CULCER: "Dintr-odată iată că toată lumea se preocupă de economie: leul scade, preţurile cresc, ca şi ratele la creditele contractate în euro."
Dintr-odată iată că toată lumea se preocupă de economie: leul scade, preţurile cresc, ca şi ratele la creditele contractate în euro. Banii daţi cu o mână de guvern sunt recuperaţi cu cealaltă prin majorări de preţuri şi taxe. Guvernul ne-a explicat că depindem de evoluţiile economice de pe piaţa mondială, iar criza creditelor ipotecare din America nu putea să nu producă efecte şi în România, de vreme ce a afectat întreaga Europă. Nişte ONG-uri obscure i-au acuzat chiar de „catastrofism“ pe jurnaliştii care au îndrăznit să tragă semnalele de alarmă.
Este adevărat, desigur, că atunci când un fluture bate din aripi într-o parte a globului el poate declanşa o furtună la mii de kilometri depărtare, dar rezistenţa la furtună depinde de soliditatea casei în care locuieşti. Iar în România, după cum au spus doar câţiva economişti, furtuna declanşată în America a scos la iveală deficienţele structurale ale economiei. Deficitul de cont curent, care semnalează faptul că vindem mai puţin decât cumpărăm, devenise un fapt îngrijorător din ultimul trimestru al lui 2007 dar, cum sentimentul pieţelor şi al investitorilor era optimist, nimeni nu i-a acordat atenţie. În momentul în care sentimentul investitorilor a devenit pesimist, ei au părăsit rapid zonele cu risc major, şi leul s-a depreciat rapid, ceea ce nu înseamnă altceva decât că bazele economiei româneşti actuale nu sunt sănătoase. Şi cum ar putea fi sănătoase când creşterea cu care se laudă în mod iresponsabil guvernanţii este alimentată preponderent de consum şi de speculaţii imobiliare?
Nu trebuie să fii un nostalgic al comunismului ca să-ţi dai seama că România produce astăzi mult mai puţin decât altădată, că o bună parte din industria ei a fost falimentată deliberat pentru ca noii săi proprietari să poată elibera terenurile deţinute de societăţile comerciale şi să demareze proiecte imobiliare. Privatizarea PDSR-istă prin MEBO a dat putere de viaţă şi de moarte foştilor directori, care au devenit patroni peste noapte şi pe nimic şi care nu au avut altceva în minte decât îmbogăţirea personală, fie şi în dauna economiei. Această tendinţă ar fi trebuit ţinută sub control de stat, ca apărător al intereselor naţiunii, dar nu a fost, pentru că pârghiile puterii s-au aflat în cea mai mare parte a timpului în mâinile unor oameni politici fără scrupule, iar distrugerea economiei româneşti s-a dovedit calea cea mai uşoară pentru burduşirea conturilor personale. Ştim foarte bine că o mare parte a industriei româneşti dinainte de 1989 era necompetitivă, dar nu era necesar să distrugem totul: unele societăţi comerciale ar fi putut supravieţui printr-un management inteligent, prin retehnologizare şi printr-o privatizare făcută în interesul economiei, nu prin MEBO.
Prea puţini sunt cei care mai prosperă astăzi în România ca urmare a producţiei de bunuri utile populaţiei, iar munca este din ce în ce mai puţin valorizată. Cu prilejul actualizării declaraţiilor de avere, am constatat cu toţii că parlamentarii noştri s-au îmbogăţit prin speculaţii imobiliare, în timp ce fraierii de contribuabili i-au plătit ca să se plimbe prin studiourile TV şi în străinătate şi să chiulească din parlament. Eşti preţuit dacă speculezi, dacă „te descurci“, nu dacă munceşti. Nu au decât să muncească amărâţii din Ucraina, Vietnam şi Bangladesh!
Ştiu, epoca speculanţilor şi a devalorizării muncii nu ne este specifică - se întâmplă şi la case mai mari, cum ar fi de pildă Franţa, unde un tânăr broker a demonstrat cum se pot câştiga şi pierde miliarde de euro din speculaţii pe care altădată le-am fi numit ordinare.
Sosiţi târziu în capitalism, am ratat epoca muncii asidue şi a responsabilităţii capitaliştilor faţă de societate şi am nimerit direct în cinismul epocii speculaţiilor financiare, care li s-a potrivit de minune celor ne conduc şi care ne-au scăpat de sub control. Nu ne rămâne decât să achităm nota de plată pentru ignoranţă şi naivitate.