Presa mondială a fost oripilată după ce președintele statului Filipine, controversatul Rodrigo Duterte, a anunțat public faptul că soldații care luptă cu islamiștii în orașul Marawi, de pe insula filipineză Mindanao, pot să violeze până la trei femei de religie musulmană, pentru că-și va asuma el răspunderea. Pretinsa „glumă” a lui Duterte, care face referire la imunitate pe care o acordă soldaților săi, deși a introdus legea marțială pe insulă, a răscolit întreaga planetă, fiind un argument major al islamiștilor împotriva liderului statului majoritar catolic din sud-estul Asiei și în favoarea declarării războiului religios împotriva creștinilor.
Pe 23 mai, au început ciocniri militare violente între grupările susținătoare ale Statului Islamic (grupările Maute și Abu Sayyaf), pe de o parte, și forțele armate ale Filipine, pe de altă parte. Grupările islamiste au încercat să preia controlul orașului Marawi. Abu Sayyaf este o organizație teroristă locală care s-a afiliat, pe rând, Al Qaeda, când aceasta era în vogă, mai nou asumându-și rolul de filiala oficială a Statului Islamic în regiune.
Rodrigo Duterte, președintele filipinez, a fost nevoit să își scurteze vizita sa oficială de la Moscova, întorcându-se acasă în dimineața zilei de 24 mai cu trei zile mai devreme. Duterte a decretat legea marțială în regiunea Mindanao, pentru a înăbuși insurgența. În zona de conflict au fost trimiși peste 3.000 de soldați și 30 de aparate de zbor. În acest context a apărut și celebra declarație, calificată drept „glumă” de către Duterte.
Într-o manieră nediplomatică și negândită, de-a dreptul inacceptabilă la acest nivel, Președintele filipinez a declarat în fața camerelor de luat vederi că le dă voie soldaților să violeze musulmanele atâta timp cât duc la bun sfârșit lupta. Zeci de mii de oameni au părăsit orașul în urma acestor declarații. Peste toate, la 1 iunie a avut loc încă un incident dramatic. Violențele s-au întețit, iar forțele aeriene filipineze au deschis focul din greșeala asupra propriilor trupe. Greșeala fatală a costat viața a 10 militari filipinezi. După cum se exprimă site-urile islamiste, jamaat-ul Abu Sayyaf luptă cu autoritățile filipineze încă din 1991 pentru a elibera insula cu populație majoritar musulmană Moro, de sub ocupația „necredincioșilor”.
Extremiștii mai declară că regimul din Filipine este sprijinit de către SUA în acest sens, deși relațiile noului lider Duterte sunt deconcertante, el ieșind din alianța cu SUA și încercând piruete ba cu China, ba cu Rusia. Un alt lucru surprinzător, între cei 95 de rebeli susținători ai Statului Islamic uciși de armată se află și 40 de luptători străini, între care inclusiv luptători ceceni. Printre insurgenții lichidați au fost identificați indonezieni, malaysieni, saudiți, cel puțin un pakistanez, un arab din Yemen, un marocan, un turc, un indian și un cecen.
Ministrul de externe filipinez Lorenzana a mai declarat că în regiune s-ar mai afla încă 500 de rebeli islamiști. Anunțul privind prezența luptă- torilor ceceni în Filipine a fost contestat vehement la 2 iunie, de că- tre un ofițer din cadrul MAI cecen: „Această este o invenție pură. Niciun fel de rebeli ceceni nu au fost și nici un sunt acolo. Nu înțeleg de ce militarii filipinezi au ținut să răspândească această dezinformare”, a declarat acesta. El a confirmat că există rebeli ceceni care luptă doar în Siria și Irak. „Etnici ceceni, într-adevăr, există în rândurile grupărilor islamiste care luptă în Siria și Irak. Conform datelor noastre, numărul total ar fi de 700 de persoane; 500 participă efectiv la operațiunile militare, iar 341 sunt dați în căutare internațională”.
Migrația jihadiștilor ceceni cunoaște câteva cazuri foarte bizare, iar cazul din Filipine nu este atât de singular după cum pare. Despre internaționalizarea terorismului cecen s-a vorbit încă în 2001, după atacul asupra turnurilor gemene și începerea operațiunilor în Afganistan. Deja atunci au fost identificați mercenari ceceni luptând pentru al-Qaeda în sudul Asiei Centrale, iar consilierul lui Vladimir Putin de atunci, Serghei Iastrjembskii, declarase că exodul cecenilor extremiști spre Afganistan este o urmare a operațiunilor antitero și a decimării lor. Relevanța este majoră odată ce, cu încheierea acțiunilor din Siria și Irak, acești luptători se vor întoarce acasă, în Cecenia, caz în care este de așteptat o recrudescență majoră a terorismului pe teritoriul Rusiei.