. Spectacolul, marele spectacol a fost dat de către politicieni. Aici, n-am mai întîlnit reacţii ivite din hormonii scoşi din ţîţîni, ci reacţii provocate de interese politice. E mai mult decît interesant astfel că discursul lui Tudorel Toader a fost trecut cu vederea de liderii PNL şi USR. Ne-am fi aşteptat la punerea la îndoială categorică a iniţiativei lui Tudorel Toader de a o evalua pe Codruţa Kovesi. Cu excepţia lui Cătălin Predoiu, care şi-a amintit că e în cursa pentru şefia PNL, ceilalţi lideri PNL şi USR, de regulă susţinători ai şefei DNA, n-au făcut tărăboi pe seama momentului. Cel puţin eu, care urmăresc reacţiile de impact la un eveniment public, n-am sesizat vreo poziţie spectaculoasă oficială din partea PNL şi USR. Atacul necruţător lansat de Traian Băsescu nu surprinde pe nimeni. Anterior discursului, Traian Băsescu nuşi punea problema că decizia ar putea fi alta decît propunerea de revocare. Astfel se explică faptul că Traian Băsescu trecuse direct la următorul nivel, cel al preşedintelui României. Aberantă, cu vădite note de imbecilitate dezarmantă, a fost însă reacția liderilor PSD. Tudorel Toader e ministrul Justiţiei în guvernul PSDALDE. Fireşte, e ministrul tehnocrat, nu ministru membru de partid.
Asta nu înseamnă că Tudorel Toader e în guvernul Sorin Grindeanu un soi de Tiraspol faţă de Republica Moldova. Nimic din ceea ce întreprinde el nu e strict tehnic. În proporţii diferite, orice acţiune, orice decizie are o semnificaţie politică. După ce Tudorel Toader a anunţat că va purcede la evaluarea procurorului şef şi a procurorului şef al DNA, liderii PSD, în frunte cu Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu, s-au străduit din răsputeri să evite asumarea de către PSD şi chiar de către Guvern a unei iniţiative precum cea luată de Tudorel Toader. Atît Liviu Dragnea cît şi Sorin Grindeanu au declarat în numeroase rînduri că au încredere în ceea ce face ministrul Justiţiei, dar că Operaţiunea e una strict a ministrului. Lăsînd deoparte adevărul că, într-un Guvern, indiferent de natura acestuia, un ministru nu poate întreprinde ceva fără a angaja, fie şi indirect, întregul Guvern. Dacă Guvernul e susţinut de o majoritate parlamentară, ministrul angajează întreaga majoritate. În cazul măsurii luate de Tudorel Toader semnificaţiile politice ale însăşi evaluării şi, mai ales, ale deciziei finale, sunt de o covîrşitoare evidenţă. Atît evaluarea cît şi decizia sunt decontate politic de către Guvern, în frunte cu premierul, şi de către PSD în frunte cu Liviu Dragnea. Aşa cum am mai scris, momentul de miercuri, 29 martie 2017, rămîne în Istoria postdecembristă prin caracteru-i de premieră. Deşi articolul 132 din Constituţie stipulează că procurorii îşi desfăşoară activitatea „sub autoritatea ministrului Justiţiei”, în ultimul deceniu orice tentativă a unui ministru nu numai de a aplica, dar chiar şi de a reaminti prerogativa constituţională a provocat reacţia vehementă a procurorilor constituiţi în Republică. Graţie Diviziei Presă a Binomului s-a impus în spaţiul public suspiciunea că aplicarea articolului ar însemna trecerea DNA sub călcîiul politicului, deoarece ministrul e politic. Desigur, peste tot în lumea civilizată, Ministerul Public nu e parte a Justiţiei, ci a Executivului. Procesele penale în America se intitulează Statul versul X, unde Statul e întruchipat de procurori, iar acuzaţii, de avocaţi. Între cele două părţi, stă judecătorul, cel care întruchipează justiţia. Miercuri, 29 martie 2017, un ministru al Justiţiei a prezentat, într-un regim mediatic de excepţie, Raportul privind evaluarea de către Ministru a activităţii DNA în cazul OUG 13. Desigur, ministrul n-a procedat la evaluarea anunţată în seara lui 12 martie 2017. Mai întîi, pentru că procurorul şef, şi el anunţat ca supus evaluării, a fost pierdut pe parcurs, rămînînd doar şefa DNA. Ar fi trebuit trebuit supus evaluării şi procurorul şef al DIICOT. Apoi, în cazul Codruţei Kovesi n-am avut de-a face cu o evaluare a managementului DNA, ci a unei singure acţiuni: Cea de anchetare a Guvernului în cazul OUG 13. Citit cu atenţie, Raportul ne dezvăluie un amănunt semnificativ. Chiar dacă întocmit de ministru personal, Raportul n-avea nevoie de aproape două săptămîni. Putea fi dat gata într-o zi, deoarece el se limitează la explicarea în termeni de popularizare a Deciziei CCR. Din 13 martie 2017 pînă în 29 martie 2017 (16 zile, aşadar), Tudorel Toader a lăsat impresia că evaluează şi managementul celor doi, Augustin Lazăr şi Codruţa Kovesi.
