RODICA CULCER: "Nu spun desigur nimic nou afirmând că majoritatea oamenilor politici joacă un teatru ieftin în faţa electoratului pentru a-şi disimula adevăratele interese şi manevre."
Nu spun desigur nimic nou afirmând că majoritatea oamenilor politici joacă un teatru ieftin în faţa electoratului pentru a-şi disimula adevăratele interese şi manevre. Totuşi, când duplicitatea este cultivată cu consecvenţă de însuşi preşedintele Camerei Deputaţilor, se cuvine să ne aplecăm asupra cazului, măcar şi pentru a nu lăsa impresia că în România „merge orice“.
Cazul concret la care ne referim este al relaţiei dintre Bogdan Olteanu şi Grupul pentru Dialog Social. Marţi, 4 martie, printr-o scrisoare deschisă, domnul Olteanu asigura GDS de sprijinul său în lupta pentru păstrarea sediului din Calea Victoriei 120, sediu ce „a câştigat valoare de simbol, de tradiţie în spaţiul public de dezbatere din România“. Frumos spus, n-avem ce zice, numai că este a doua oară când domnul Olteanu una spune şi alta votează. Acelaşi dialog public a mai avut loc, în termeni aproape identici, şi în iunie 2007, când GDS i-a scris domnului Olteanu - cum a făcut şi pe 2 martie 2008 - după ce 6 senatori PNL din cei 8 prezenţi votaseră de-a dreptul împotriva ordonanţei guvernului care încerca să salveze sediul GDS, cerându-i să se asigure că deputaţii vor susţine măcar decizia propriului guvern. Şi atunci domnul Olteanu promitea GDS sprijinul său, afirmând că sediul din Calea Victoriei 120 este „emblematic“ pentru dezbaterea publică. Totuşi, şase luni mai târziu, la 11 decembrie 2007, Camera Deputaţilor, condusă - aţi ghicit! - de însuşi Bogdan Olteanu, a adoptat o modificare a legii tinerilor, care avea drept efect tocmai evacuarea GDS din acel sediu „emblematic“.
Grupul pentru Dialog Social se află „sub asediu“ din 2006, când parlamentarii PSD şi PRM au iniţiat aşanumita „lege a tinerilor“ care transferă o serie de imobile aflate în posesia fostului UTC (la 18 ani după dispariţia acestei organizaţii!) în proprietatea unei obscure Fundaţii Naţionale pentru Tineret. În anexa legii era inclus şi sediul GDS, deşi acesta nu făcuse niciodată parte din patrimoniul UTC şi face parte în prezent din proprietatea publică a statului. După ce premierul Tăriceanu a încercat să scoată acest sediu din anexă, PSD-iştii, PC-iştii şi PRM-iştii, şi PNL-iştii, au votat o modificare legislativă care înlocuieşte Fundaţia cu Consiliul Fundaţiilor Naţionale şi Judeţene pentru Tineret, lăsând anexa intactă. Schema PSD-PRM-PNL-PC-istă are toate elementele cunoscute deja din celelalte aranjamente mai mult sau mai puţin legale, prin care terenuri şi imobile valoroase, de preferinţă din centrul Capitalei, sunt trecute, prin lege sau prin hotărâre de guvern, în proprietatea sau administrarea unor companii private. Aşa s-a întâmplat cu terenul Poştei de pe Calea Victoriei, de pildă, pentru care Tudor Chiuariu a semnat „ca primarul“ şi a fost chemat la DNA.
Neinspirat, GDS a lansat vara trecută o campanie pentru salvarea Ştrandului Tineretului, altă locaţie valoroasă dăruită de guvern unui grup de investitori amici. A fost prea mult chiar şi pentru Bogdan Olteanu, căruia interesele imobiliare ale PNL-iştilor şi prietenilor lor din PSD şi PC nu-i pot fi decât apropiate. Sigur, ar dori să-şi salveze şi imaginea de tânăr politician îndrăzneţ şi „curat“ pe care a avut-o până nu de mult, împreună cu Adrian Cioroianu (membru GDS, care a băgat acum capul în nisip), imagine pe care o mai poate salva doar o organizaţie a societăţii civile validată de-a lungul anilor - şi atunci scrie scrisori deschise care să-l distanţeze, în ochii publicului, de voturile dubioase pe care le patronează în parlament. Din păcate, din aceste voturi şi manevre politico-imobiliare pierde nu numai societatea civilă, prin evacuarea celei mai vechi ONG a României postdecembriste, ci şi România, pentru că, aşa firavă şi divizată cum este, societatea civilă este singurul sprijin real şi consecvent al democraţiei - ce-i drept, al democraţiei autentice, nu al celei „originale“.