Pe Fronturile Războiului civil politic ofensiva Binomului Klaus Iohannis- Sistem a continuat cu succes:
1. Joi, 9 februarie 2017, pe post de Comisie de albire a SRI, Comisia de control al SRI dominată de PSD, s-a făcut din nou că controlează SRI. Audierea de joi n-a fost altceva decît un nou spectacol penibil menit a transpune în practică viziunea lui Liviu Dragnea față de SRI, concretizată în această incredibilă ploconire:
„Repet, SRI e o instituţie populată cu foarte buni profesionişti, cu experienţă foarte mare, care îşi riscă viaţa de multe ori, sunt mulţi eroi necunoscuţi acolo, condusă profesionist şi foarte bine.”
2. A demisionat Florin Iordache, într-o nouă încercare a liderilor PSD și ALDE de a lăsa lest în speranța neghioabă că vor avea un pic de liniște din partea lui Klaus Iohannis.
3. Fapt unic în istoria democrațiilor consolidate, la două luni de la cea mai mare victorie electorală a unui partid postdecembrist, PSD s-a temut de votul secret la Moțiunea de cenzură depusă de o Opoziție de nimic. Liderii PSD și-au dat seama ce le pregătea Binomul Klaus Iohannis – Sistem. Dacă parlamentarii majorității ar fi votat, în urma șantajului exercitat de DNA și al ordinelor primite de ofițerii acoperiți ai SRI și SIE, în urnă s-ar fi introdus și un număr de bile în favoarea Moțiunii din partea majorității. Insuficiente pentru a pica Guvernul. Suficiente însă pentru a crea impresia unei puternice disidențe în PSD, încă pitite, dar pe cale să iasă la lumină.
4. Klaus Iohannis a continuat în presa internațională campania de compromitere a PSD prin insistența pe România coruptă, care a votat un partid corupt.
5. Au continuat demonstrațiile din Piața Victoriei cu noi slogane. Jos CCR! e unul dintre ele, dovedind încă odată că Strada e folosită pentru presiuni fantastice asupra principalelor instituții ale statului de drept.
6. Dovedind că e un rătăcit în fruntea Guvernului, Sorin Grindeanu a numit într-un post din Guvern o persoană cu probleme mari în Justiție. O campanie de presă corectă l-a făcut ca a doua zi s-o demită pe cea numită cu o zi înainte. Întrebare fără răspuns: cine i-a vîrît pe gît persoana, astfel încît Guvernul să mai primească o lovitură de imagine?
7. România Tv și Antena 3, posturi care trăiesc din reclame și nu din finanțările pe sub masă de către SRI, precum Realitatea tv și Digitv, au primit noi lovituri din partea multinaționalelor care și-au retras reclamele. Scopul e limpede: punerea pe butuci a celor două posturi care-l critică pe Klaus Iohannis pentru ca pe piață să rămînă doar Realitatea și Digitv.
8. PSD a declanșat o campanie penibilă de cerșire a păcii în fața unui Klaus Iohannis în ofensivă. Un nou semn de slăbiciune a PSD, care se adaugă altora, numeroase, de după alegeri.
În vara lui 2012 din cîte-mi amintesc, la o emisiune pe B1 tv moderată de Robert Turcescu, în prezenţa Codruţei Kovesi, spre îngălbenirea acesteia , am lansat ştirea că s-a declanşat mecanismul Suspendării lui Traian Băsescu de către USL. Din punct de vedere oficial nu se întrezărea nici un semn. Din informaţii şi din intuiţie eram sigur că Tic-Tacul ceasului începuse.
La fel sunt convins și acum că Tic- Tacul Operațiunii Spargerea PSD cu sprijinul lui Liviu Dragnea a început.
După respingerea lui Sevill Shaideh ca premier, Călin Popescu Tăriceanu a declarat, pe 27 decembrie 2016, că a doua zi după alegeri Klaus Iohannis i-a invitat pe el și pe Daniel Constantin la o întîlnire privată. Scopul neobișnuitei întîniri a fost de a-i preveni pe cei doi lideri ALDE că el, Klaus Iohannis, va declanșa un război total împotriva PSD, un război în care ALDE, partid de Dreapta va fi victimă colaterală, dacă nu se desparte acum de PSD. Din declarațiile lui Călin Popescu Tăriceanu s-a înțeles că e vorba de un război total pentru răsturnarea PSD de la putere și instalarea unui Guvern de Dreapta. Dacă-l veți pune pe Călin Popescu Tăriceanu săși amintească mai bine, s-ar putea să vă spună că războiul total nu viza atît răsturnarea Guvernului PSD, cît mai ales spargerea PSD. Lucru explicabil.
Victoria zdrobitoare a PSD a neliniștit nu numai pe Klaus Iohannis, dar și cancelariile occidentale, susținătoare ale unor guverne de tip Dacian Cioloș. PSD cîștigase alegerile în pofida imaginii de partid al penalilor și mai ales cu un program naționalist din punct de vedere economic. Nu știu dacă PSD era sincer în acest program. Sigur e că Marile Puteri Garante și-au dat seama de un adevăr cu putere de axiomă:
De 26 de ani, FSN mai întîi, PDSR și PSD mai apoi, deși socotite partide care nu corespund imaginii unui partid pe placul Marilor Puteri, cîștigă alegerile. Partidele care sunt pe placul Marilor Puteri pierd alegerile sau le cîștigă la scoruri chinuitoare.
Constatării acestui adevăr i s-au adăugat cîteva fapte care au făcut din victoria PSD o chestiune de interes european: Victoria lui Trump în America, instalarea în Ungaria și în Polonia a unor regimuri care dau cu tifla Bruxellesului, Brexit-ul.
Mult mai important, în condițiile eșecului Partidului România Unită, al dispariției PRM, pe scena politică internă PSD a lăsat impresia partidului naționalist ajuns la putere.
A devenit limpede că România constituie o mare problemă cîtă vreme PSD rămîne un partid uriaș față de celelalte partide de Dreapta, cîtă vreme PSD cîștigă alegerile la scor. Și s-a ajuns la concluzia că singura soluție pentru a evita victorii precum cea din 11 decembrie 2016 e Spargerea Mamutului politic numit PSD.
Așa s-a declanșat războiul total dus de Klaus Iohannis după alegeri, cu sprijinul Marilor Puteri ( nu vi se pare ciudat că Franța și Germania, deși membre NATO, instigă la instabilitate internă în România în loc să intervină pentru revenirea la stabilitate?) împotriva PSD. Acest război înscrie la loc de frunte eșecul răsunător al Guvernării PSD-ALDE. Klaus Iohannis, Marile Puteri, multinaționalele din România fac orice pentru acest eșec. Firește, cu ajutorul neprecupețit al lui Liviu Dragnea, despre care nu știm încă dacă face tot ce face fără să-și dea seama sau cu misiune precisă.