De ce a simţit nevoia să întreţină mai mult de două săptămîni iluzia că e vorba de o evaluare? Pentru a fixa definitiv în conştiinţa opiniei publice faptul că el, ministrul Justiţiei, evaluează activitatea Codruţei Kovesi şi a lui Augustin Lazăr. Deşi l-a evitat pe Augustin Lazăr, iar în cazul Codruţei Kovesi s-a limitat doar la anchetarea Guvernului de către DNA Raportul prezentat public de Tudorel Toader a constituit o premieră. După mai mulţi ani, o fiinţă pămînteană şi – lucru spectaculos - un demnitar – a dat de pămînt, în spaţiul public, cu Codruţa Kovesi. În chip ciudat, Pămîntul nu s-a despicat în două şi Soarele n-a apus pentru totdeauna. Deşi n-a cerut revocarea, ministrul a făcut public un exerciţiu de autoritate. S-a pronunţat – şi încă sever – asupra unei activităţi a DNA. Fără ca şefa DNA să-l pîrască la CSM. Fără ca România să încerce o Revoluţie, cum lăsau impresia TeFeLiştii. Tot ceea ce a făcut Tudorel Toader ar fi trebuit să fie salutat și propagat de liderii PSD. A fost mai întîi rechizitoriul de excepție făcut public, într- o mediatizare rar întîlnită în ultima vreme, abuzurilor comise de DNA în cazul anchetării Guvernului.
Ștafetele de comunicare ale PSD ar fi trebuit să citeze pe larg din Rechizitoriul întocmit de profesionistul care e Tudorel Toader. Liderii PSD ar fi trebuit să arate că abuzul de putere e o notă definitorie a DNA sub conducerea Codruței Kovesi. A venit apoi aplicarea în fine a articolului 132, care ar trebui să convină PSD. Chiar dacă tehnocrat, ministrul Justiţiei e membru al Guvernului PSD-ALDE. Autoritatea sa asupra Ministerului Public e pînă la urmă autoritatea Guvernului. Te-ai fi aşteptat ca liderii PSD să salute această revenire la normal a relaţiei dintre DNA şi ministrul Justiţiei și să ceară ministrului să-și exercite fără teamă această prerogativă. Te-ai fi așteptat și pentru că un alt partid din Coaliție- ALDE-, sesizînd oportunitatea, a salutat prin Călin Popescu Tăriceanu și prin ștafetele de comunicare, întreprinderea lui Tudorel Toader. Liderii PSD nu numai că n-au salutat gestul lui Tudorel Toader, dar mai mult, l-au atacat cu virulenţă. După ce a tot susţinut că lui nici prin coşmarurile eroticenu i-ar trece gîndul să ceară demisia Codruţei Kovesi în urma Deciziei CCR, ( vă mai amintiți scandalul făcut de liderul PSD cînd Gabriel Liiceanu a zis că el vrea demisia șefei DNA?!), Liviu Dragnea şi-a exprimat dezamăgirea că Tudorel Toader n-a cerut demisia Codruţei Kovesi.
De ce a făcut asta? Mai întîi pentru că Liviu Dragnea e dependent de televiziunile care au susținut și susțin- din motive de patronat- campania furibundă pentru demiterea Codruței Kovesi. Antena 3 și România tv au făcut mare scandal că Tudorel Toader n-a cerut revocarea Codruței Kovesi. Pentru a le face pe plac, Liviu Dragnea s-a grăbit să-l atace și el pe Tudorel Toader, dovedind încă o dată că în materie de politică nu vede mai departe de coada vacii din Teleorman. A fost apoi nemulțumirea că Tudorel Toader nu i-a făcut jocul. Liviu Dragnea a vrut să procedeze cu actualul ministru așa cum a procedat cu nefericitul de Florin Iordache. Să scoată castanele din foc cu mîna altuia. El a sperat că Tudorel Toader se va avînta de dragul lui în aventura sinucigașă a cererii de revocare. Ieșea tărăboi, se cerea demisia ministrului și Liviu Dragnea era de acord cu asta, deoarece, vezi Doamne! el n-a pus o clipă problema ca șefa DNA să demisioneze. Tudorel Toader nu e însă Florin Iordache.
De aici furia lui Liviu Dragnea.